2,686 matches
-
primi.”. Pilda fiului risipitor este una dintre cele mai frumoase și mai pline de înțeles dintre exemplele de pocăință. Ne mișcă inimile profund, deoarece vedem dragostea nemărginită și bunătatea lui Dumnezeu pentru firea omenească biruită de păcat. Marea valoare a parabolei stă în tâlcul religios-moral, în semnificația ei ascunsă, care, întotdeauna, vizează raportul nostru cu Dumnezeu. Parabola prezintă o dramă, pe care sufletul nostru o trăiește cu toată intensitatea, tocmai fiindcă, rostind-o, Mântuitorul n-a făcut din cuvinte un văl
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
exemplele de pocăință. Ne mișcă inimile profund, deoarece vedem dragostea nemărginită și bunătatea lui Dumnezeu pentru firea omenească biruită de păcat. Marea valoare a parabolei stă în tâlcul religios-moral, în semnificația ei ascunsă, care, întotdeauna, vizează raportul nostru cu Dumnezeu. Parabola prezintă o dramă, pe care sufletul nostru o trăiește cu toată intensitatea, tocmai fiindcă, rostind-o, Mântuitorul n-a făcut din cuvinte un văl ca să-i acopere înțelesul, ci sulițe, care să facă să țâșnească trăirile adânci din noi. Privită
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
primește pocăința: o dorește mai mult decât moartea păcătosului. în Sfânta Scriptură, datoria este o metaforă a păcatului. Datornicul era pasibil de judecată și osândă, de care nu putea scăpa decât înapoind ceea ce împrumutase, așa cum arată și Domnul în parabolă. Trebuie să tregem învățătură să iertăm și noi pe datornici, pentru a primi prin aceasta iertarea Domnului. Sf. Ciprian al Cartaginei ne învață să cerem iertarea păcatelor, după ce am cerut hrana cea spre ființă și cea de toate zilele, care
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
dus toate la o slăbire a stâlpilor referențiali. Lipsit de valori morale, omul nu mai are repere. Mersul său nu mai are o țintă ascendentă. Ajunge orb. Literatura nu strigă în gura mare aceste esențiale adevăruri. Le așează în geniale parabole din care nu lipsește jocul atât de complicat al afectivității, astfel încât cititorul să-și recupereze funcția sa de om întreg, cu minte și suflet într-o lume din care sufletul a fost izgonit ca ineficient. Literatura te previne că dacă
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
consecințe ar avea orbirea întregii omeniri? Micuții s-ar apuca într-un brainstorming bine gestionat să înșire consecințele. Cu siguranță ar fi interesant. Dar nu cutremurător așa cum este la Jose Saramago în Eseu despre orbire. Scriitorul alege să dezvolte o parabolă pe tema: consecințele orbirii asupra civilizației noastre moderne. Nu se știe prin ce mister apare primul orb. El este condus acasă de un hoț de mașini și apoi de nevastă la un medic oftalmolog. La cabinet mai sunt câțiva pacienți
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
nu o reconfortează. Tihna, surogatul de fericire spre care tinde ea, se dizolvă în contact cu banii. Banii sunt obsesia lumii moderne. Până la mercantiliști, funcțiile lor nu erau copleșitoare. Azi vorbim despre bani și ca despre etalon al valorii. Poate parabola lui Amos Oz este un prilej de a reflecta mai mult la ceea ce investim noi cu valoare. 3. ALEXANDRU ȘAFRAN: UN TĂCIUNE SMULS FLĂCĂRILOR - Responsabilitatea față de comunitate. Secolul XX este un secol în care europenii trăiesc suferințe atroce, fie că
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
pe față, al stabilității și cazuistul, secret sau în cercul de prieteni, al dublei intenții și limbajului cu cheie. Când este mai curajos, el se vrea sau se imaginează un erou al șopârlei, un virtuos al poantei, un atlet al parabolei, un campion al simbolului... Căci personajul nostru, în imensa majoritate a cazurilor, este doar un duplicitar. De grade, calități și intensități extrem de diferite, bineînțeles, nu mai puțin însă iremediabil dedublat, uneori până la limita semi schizofreniei. Situația sa este, adesea, mai
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
pe care le oferă sunt excerptate din basme sau din operele unor scriitori. În scrierile lui Marian Popa "năucesc cititorul nu numai prin număr, ci și prin bogăția modurilor lor de formare", la George Cușnarencu "încearcă să mimeze caracterul de parabolă de extracție sud-americană al narațiunii pe care o scrie, folosind sugestia numelui"; în ce-l privește pe D. R. Popescu, "pentru a sugera autenticitatea, când este folosit sistemul de denominație oficial, adesea unul din elemente este preluat din limbă, în vreme ce
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
în opoziție cu barul Three Hundert, unde doctorul Martin a devenit barmanul Dugay, semn al schimbării identității 271. Numele bisericii se leagă de credința simplă și puternică a lui Dumitru, credința care mântuiește, care eliberează. Dumitru ilustrează ceea ce, în aceeași parabolă a copilului lunatic, Isus le spune ucenicilor: Dacă veți avea credință în voi cât un grăunte de muștar, veți zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, și se va muta; și nimic nu va fi vouă cu neputință". De
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
unde aceasta era posibilă (Bucureștiul vechi) se împletește cu nostalgia mitului 379. Simbolismul evident al numelui protagonistului, evidențiat de autor ("Fărâmă este numele bătrânului, care înseamnă în limba română "miez", "fragment""; din acest punct de vedere, Eliade își numea nuvela, "parabolă a omului fragil". Pe când "cei puternici vor cădea", Fărâmă supraviețuiește pentru că este "cel ce știe să povestească" și, în felul acesta, "poate, în împrejurări grele, să se salveze"380) a fost analizat de majoritatea exegeților lui Eliade: "fragilitatea și lipsa
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
nume cu valoare mistică 615, așa cum și viziunea asupra spectacolului devine o soteriologie, o tehnică a mântuirii, o pregătire neîntreruptă pentru moarte. Fără să poată numi semnificatul sacru, Ieronim îl împărtășește celor care se pregătesc de moarte, în "imagini și parabole". (Luchian, care simte apropierea morții, îl întreabă de mai multe ori despre taina generălesei, sperând că va găsi cheia anulării propriilor temeri). Pentru el, teatrul, ca și filosofia, este o pregătire pentru moarte, cu deosebirea capitală că spectacolul "anticipează revelația
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
nume de floare pentru a-l reda pe Brânduș, copilul găsit din Breaza, care trăiește în folclor (Fata căpitanului), pe Thecla (O fotografie veche de 14 ani) și, mai ales, în cazul lui Zaharia Fărâmă, prin care, își intitula opera, "parabolă a omului fragil": "Fărâmă este numele bătrânului, care înseamnă în limba română "miez", "fragment"". Bătrânul învățător este văzut ca o întruchipare a memoriei, rolul pe care îl joacă în text este unul anamnetic, de trezire a memoriei foștilor săi elevi
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ce știm, ce ne-au istorisit părinții noștri" (Psalmul 78; 2-3). Metaforele terminologice /conceptuale acoperă sfera conceptual-semantică a limbajelor specializate, ca denotative, în timp ce metafora terapeutică este importantă prin valoarea formativă și curativă etc. Metafora terapeutică însumează povești, mituri, fabule, basme, parabole, fiind subordonată nevoilor individuale și structurii interne ale ființei umane. Conține întotdeauna soluționarea conflictelor ființei psihice. Metafora terminologică /conceptuală este extrinsecă. Nu are statut de metaforă literară, poetică, filozofică. Metafora terapeutică se definește prin puterea de transfer a semnificațiilor, având
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
S. Freud, 1980:131). Privită, în linii mari, din perspectivă generativ-transformațională, metafora terapeutică operează cu două tipuri de structuri: o "structură de adâncime" și o "structură de suprafață". Nivelul de suprafață este destinat minții conștiente, care receptează conținutul metaforei, al parabolei etc., iar nivelul de adâncime cuprinde mesajul destinat "spațiului" minții inconștiente, unde se produce modificarea. Nivelul de suprafață cuprinde un paralelism la situația de viață a pacientului, iar dimensiunea de adâncime accesează posibilitățile de transformare interioară, prin mesaj. Acțiunea, personajele
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
o structură eclectică: 1) poate coincide cu un singur text-metaforă (pe care locutorul-terapeutul o povestește pacientului); 2) cu un ansamblu de texte-metaforă care ilustrează interacțiunea dintre pacient și terapeut, centrate pe același conținut /temă. Prin instrumentalizarea codului utilizat în metaforă, parabolă, simbol etc., terapeutul devine agent de modificare. Instrumentalizarea euristică a limbii are consecințe la nivel semantic, dat fiind faptul că terapeutul recurge la modificarea sensului unor cuvinte, la trecerea lor de la o situație la alta și/sau la schimbarea înțelesurilor
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
care a devenit repede bestseller, The Lucifer Effect... A fost tradusă de curând la Nemira. Ce este acest „efect Lucifer”? Este istoria căderii În păcat a Îngerului preferat al lui Dumnezeu, a transformării cosmice din „Steaua dimineții” În Satană. Iar parabola lui Lucifer raportează despre transformarea omului bun, obișnuit, În răufăcător, În diavol sub influența unor situații sociale nefavorabile. Una dintre concluziile dominante ale experimentului Stanford este aceea că puterea pătrunzătoare, dar subtilă, a unei situații care angrenează pe individ Într-
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
Patruzeci de ani i-au trebuit lui Moise să conducă poporul său prin deșert, să l pregătească pentru țara Făgăduinței; iar el Însuși n-a ajuns la liman, deși l-a Întrezărit. S-a stins, metaforic vorbind, pentru a confirma parabola schimbării. Recent, l-am auzit pe venerabilul istoric Neagu Djuvara cu o previziune și mai inconfortabilă: avem nevoie de 60-70 de ani pentru a Înregistra o schimbare, trebuie să se succeadă măcar trei generații. Visul oricărei societăți totalitare (sau numai
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
mai negre locuri ale iadului sunt rezervate celor care se mențin neutri în timpuri de criză morală”. I-am invidiat la fel de mult pe cei care cred că pot combate o realitate insuportabilă numai prin „poezia cu cheie”, prin fabulă și parabolă - lucruri care s-au numit, într-un anume moment românesc, „șopârle”. Am încercat eu însumi fiecare dintre aceste ipostaze, în care alții au atins performanțe extraordinare, care rezistă încă unei lecturi pur estetice. Dar am sfârșit prin a crede că
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
elementelor pure din straturile existenței: ,,Plâns ritual În speranța/ În vers, alergare spre suflet;/ Pustiu spre pustiu/ Distruge pasărea/ Strivesc neputincios aparențele./ Pășesc În amăgire/ Mai caut,/ Viermele inocentei/ Prețioasele Întrebări/ Adun ce a mai rămas/ Să pun pe foc”... (,,Parabolă”). Alină Tăcu optează pentru experimentul poetic desfășurat În spațiul originar, adoptând, uneori, În formă, translația către un postmodernism de logică Închisă (,,Matineu și cocoși”), dar mai ales pentru a i se opune. Decontaminarea de real nu e Întotdeauna posibilă, căci
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
în jurul ei. Cine este oare Eva? Este oare opinia publică? Sau poate România în tranziție? O apariție a divinității? O alegorie a inconștientului? Un simbol al jalnicei condiții umane? Las în seama cititorului aceste întrebări. Am ales această formă a parabolei, fiindcă în Biblie este cea mai des utilizată. E metoda de a spune lucruri extrem de complicate, dar într-un mod extrem de simplu, care poate fi înțeles de toată lumea. Sunt multe elemente în roman care țin de tehnica cinematografică. Cum v-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
-o ca și Spyros pe actori : Încearcă să te concentrezi, stimulează-ți imaginația și evită clișeele (I, p. 26) ; Nu te mișca. Superb. Perfect. Asta-i expresia ! Rămâi așa. (p. 29) ; Spune și tu lucruri mai generale, amețește-l cu parabole și metafore, nu intra în tactică și strategie (I, p. 30). Totul pare plasat sub semnul derizoriului, profeția e o simplă șarlatanie, un spectacol prost regizat. În momentul în care Oedip întreabă dacă e adevărat că nu ar fi copilul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
scară, făcând tot timpul șșșt! Cu urechea ciulită, Pussy dădu din cap sigură: "Urcă la doi: e lovitura cu acul de cusut!" "Oh, farsele lor!" "Adevărat, dar iartă-le, Doamne, că nu știu ce fac. Pe tine, care visezi la altă viață, parabola asta te-ar putea interesa. Pot să-ți povestesc isprava lor ca și cum aș fi cu ele." "Dacă vrei..." Povestea începu cu trei bătăi ușoare la ușa doamnei Dunin. Deosebind perfect tușeul domnișoarelor de acela al fetelor de la bucătărie, aceasta ordonă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de ceea ce te înconjoară. Faptul de a fi conștient reprezintă nefericirea". 65 Oare cum mai pot fi azi spulberate tendințele veleitare? Cineva care ar avea abilitatea pătrunderii mai adânci în substanța vieții ar spune că încă sunt soluții. Prin pilde, parabole, apelul la sentințe și maxime celebre, povești cu tâlc. Nu prea cred în asemenea posibilități pentru că veleitarii, și cam toți cei care au afinități cu ambițiile prostești, sunt o "subspecie morală și culturală", cu alte cuvinte oamenii aceștia sunt "sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Oglinzi deformatoare sunt orientate spre diverse ținte, obiective. În apele fumurii ale acestor oglinzi ființele și lucrurile iau înfățișări dintre cele mai ciudate, dintre cele mai stranii. Vă folosiți, uneori, de asemenea oglinzi? Da, puteți cita de exemplu poezia mea Parabola Marii Oglinzi sau fabuloasa identitate, din volumul Arca, editura Junimea, 1979, p. 20. Am căutat repede volumul "Arca", am deschis la pagina 20 și iată versurile din poezia amintită de însuși autorul: "Este cineva care dezghioacă / ghiocul lucios, rotunjit in
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Dispărut în misiune (Missing in Action) din 1984 prezintă și el pe erou renunțînd la femei și sexualitate, înscriindu-l astfel în scenariul fascist al purității sexuale, identificînd în mod subliminal eficacitatea ascetismului (1989:132 f). Asemenea reprezentări indică o parabolă menționată de Theweleit în analiza sa asupra tipului de războinic fascist în Germania nazistă (1987). 14 Jeffords (1989: 130 ff) notează că sînt în total patru scene în care Rambo țîșnește din apă pentru a duce la îndeplinire diferite misiuni
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]