8,430 matches
-
însmirnă, se încrină, și-ndoldură, mă înarbor, mă învultur, mă înflutur, mă înspulber, mă împsaltir, mă întulpin, te înlir, mă împurură, se îndiademă), derivatul adverbial lotriș, sesizat de stilisticieni mai noi, numeroase creații lexico-gramaticale construite pe teren grecesc, mai ales în paradigmă verbală cu en-, dar și prin intermediul unor hibrizi morfologici, toate cu iz arhaic și sonoritate căznită: ,,Încupă-mi iar și amete-mă cu vinul tău/ din vii de azur, ambrozic vis, tu peste vinuri/ prelins în vine-nvingător de rău,/ mulcomitor de
MURNU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288321_a_289650]
-
înțeles ca literatură/cultură a balcanității. Ambii termeni sunt depeiorativizați de la bun început: balcanitatea este impregnată de „sentimentul istoriei tragice”, iar balcanismul nu e „doar artificiu, decorativism și mahalagism, ci o dramă cu reversul său parodic”. Balcanismul literar interesează ca paradigmă morfologică, sub aspectul comparatist al unor „serii estetice de tipul motivelor și al temelor”, generate de condiții geografice, istorice, etnice, religioase, etice și culturale similare: substratul indo-european comun, romanizarea, dominația bizantină și apoi cea otomană, ortodoxia și antiislamismul, bizantinismul (modelul
MUTHU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288336_a_289665]
-
Burton, lucrarea se concentrează asupra noțiunii de suferință văzută drept dimensiune definitorie a condiției umane. În încercarea de a descifra experiențele fundamentale ale lui homo patiens, omul conștient de propria suferință, N. cercetează mai cu seamă mitul lui Dionysos ca paradigmă a existenței omenești. Cercetătorul identifică treizeci și una de etape ale itinerarului dionisiac, de la primele atestări legendare până la apariția tragediei grecești, și reține cu deosebire contrabalansarea, după principiul armonizării contrariilor, a elanului dionisiac, modalitate de purificare și eliberare de sine
NASTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288354_a_289683]
-
și fantasmele mele, aici și acum, într-un timp și un loc” (Poezia - un mod de a fi viu). Pe o idee similară, expusă într-o manieră axiomatică („poezia este o formă de explorare a Realității”), este construit și eseul Paradigma poeziei moderne (1996), unde M. extrage trăsăturile definitorii ale obiectului din textele programatice ale poeților. Deși cartea se află în bună măsură în siajul lui Hugo Friedrich, eseistul aduce o serie de corecții semnificative, referitoare la importanța poeziei americane în
MUSINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288331_a_289660]
-
moderne (1996), unde M. extrage trăsăturile definitorii ale obiectului din textele programatice ale poeților. Deși cartea se află în bună măsură în siajul lui Hugo Friedrich, eseistul aduce o serie de corecții semnificative, referitoare la importanța poeziei americane în definirea paradigmei, caracterul dialogic al poeziei și importanța referentului în raport cu textul. De asemenea, de reținut sunt sistematizarea formelor eului liric în poezia modernă și utilizarea modelului epistemologic al lui Th. Kuhn în explicarea „revoluțiilor” poetice. Refuzând să vadă în lirica modernă un
MUSINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288331_a_289660]
-
referentului în raport cu textul. De asemenea, de reținut sunt sistematizarea formelor eului liric în poezia modernă și utilizarea modelului epistemologic al lui Th. Kuhn în explicarea „revoluțiilor” poetice. Refuzând să vadă în lirica modernă un fenomen încheiat, M. o consideră o paradigmă aflată încă în derulare; transpare aici una din idiosincrasiile autorului, care, deși a fost printre primii care au folosit la noi termenul postmodernism, a refuzat constant ralierea la această orientare. În contrapartidă, el propune o „poezie a cotidianului”, concentrată în
MUSINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288331_a_289660]
-
văzut (1979-1986), București, 1992; Aleea Mimozei nr. 3, Constanța, 1993; Tomografia și alte explorări, Timișoara, 1994; Poetica explorării în lirica secolului XX, București, 1994; Introducere în poezia modernă, Brașov, 1995; Budila-Express, Paris, 1995; Unde se află poezia?, Târgu Mureș, 1996; Paradigma poeziei moderne, București, 1996; Antropologie culturală și folclor, București, 1996; Eseu asupra poeziei moderne, Chișinău, 1997; Tea, Botoșani, 1998; Personae, Brașov, 2001; Sinapse, Brașov, 2001; Și animalele sunt oameni!, Brașov, 2002; Hinterland, Brașov, 2003; Poeme alese (1975-2000), postfață Al. Cistelecan
MUSINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288331_a_289660]
-
El însuși cronicar al actualității imediate, deținător de rubrică la revista „Tribuna” în anii ’80, P. are o strategie particulară de lucru și aici. Criticii constatative, preocupată cel mult de generații și promoții, îi este preferată analiza pe nivele paralele: paradigmele de creație active și concurente la un moment dat, raporturile dintre creație și conștiința critică a autorului. În fine, de un interes aparte se bucură așa-numita viață literară - grupusculele, cenaclurile, personalitățile, revistele, inerțiile și împotrivirile subterane, eșecul marilor mașinării
PAPAHAGI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288671_a_290000]
-
nu atât o fascinație exemplară a limbajului, cât un caz de autoritate intelectuală, de comportament discreționar, în termenii autorului. Anexele incluse în versiunea românească probează că P. merge mai departe, concepând destinul spectaculos al structuralismului în relație cu mecanismul mutației paradigmelor intelectuale și cu efectele lui. Carte „de o seninătate destructivă”, cum o numește Jean François Revel, Le Mirage linguistique spune ceea ce lumea intelectuală franceză a trecut sub tăcere un timp îndelungat și aruncă o lumină revelatoare asupra comportamentului discreționar al
PAVEL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
din Zaruri de apă (1999). Dar registrul imagistic se modifică și, de asemenea, sintaxa poetică. Metaforele, abstracte și oarecum reci la început, devin mai concentrate și mai sensibile. Stihurile, arborescente inițial, își diminuează entropia, urmând, în șerpuirea multiplă a ingambamentelor, paradigmele semantice ale textului. Dintre ele, cu precădere Eros și Thanatos, această asociere bipolară, fundamentală pentru poezia lui P., se manifestă ca o figură de sursă expresionistă. SCRIERI: Lebede ale puterii, București, 1972; Obelisc, Timișoara, 1974; Neînceputa mireasmă, Timișoara, 1975; Obiecte
PETROVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288801_a_290130]
-
ca mărturii ale unui timp dramatic, ca un act de responsabilitate civică, dar și ca o formă de împotrivire la ceea ce Mircea Eliade a numit „teroarea istoriei”. Este vorba de prima generație postbelică, ce depășește atât dogmatismul proletcultist, cât și paradigma realismului socialist și instituie o adevărată renaștere spirituală în peisajul cultural autohton. Ideile expuse inițial își găsesc aplicarea în secțiunea Generația ’60 între etic și estetic, iar cel mai amplu capitol este Obsesia eticului sau Cruciada pentru adevăr (Augustin Buzura
PISTOLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288827_a_290156]
-
privirea unui eu distanțat de lume topografiază harnic, dând naștere unor texte plasticizante și mimetice. În acest peisaj structural Eminescu marchează momentul decisiv al cristalizării unei poetici vizionare, așezată sub semnul privirii lăuntrice. Strict tehnic, proba apartenenței poetului la această paradigmă este recursul la metafora revelatoare, transferată în acest scop din regimul pur retoric într-un plan fundamental, ontologic și gnoseologic. Poetica vizionară eminesciană - demonstrează P. - iradiază dincolo de limitele veacului său, prelungindu-și influența până la Ion Barbu. Schimbarea radicală în sfera
PETRESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
ca un viraj în direcția metalingvistică. În studiul consacrat lui Ion Barbu, labilitatea conceptului de poeticitate este pusă în relație cu mutațiile modelului general al devenirii în secolul al XX-lea. E vorba de trecerea de la modernism la postmodernism, ca paradigme culturale, definite de P. drept de-structurare și, respectiv, restructurare a categoriei individualului. Situată în funcție de aceste două modele, poetica lui Ion Barbu dobândește o poziție privilegiată: pe de o parte, reprezintă cea mai radicală asumare a transindividualului modernist din literatura
PETRESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
lui Barbu este de o consecvență care ar putea părea monocordă dacă unicul său obiect ar fi doar o simplă temă, și nu o modalitate lirică fundamentală: vizionarismul inițiatic. Considerate în ansamblu, contribuțiile semnate de P. marchează o schimbare de paradigmă în istoria literaturii române. Alături de Paul Cornea, Mihai Zamfir, Eugen Negrici, Nicolae Manolescu, Mircea Scarlat ș.a., exegeta limpezește chestiuni esențiale ținând de orizonturile generice ale scrisului și răspunde unor întrebări esențiale privind raportul unicatului cu seria. Printre acestea: în ce
PETRESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
o regândire a istoriei literare pe baza unei „noi alianțe” încheiate între literatură și științele „tari”. Consecințele unui asemenea proiect se observă cel mai bine în tentativa de circumscriere a postmodernismului, unde succesiunea modelelor cosmologice este corelată cu mutațiile de paradigmă culturală. Concretizată printr-o suită de studii publicate în anii ’80 (reunite în 2003 în volumul Modernism / postmodernism. O ipoteză), concepția formulată de P. își asumă o fundamentare ontologică (cele două episteme sunt privite ca destructurare, respectiv restructurare a categoriei
PETRESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
a adeziunii interpretului la operă și în absență componenței „tehnice” care să producă discriminări și comparații, fiecare scriitor analizat tinde să apară drept „acategorial”. Pe niște coordonate similare - restructurarea revizionista a raportului dintre provincie și capitala, semnalarea clivajului din interiorul paradigmei optzeciste, profesarea unei „critici de identificare”, centrată pe „experiență revelatoare” a textului - se plasează și următoarea carte a lui P., Anatomia frigului. O analiză monstruoasa (2003; Premiul Asociației Scriitorilor din Mureș). Principala diferența vine din caracterul ludic mai direct asumat
PODOABA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288859_a_290188]
-
din București, secțiile română (1962-1967) și franceză (1970-1974). Lucrează ca profesoară la Liceul Agricol din Poarta Albă (1967-1974), apoi la Liceul de Construcții nr. 18 din București (1974-2001). Este director administrativ la Editura Pontica (din 1991) și redactor la revista „Paradigma” (din 1992). În 2002 își ia doctoratul în filologie cu lucrarea Miorița - o hermeneutică ontologică. Debutează cu poezie în „Contemporanul” (1964), iar editorial cu volumul de versuri Cum eu... (1974). Colaborează la „Luceafărul”, „Contemporanul”, „Viața românească”, „Tomis”, „Cronica”, „Convorbiri literare
PLOPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288855_a_290184]
-
punct de plecare, editorialul primului număr afirmă între altele: „Generația NOUĂZECI și-a făcut ucenicia literară în perioada de radicalism etic și de reformism estetic impusă în anii ’80 de generația predecesoare”, iar accentul cade pe ideea de schimbare a paradigmelor: „Vrem să stabilim un alt raport între literatură și biografie. Dacă la moderniști literatura era supraordonată biograficului, postmodernismul optzecist plasează textul și asistența sa pe același nivel axiologic și tipologic. Vom subordona întotdeauna textul literar existenței, considerându-l pe acesta
NOUAZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288484_a_289813]
-
istorice” Mihnea-Vodă cel Rău și Doamna Chiajna. Compunându-le, avea în vedere maniera romantică a evocărilor istorice ilustre din literatura europeană (Walter Scott, Prosper Mérimée, Victor Hugo), dar ținea să se integreze mai ales unei tradiții românești, oprindu-se la paradigma nuvelei istorice a lui C. Negruzzi. Autorul își prezintă, de altfel, scrierile ca pe niște imitații și își definește contribuția cu modestie: păstrarea limbii cronicărești, culoarea locală și virtuțile documentare. În cele două nuvele O. evocă remarcabil, cu ingeniozitate narativă
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
Spre o paradigmă a gândirii sociologice Cuprinstc " Cuprins" Cuvânt înainte 9 1. STRUCTURILE GÂNDIRII SOCIOLOGICE Introducere 13 Partea I. SOCIOLOGIA EXPLICATIV| 17 A. Modelul cauzal 18 Capitolul 1. Explicația cauzală 18 Structura explicației cauzale 18 Dificultățile stabilirii cauzalității 22 Capitolul 2. Multicauzalitate și
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
știință închegată, cu o capacitate de analiză matură, cu instrumente teoretice și metodologice suficient de puternice încât să fi fost asimilate în practica explicativă standard a comunității științifice. Pe de altă parte, în literatura dedicată teoriei sociologice, în loc de prezentarea unei paradigme unice sociologiei, sunt de cele mai multe ori prezentate abordări înalt personalizate: funcționalism-structuralismul lui Parsons, structuralismul lui Lévi-Strauss, perspectiva conflictualistă a lui Marx, interacționalismul simbolic, etnometodologia etc. O asemenea abordare sugerează mai degrabă că sociologia reprezintă încă o colecție de proiecte metodologice
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de proiecte metodologice (școli) care se exclud unele pe celelalte și au rămas mai degrabă la stadiul de intenție, propuneri de direcții explicative, înalt personalizate, care nu par a fi fost suficient absorbite de practica explicativă a comunității într-o paradigmă unică. Cu alte cuvinte, sociologia, la nivelul ei teoretic și metodologic cel mai abstract, reprezintă nu o paradigmă comună de gândire, ci o colecție de „clasici” care propun proiecte de construcție a sociologiei mai degrabă divergente. Situația actuală nu este
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
intenție, propuneri de direcții explicative, înalt personalizate, care nu par a fi fost suficient absorbite de practica explicativă a comunității într-o paradigmă unică. Cu alte cuvinte, sociologia, la nivelul ei teoretic și metodologic cel mai abstract, reprezintă nu o paradigmă comună de gândire, ci o colecție de „clasici” care propun proiecte de construcție a sociologiei mai degrabă divergente. Situația actuală nu este nici ea semnificativ diferită de cea în contextul căreia au fost elaborate aceste texte. Mesajul transmis de marea
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
marea majoritate a cărților dedicate sociologiei ca disciplină științifică este că, în fapt, nu există un corp de metode de gândire științifică suficient de general acceptate, absorbite în modul standard de gândire al comunității sociologilor, și care să reprezinte o paradigmă în jurul căreia să se constituie o disciplină științifică matură. Întreaga lucrare a pornit de la o ipoteză generală: în ciuda aparenței, sociologia actuală a început să constituie deja o paradigmă coerentă de gândire. Aceasta nu este însă evidentă la suprafața spectaculoasă a
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
modul standard de gândire al comunității sociologilor, și care să reprezinte o paradigmă în jurul căreia să se constituie o disciplină științifică matură. Întreaga lucrare a pornit de la o ipoteză generală: în ciuda aparenței, sociologia actuală a început să constituie deja o paradigmă coerentă de gândire. Aceasta nu este însă evidentă la suprafața spectaculoasă a teoriilor sociologice, care fură privirea datorită coloritului unic al fiecăreia dintre ele, ci trebuie căutată în adâncurile gândirii sociologice, existând mai degrabă ca tendință decât ca fapt împlinit
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]