2,639 matches
-
procedeele printr-o deformare spe- ci fică : parodia. Parodiile simboliste stau la vedere, critica nu le-a dat prea mare atenție tocmai pentru că prozatorul compromitea sistematic coborând în deriziune un rol major în literatura pașoptistă și postpașoptistă, acela de poet. Parodiile simboliste relevă însă o perfectă stăpânire a mijloacelor poetice cu care scriitorul ar fi putut foarte bine să-și construiască un profil simbolist și nu neapărat în descendența lui Macedonski. Refuzul romantismului se degajă din întreaga operă care ridică preocuparea
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
pentru că romanul era înregistrat încă în proximitatea melodramei prin romanul de mistere sau romanul sentimental - a se vedea traducerile din George Sand. O a treia axă o constituie momentele și schițele, la care aș adăuga ca o discretă códa și parodiile simboliste rămase în umbră deși ele constituie corespondentul „liric” al prozaismului autorului momen- telor. Este poate partea cea mai bine reprezentată a operei lui Caragiale, cea care constituie și liantul ei, și în care scriitorul realmente excelează. El ridică acest
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
port grije de soarta lui Paul, înghesuit într-un colț strâmt, d-ta cauți a mă face să plâng soarta unui corăbier pierdut în pustiul talazurilor.” În opinia Simonei Vasilache din Cinstite obraze, moftangii și domni, romantismul românesc își conține parodia, la Eminescu cel puțin , însă afirmația se poate verifica în ansamblul literaturii romantice pornind de la ultilizarea parodică la Caragiale. De remarcat faptul că anumite note parodice abia se disting, atât de bine topit în restul nara- țiunii este fragmentul de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
limbajului atinge acele articulații care leagă textul de fap- tul mentalitar și codurile identitare. Practica ludică a clișeu- lui se însoțește cu referințele intertextuale în operațiunile de clișaj, „la tentative de reproduire un modèle figé” . Caragiale apelează nu odată la parodie și pastișă, clișeul vizând unități întregi de discurs, iar în nuvelele naturaliste mergând până la o asimilare a unui model literar în tiparul căruia prozatorul toarnă propria sa substanță epică sau poetică nu fără a păstra un ecart ironic vizibil la
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
rămâne ușor Întredeschisă. Scânteierile lui verticale (pe care lacrimile de copil le puteau transforma În strălucitoare raze de compasiune) reprezentau ceva de care mă puteam agăța, Întrucât În bezna totală capul mi se Învârtea și mintea Îmi aluneca Într-o parodie a luptei cu moartea. Seara de sâmbătă era sau ar fi trebuit să fie așteptată cu bucurie, pentru că era seara când Mademoiselle, care aparținea școlii clasice de igienă și considera maniile englezești - les toquades anglaises - doar o sursă de răceli
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Mathesis sau bucuriile simple (1934), premiat de juriul, alcătuit din „bătrâni”, al Fundațiilor regale. În ultim resort, eu cu „bătrânii” țineam totuși. Convulsiile „agonice” și retorica „disperării” pe care le arborau mulți tineri îmi păreau nesincere și ridicule. Gustasem grozav parodiile În genul tinerilor, semnate Antisthius (alias N. Steinhardt). Cele mai reușite nu erau atât cele inspirate de specimenele retorico bombastice, mai lesne parodiabile, cât tocmai cele după mai vârstnicii foști colegi de la Spiru Haret ai autorului, Constantin Noica și Mircea
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
sfârșitul vieții. O dată mai mult, Arhiva îi dă pe față tainele !”. Nu numai arhiva, ci, în ciuda titlului, însuși romanul neterminat. Între poezie și lirism La centenarul lui G. Topîrceanu Pe la 12 ani am avut prin Topîrceanu revelația lui Arghezi. Răsfoind Parodiile originale am dat de cea a Blestemelor argheziene. Firește, nu puteam la vârsta aceea, fiind și în totală necunoaștere a lui Arghezi, să gust parodia ca atare, dar m-a încântat grozava inventivitate în materie de ultragiu. Copiii, sau poate
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
centenarul lui G. Topîrceanu Pe la 12 ani am avut prin Topîrceanu revelația lui Arghezi. Răsfoind Parodiile originale am dat de cea a Blestemelor argheziene. Firește, nu puteam la vârsta aceea, fiind și în totală necunoaștere a lui Arghezi, să gust parodia ca atare, dar m-a încântat grozava inventivitate în materie de ultragiu. Copiii, sau poate numai unii copii, printre care m am numărat și eu, sunt avizi de cruditate verbală, de limbaj agresiv, de cinism (cred că nu e negreșit
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
semn rău). Blestemele pseudo-argheziene m-au entuziasmat, le-am știut numaidecât pe de rost și le tot debitam în familie, spre indignarea unor rude sau musafiri mai collet monté. Nu puteam, evident, să apreciez atunci parodia Psalm, mai reușită ca parodie ; însă Blestemele, fiind o reușită poetică în sine, independentă de modelul parodiat, au însemnat prima mea mare emoție ca cititor de poezie. Trecerea la Arghezi s-a făcut apoi neîntârziat ; am găsit în casă Poarta neagră, pe care am devorat
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
poezie, e destul dacă e poezie adevărată. Topîrceanu se apropie însă de marea poezie (și am subliniat „se apropie” fiindcă o face deliberat și conștient) când sursa de inspirație e luată din cultură. Nu mă refer pentru moment numai la „parodii”. O poezie ca Manon și Des Grieux, culeasă în Balade vesele și triste, e plină de „acele ecouri nelămurite” și „acea brumozitate” de care vorbea Ibrăileanu. Dar în parodii Topîrceanu se apropie efectiv de marea poezie. Bineînțeles, când înseși modelele
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
e luată din cultură. Nu mă refer pentru moment numai la „parodii”. O poezie ca Manon și Des Grieux, culeasă în Balade vesele și triste, e plină de „acele ecouri nelămurite” și „acea brumozitate” de care vorbea Ibrăileanu. Dar în parodii Topîrceanu se apropie efectiv de marea poezie. Bineînțeles, când înseși modelele aparțin acesteia, în speță Arghezi, Goga, Homer și Dante (acesta nu figurează în Parodii originale, fiind anterior și cules în Balade vesele și triste, și stând probabil la originea
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
e plină de „acele ecouri nelămurite” și „acea brumozitate” de care vorbea Ibrăileanu. Dar în parodii Topîrceanu se apropie efectiv de marea poezie. Bineînțeles, când înseși modelele aparțin acesteia, în speță Arghezi, Goga, Homer și Dante (acesta nu figurează în Parodii originale, fiind anterior și cules în Balade vesele și triste, și stând probabil la originea parodiilor). Dar aș îndrăzni să afirm că, în parodiile după poeții nu „mari”, dar buni și importanți ca Adrian Maniu, Minulescu, Demostene Botez, N. Davidescu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Topîrceanu se apropie efectiv de marea poezie. Bineînțeles, când înseși modelele aparțin acesteia, în speță Arghezi, Goga, Homer și Dante (acesta nu figurează în Parodii originale, fiind anterior și cules în Balade vesele și triste, și stând probabil la originea parodiilor). Dar aș îndrăzni să afirm că, în parodiile după poeții nu „mari”, dar buni și importanți ca Adrian Maniu, Minulescu, Demostene Botez, N. Davidescu și ceilalți din sumar, Topîrceanu ridică maniera fiecăruia mai presus de propriile lor realizări. Poate exagerez
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
când înseși modelele aparțin acesteia, în speță Arghezi, Goga, Homer și Dante (acesta nu figurează în Parodii originale, fiind anterior și cules în Balade vesele și triste, și stând probabil la originea parodiilor). Dar aș îndrăzni să afirm că, în parodiile după poeții nu „mari”, dar buni și importanți ca Adrian Maniu, Minulescu, Demostene Botez, N. Davidescu și ceilalți din sumar, Topîrceanu ridică maniera fiecăruia mai presus de propriile lor realizări. Poate exagerez în privința unora, poate am cedat unei ispite apologetice
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
realizări. Poate exagerez în privința unora, poate am cedat unei ispite apologetice, dar, oricum, pe lângă șarjă și pe lângă umorul inoculat subtil, aceste pastișe au și o incontestabilă sarcină poetică de sine stătătoare. De aici rezultă, și țin să accentuez aceasta, că parodia, cel puțin în cazul lui Topîrceanu, e departe de a fi un gen subaltern. Ea are la el întreaga demnitate a poeziei autentice. Nu pot crede că inteligența, chiar ca însușire dominantă, poate fi inoportună în creația poetică. De altminteri
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
vizibil deasupra munților se află Zeul zăpezii. De pe culmea munților, el se apleacă spre reflecția îndepărtată a propriei imagini și este gata să se metamorfozeze, topindu-se din cauza dorinței. "Grupul heterosexual", înfiorat de dorința tulburătoare pentru celălalt sex, arătând ca parodia unui grup de figuri din pictura Renașterii, doar că atitudinile lor nu sunt inocente, este în "așteptare preliminară" (cum pare să indice poemul omonim): "Sub ruptura norului negru care se îndepărtează/ balanța vizibilă a primăverii/ oscilează/ în cerul nou de
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
o hiperbolă regizorală, inclusiv azi mai există televiziuni, nu neapărat de periferie, unde cameramanul moțăie, uitînd obiectivul pe invitatul care se scobește în nas și ignorîndu-l pe cel care tocmai a luat cuvîntul cu însuflețire. Decorul e și el o parodie la adresa realității. În studioul lui Porumboiu se vede în fundal o județeană de partid clasică, albă și provincială. Și, în realitatea trăită, există naivități comparabile. Desene cubiste de prost-gust, care nu simbolizează nimic. Butaforii din placaj înfățișînd clepsidre, foi de
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
bonton, ceai și pălării, Acum cine le mai scoase, n-ar mai fi nici pă pustii. Valoarea piesei stă în veselia verbală, în caricarea limbajului și a gesturilor, deși e de observat că tendința de a interpreta satira ca o parodie vulgară nu e legitimă. Piesa trebuie jucată în mișcări stinse, subtil afectate, fiindcă eroii sunt realmente fini. Tragicomedia lor e de a fi complet izolați. Tinerii sunt niște marchizi, ridiculi prin afectare, spunând însă în substanță lucruri fine până la manieră
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
taur. Geme ca tunetul, bate cavalele Ca un balaur. O, ce de hohote! râseră demonii, Iadul tot rîse! Însă pe creștetul munților zorile Zilei venise. Popularitatea lui Bolintineanu au făcut-o Bătăliile românilor, compuneri în genere mecanice, părând adesea niște parodii, oratorice, sentențioase, alcătuite toate după același program simplist: o expoziție a situației, o cuvântare, de obicei la un "benchet", și o încheiere epică în maximă viteză. Cu toate că nici una din aceste legende nu rezistă, Bolintineanu e întîiul versificator român cu intuiția
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
curte la vecini. Îl luam în brațe pe d-o parte, Iar pe de alta draga mea; Ne atingeam la vârf de deget... Copacu-atît de gros era... Se pot urmări la Teleor numeroase intuiții, poezia creionată pe sentimentul plictisului provincial, parodia cu umor plastic, tabloul parnasian și "tradiționalismul" în felul înțeles mai târziu de Mateiu I. Caragiale și chiar de I. Pillat: Cu antereu-n flori, pe scaun șeade, Cu briciu-i de mărgean Bărbierbașa În brîu-i roș lucește călimara; Îi mângâie
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Hube, în timp, ca un mic monstru ce-și primenește capetele. Prozatorul supune percepția unei adevărate disocieri plastice. În viziunea creației biologice, într-o pagină dintre cele mai remarcabile, regnul animal e conceput ca o singură himeră în continuă metamorfoză, parodie a spiritului universal și a selecției naturale: " Ele au stăruit și s-au selecționat, s-au îndepărtat una de alta și s-au adaptat diferitelor medii, și-au stins lumina ochilor ca să nu mai vadă soarele, și-au exagerat personalitatea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
punga și boiul său, numai cât pre vecin și tovarăși de ospăț să nu supere. Altfel se va certa". Versurile sunt simboliste, iar o parte (Cîntece de ospiciu) un joc pur, cu efecte comice, pe baza insanităților alienaților, exemplu această parodie după Jean Richepin: Tralalali, tralalala, Am mai ucis un gardian. Tralalali, tralalala, Acum sunt liber - castelan. LUCIA MANTU Lucia Mantu caragializează și ea în "miniaturi", "instantanee", scoțând din barocul adreselor oficiale și al anonimelor, folosit cu o discreție feminină, mici
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cumpăna destinde ca o lăcustă. Ziua moare... Un taur se ridică negru, în seara galbenă mugind, Și-și roade coarnele de crucea ce tremură scârțâitoare, Cu un Hristos, ce-n zugrăveală stă slab, uscat și suferind. G. TOPÎRCEANU Autor de "parodii originale" care dovedesc un proces mimetic superior, G. Topîrceanu (1890-1937) poate crea sub aparența de pastișă. Parodia după Al. Depărățeanu, Viața la țară, are o idee proprie, aceea a inconfortului rural, și o plastică personală: Când te duci pe drumul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și roade coarnele de crucea ce tremură scârțâitoare, Cu un Hristos, ce-n zugrăveală stă slab, uscat și suferind. G. TOPÎRCEANU Autor de "parodii originale" care dovedesc un proces mimetic superior, G. Topîrceanu (1890-1937) poate crea sub aparența de pastișă. Parodia după Al. Depărățeanu, Viața la țară, are o idee proprie, aceea a inconfortului rural, și o plastică personală: Când te duci pe drumul mare Trec, mișcând domol din coadă, La plimbare, Spre livadă, Este praf de nu te vezi. Ale
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
bucăți ale lui Delavrancea, ca Ziua, Odinioară și acum etc., și chiar Caut casă a puțin sentimentalului Caragiale. Dar odată cu înjghebarea în București a unei vieți orășenești mai complicate, odată cu "forma nouă", care e capitala țării, apare acolo și o parodie a literaturii urbane străine: macedonskismul, de care am vorbit în articolul din numărul trecut. Așadar, pe cât condițiile au fost deosebite în Ardeal, Moldova și Muntenia, pe atât și literatura din aceste trei ținuturi românești a fost deosebită, în tot timpul
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]