4,933 matches
-
prost explorat, se deschide investigației și interogației, căci anumite forme de antirasism s-au construit ca niște contrarasisme, după modelul formelor de rasism Împotriva cărora reacționau și/sau doreau să lupte. De exemplu, rasismului „anti-negri” În stil american (cel al partizanilor „supremației albe”) i s-a opus, Începând cu anii ’20, un rasism anti-albi bazat pe elogiul negritudinii, pe o viziune „exclusivistă” asupra identității black, mijloc de a Întoarce stigmatul prin restaurarea stimei de sine a negrului american, dar care va
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
umane”, ci și descrierea „științifică” a „caracterelor distinctive” și a „aptitudinilor respective” ale acestora, ca și a moravurilor lor, de către etnografie și antropologia În sens restrâns (antropologia fizică). Această ipoteză presupune că rasismul nu și-a Început cariera așa cum afirmă partizanii teoriei modernitare restrânse, o dată cu apariția primelor clasificări ierarhizante ale „raselor” concepute ca varietăți ale speciei umane, chiar dacă naturaliștii secolului al XVIII-lea (Buffon, Linné), apoi primii antropologi care au recurs la craniologie (Blumenbach, Camper), ca și pionierii antropometriei (White) au
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
deschide calea unor cereri de reparații cu o multitudine de fațete: „discriminare pozitivă”, recunoașterea drepturilor lingvistice sau religioase și, eventual, revendicări teritoriale. Trebuie totuși să-i recunoaștem lui Taylor deosebita prudență În traducerea politică a multiculturalismului. Evocând argumentul central al partizanilor măsurilor specifice acțiunii afirmative (măsură temporară susceptibilă de a egaliza șansele), el subliniază că „acesta nu poate justifica anumite măsuri impuse astăzi sub pretextul diferenței, al căror scop nu este să ne conducă Într-un spațiu social «pentru care să
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
epoci, să se Înțeleagă miza economică și să se găsească eventual paliative pentru consecințele păgubitoare ale unei aboliri bruște. La argumentele politice s-a răspuns adesea cu atitudini religioase sau umaniste, fără să se poată face totuși o Împărțire a partizanilor și adversarilor sclaviei după criterii simple și univoce. În anumite momente, contradicțiile ajung În plină lumină, așa cum s-a Întâmplat În Franța la momentul Revoluției, când interesele financiare au trecut Înaintea celor umaniste. Importanța religiei. Se pretinde adesea că Biserica
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
familie În mare parte asimilată culturii germane, deși respectând Încă Într-o anumită măsură tradiția religioasă, Theodor Herzl, În ciuda Întâlnirii zilnice cu antisemitismul pe băncile școlii de la Budapesta, apoi la universitatea din Viena unde și-a făcut studiile, a fost partizanul integrării. În timpul șederii sale la Paris, Între 1891 și 1895, și-a dat seama, asistând la Începuturile afacerii Dreyfus (1894), de natura și de vigoarea antisemitismului rasial care avea să se opună Întotdeauna asimilaționismului. Până În 1894, Herzl pare să fi
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
să pună În curând capăt sultanatului, fără a schimba Însă În mod fundamental atitudinea acestei țări față de implementarea evreiască În Palestina. Până la al XI-lea Congres, care a avut loc cu puțină vreme Înainte de izbucnirea primului război mondial, Haim Weizmann, partizan al sionismului practic, pe care l-a redenumit mai apoi „sintetic”, și viitor prim președinte al Israelului (1949), a protestat, Împreună cu alți reprezentanți din Europa de Est, Împotriva sionismului politic al lui Wolffsohn și al adepților acestuia. Și totuși, după instalarea sa
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Weizmann, care se opusese Întotdeauna căii diplomatice, dar care a primit sprijinul Marii Britanii pentru contribuția sa la efortul de război a fost cel care a obținut În final „carta” la care visaseră atâta predecesorii săi, Herzl și Max Nordau, mari partizani ai sionismului politic, fără a fi reușit Însă s-o obțină. De fapt, Marea Britanie urmărea astfel să câștige ajutorul prețios al evreilor din Rusia și din Statele Unite pentru a obține controlul asupra acestei regiuni din Orientul Mijlociu unde puterea turcă slăbea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
stalinist, În ceea ce-l privește, se pretinde legitimat de către Istorie, ca forță oarbă mânată de lupta de clasă, și nu face apel la nici o schemă etologică și biologică, ci pretinde că interpretează sensul evenimentelor, În ciuda bunului-simț, până și În rândurile partizanilor proprii, chemați să justifice virajele, revirimentele și dezastrele. Legitimitatea totalitară, spune Hannah Arendt (Arendt, 2002, p. 816), „aplică legea direct rasei omenești, fără să-și facă griji pentru comportamentul oamenilor”: „Legea Naturii sau cea a Istoriei, cu condiția să fie
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Seuil, Paris, 1975; Écrits, Le Seuil, Paris, 1966; seria Le Séminaire, Le Seuil, Paris, 1975-1980; Autres écrits, Le Seuil, Paris, 2001. Robert LAFONT (1923-2009), lingvist și specialist în istoria literaturii occitane, dramaturg și poet, profesor la Universitatea Paul-Valéry din Montpellier. Partizan al conservării specificului local în creația culturală, colaborează la redactarea unor lucrări de analiză textuală sau de anliză a discursului în care noțiunea "topogeneză" constituie un punct de referință în elaborarea unei interpretări a discursului literar. Lucrări de referință: (în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
se urcă personal pe cruce ca s-o salveze. Dovada că Iisus a existat au făcut-o deja istoricii și teologii la sfârșitul secolului trecut, o face fiecare zi de după Hristos, prezentul în care trăim. Tot căutându-l pe Iisus, partizanii criticismului istoric l-au uitat însă aproape complet pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Era și firesc, într-o lume reificată, în care orice miracol, chiar și Învierea, dacă nu are o explicație științifică, înseamnă că nu s-a întâmplat. Apostolul
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
găsit o cale pe care, din nefericire, o impun în mod criminal și altora. Dintr-un egoism camuflat sub hijab-ul26 jihadului, teroriștii vor ca lumea să se sfârșească odată cu ei. Probabil toți sunt afectați de sindromul solipsismului. Oricât ar încerca partizanii sfârșitului să-l impună, oricâte pseudoprofeții apocaliptice ar răsuna în cele patru zări, istoria își urmează cursul ei firesc. Iar orice tentativă de a afla sau calcula ultima zi este sortită eșecului. Poate vom fi surprinși să descoperim, așa cum spune
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
câinelui său, Securitatea“ care, fără ureche muzicală, știa doar să latre și să muște. În jurul lui Havel, semnatarii cartei 77 erau relativ numeroși și, cum povestește el, de „orientările cele mai diverse. Erau troțkiști, comuniști reformatori, socialiști de variate tendințe, partizani ai liberalismului, ai democrației creștine, ai conservatorismului, ba chiar și din cei care refuzau să se lase închiși în vreun sertar politic“. Cine își poate imagina în România „reuniuni și serate ale dizidenților“, altele decât puținele cu care se pot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
retorice, în DI. Dar acestea sînt, ca și aspectele menționate în secțiunea precedentă, trăsături gramaticale sau așezate sub semnul gramaticii; aici ne axăm asupra unor probleme de vocabular care exprimă, aparent mai direct, personalitatea și viziunea. „Pierderea” lexicului viu, colocvial, partizan și angajat al personajului este, se pare, una din cele mai izbitoare caracteristici ale Discursului Indirect, prin comparație cu Discursul Direct. Cu toate acestea, merită menționat că ceea ce se pierde cu siguranță în DI nu este neapărat „limbajul colorat”, ci
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
pentru povestitorul care condensează sau editează. Mimesisul reprezintă „tot ceea ce s-a întîmplat” într-un fel, dar numai ceea ce i s-ar fi dezvăluit unei persoane care asista direct la scena prezentată; din aceste ultime puncte de vedere este destul de partizan și departe de a fi complet. După cum observă Stanzel (1981), el este însoțit de o focalizare internă a personajului. Diegeza prezintă „tot ce s-a întîmplat” într-un alt fel, dar numai ceea ce un martor extern detașat decide că merită
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
și periferia teritoriului. Revoluția industrială provoacă noi conflicte între lumea urbană și lumea rurală sau între "posesori" și "muncitori". O "revoluție internațională"survine ulterior provocând un efect secundar între muncitori, pe care îi împarte între cei raliați cauzei bolșevice și partizanii liniei tradiționale. Aceste tipuri de conflicte pot fi calificate drept structurale: prezintă un caracter de permanență; "având drept cauză fenomene disfuncționale, se înscriu în structura societală în cadrul căreia reprezintă un element constitutiv"; aceste conflicte trebuie distinse de conflictele conjuncturale care
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
acestor revoluții asupra structurării din zona partidelor sunt perceptibile până în ziua de astăzi; conflictele de tip centru / periferie, Biserică / Stat, urban / rural pot fi observate în cvasitotalitatea cazurilor. Clivajele din cea de-a doua categorie îi opun pe adepții "ultraliberalismului" partizanilor unei "economii sociale". Sunt implicate aici partide refractare la reformele economice brutale și partide deschise la schimbare; primele consideră că e necesară "o tranziție mai lungă în care privatizările să preceadă liberalizarea prețurilor și convertibilitatea monedei, toate acestea asistate de
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
clientele difuze decât pe grupuri sociale și culturale bine circumscrise. Clivajele de tipul biserică / stat și centru / periferie nu se regăsesc astăzi, pentru că nu au existat în trecut. Nu se poate observa nici formarea unui clivaj între adepții "ultraliberalismului" și partizanii unei "economii sociale", întrucât nu a existat în trecut un clivaj de tipul proprietari / muncitori care să fie reluat astăzi într-o formă diferită. Există deci un clivaj unic, care își are sursa în perioada regimului comunist. O dată ce România și
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
beneficii politice, promovând o opțiune sau alta, potrivit necesităților momentului. Dificultățile pe care le întâlnește din 2005 Alianța pentru Stânga Democratică fac să se vadă limitele acestei tactici oscilante: ambivalența întreținută de-a lungul anilor a sfârșit prin a nemulțumi partizanii ambelor abordări. Partidul Socialist Maghiar (MSzP) și Partidul Social Democrat Ceh (CSSD) au un profil mai omogen și ocupă încă de la originile lor o poziție reorientată în cadrul clivajului. Aceeași temperanță se observă și în Slovenia în cadrul Listei Unite a Social
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
fost schimbate în mai multe rânduri în România. Frontul Salvării Naționale (FSN) a format primul guvern în mai 1990. Era vorba totuși de o grupare politică puțin închegată, care îi adăpostea atât pe apropiații premierului Petre Roman, cât și pe partizanii lui Ion Iliescu. Criza guvernamentală din septembrie 1991 le-a permis celor din urmă să facă sciziunea și să constituie Frontul Democrat al Salvării Naționale (FDSN) pentru a exercita puterea singuri. Această formațiune a fost rebotezată Partidul Democrației Sociale din
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
Dmowski a luat în considerare alianțe strategice cu Rusia țaristă contra Germaniei, pe care el o considera principala amenințare contra Poloniei, programul său era departe de a accepta o formă de dominație rusă asupra Poloniei. Dmowski era în realitate un partizan al construirii unui stat național polonez modern. Programul său presupunea nu numai încorporarea, ci și omogenizarea culturală și polonizarea unor largi teritorii din restul Poloniei actuale, care erau considerate în mod tradițional de către Rusia ca aparținând ei sau cel puțin
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
precum vârsta sau educația par a fi indicatori buni ai comportamentului electoral, nu înseamnă că aceștia constituie clivaje politice într-o societate. Secundo, clivajul politic nu e independent față de competiția politică și de rezultatele electorale. De exemplu, împărțirea socială între partizanii și adversarii integrării europene poate fi percepută ca un clivaj politic mai degrabă virtual decât real, doar dacă nu există partide politice euroentuziaste sau eurosceptice care să primească un sprijin electoral consistent. După părerea noastră, sistemul de partide este structurat
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
legătură cu experiența sovietică. În funcție de sprijinul acordat partidelor, figura 4 prezintă rezultatele unui sondaj asupra calității vieții înainte de schimbarea regimului: adepții partidelor de dreapta, mai ales Uniunea Națională, sunt mai susceptibili să evalueze negativ calitatea vieții în timpul regimului sovietic, față de partizanii partidelor de stânga (Partidul Democrat al Muncii și al social-democrații) și Uniunea de Centru. Figura 4 Evaluarea calității vieții înainte de 1990 în funcție de suportul pentru partide (evaluare negativă, %) Sursă: M. Degutis, op. cit., pp. 81-123 Figura 5 Victime ale represiunilor sovietice în funcție de
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
religioși; 2) procentul celor care sunt favorabili influenței politice a Bisericii. Populația Slovaciei, Lituaniei și Letoniei înregistrează cifrele cele mai ridicate în privința oamenilor politici credincioși (întrebările 1 și 2). În Slovacia, Ungaria și Letonia, un mare număr de oameni sunt partizanii influenței directe a liderilor religioși asupra politicii (întrebările 3 și 4), ceea ce reprezintă un indicator mai radical. Tabel 1 Părerile în privința influenței politice a religiei (procentul răspunsurilor afirmative la întrebările puse) Piața religioasă tradițională Monopol Monopol competitiv Concurență Țări POL
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
Polish General Social Survey (PGSS), bazat pe opiniile prsoanelor interogate asupra educației religioase, avortului și ratificării Concordatului, a arătat în 1997 că Polonia este divizată între două grupuri mai mult sau mai puțin egale: unul clerical-tradițional (42%) și un altul, partizan al secularizării (46%). Există de asemenea un mic grup moderat (12%), care și-a exprimat sentimente amestecate față de Biserică și față de valorile ei (K. KA-LOK CHAN, op. cit., p. 189) 19 H. Kitschelt, Z. Mansfeldova, R. Markowski și G. Tóka, Post-Communist
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
pluripartidism în România, Editura "Ion Cristoiu", 2000, pp. 10-16. 53 Ibid., p. 299. 54 Ibid., pp. 302-303. 55 F. Morar, Democrația privilegiilor. Alegerile aleșilor în România, Editura Paideia, București, 2001, p. 149. 56 Ibid., pp. 155-156. 57 S. Soare, "sistemul partizan românesc: catalizator sau obstacol al consolidării democratice?", Studia politica, II/1, 2002, pp. 136-137. 58 D.-L. Seiler, "Peut-on appliquer les clivages de Rokkan à l'Europe centrale?", in J.-M. WAELE (ed.), Partis politiques et démocraties en Europe centrale
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]