50,139 matches
-
Nemțanu, Scutaru (Bursuc), frații Apostol (Buda) învață această meserie și o transmit încă din tată în fiu. Gospodarii satelor, în afară de oi pe care le țin iarna pe lângă casă, mai cresc vaci pentru lapte, porci pentru carne, iepuri de casă și păsări (găini, rațe, gâște, curci, pichiri). Mai rar, se cresc albine. Cei mai cunoscuți apicultori sunt: Petrea Baciu, Mihai Balotă, Alexandru Bostan, Ion Ursache, familia Nemțanu, iar, nu cu mult în urmă, au fost frații Hreamătă. Sericicultura (creșterea viermilor de mătase
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
fi în aceeași zi cu scăldăciunea sau în altă duminică. La cumătrie se serveau bucate tradiționale. Dacă era post: - Găluște cu crupe; - Plăcinte cu cartofi sau varză; - Alivenci (mălai cu sirop de zahăr). Dacă se mânca de dulce: - Borș de pasăre (găină, cocoș, rață, gâscă, curcan); - Găluște cu orez și zarzavat; - Cozonac sau plăcintă. Ca băuturi, se consumau: țuică de prune, țuică de sfeclă (samahoancă) și vinul natural. Acest ospăț de la cumătrie reprezintă ritual post-ceremonial prin care integrarea copilului este întărită
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
pentru naș, orez, zahăr, sare, săpun, colonie (parfum). Toate erau aduse într-o covată nouă sau într-un lighean și acoperite cu un ștergar nou. Cu această ocazie se rostesc versurile: „... în dosul colacilor Stă ocolul vacilor Coșarul oilor Poiata păsărilor La cina d-voastră Ce vă lasă inima să dați : O vacă cu clopoței, O oaie cu miei, O scroafă cu purcei, O cloșcă cu pui Și vreo trei sute de lei...” Nașii făceau masă puțină, fară invitați. De obicei, nașii
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
găleată, o găină, o camașă, o cană, un colac, lumânare. După înmormântare are loc praznicul cu mâncăruri tradiționale. Dacă este post, se face borș cu fasole, găluște, colivă și colăcei cu lumânare. Dacă nu-i post, se face borș de pasăre, găluște cu carne, cozonac, colivă și colăcei cu lumânare. Timp de 40 de zile, o rudă a mortului merge să tămâieze mormântul și locul decesului. Tămâierea înseamnă purificare prin afumare, obicei străvechi. După praznic, familia mortului face curățenie în casă
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
la Giulești și la Clinceni, unde a obținut brevetul de pilot public. Și-a continuat activitatea la AVIASAN Otopeni, în calitate de comandant de aeronavă, până la pensionare, în 1969. După mărturiile fraților săi, Maria și Octav, Elena era fericită străbătând văzduhul ca pasărea în zbor și când slujea oamenii suferinzi. Avea o satisfacție atunci când făcea curse în Moldova - la Iași, la Bacău, la Suceava -, iar când zbura deasupra satului Heci făcea trei viraje, pentru a vedea oamenii care lucrau pe ogoare și casa
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
mort acum 400 de ani. Potrivit acestei teorii, care se întîlnește pe undeva cu aceea a fizicii moderne referitoare la "Marele Bang", de abia după ce Dumnezeu, bun artizan, a creat viața pe Pămînt cu puzderia de plante, ierburi, copaci, animale, păsări, pești, insecte, și cîte și mai cîte, și a ajuns la om, și-a dat seama că nu va fi loc pentru toate creaturile sale. Căci el, Dumnezeu, era infinit, se întindea peste tot, și infinitul lui excludea în sine
Chipul și sufletul by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7190_a_8515]
-
cu brațe rătăcite./ Melancolia lumii se arăta'n ferestre." Urcușul e o rupere, un greu efort sufletesc. Același prin care, în buna școală a autohtonismului Gândirii, pămîntul crește îngeri: A izvorât un sfânt din pământ,/ Nu l-a adus nici pasăre, nici vânt.// Visul lui plămădi 'ntr'o seară/ Lumini de om cu întunecimi de țară." (Balada sfântului din câmp). Întunecimi cercetate pe rînd, în mici hagiografii plămădindu-i, fiecărui pisc și fiecărui șes, cîte-un sfînt călăuzitor: "Cum caut prin adâncuri
Aspre căi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7191_a_8516]
-
împiedică a-l măsura nemijlocit, cu ochiul, simbol al unei timidități spirituale ce îndeamnă a aborda "esența lucrului" drept o "eclipsă". Astfel Soarele, "la faute eclatante", vorba lui Valčry, se manifestă ca o măsură indirectă a insuficienței umanului: "precum acele păsări / ce nu se pot apropia de soare / pentru că privesc numai ochii mari ai microscopului / mă îndrept către esența lucrurilor / o eclipsă / hrănită / de corola unui adevăr / străin" (privirea interioară, o eclipsă hrănită de corola unui adevăr străin). După cum nu putem
Între natură și artificiu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7199_a_8524]
-
are o istorie îndelungată pe care o trasează colaborarea cu violonista Luminitza Petre; o imprimare discografică despre care s-a vorbit mult cu peste două decenii în urmă, o versiune scăldată, la propriu, de razele lunii, înfiorată de aripa unei păsări, cu prilejul serilor enesciene de muzică găzduite, în anii '80, la Tescani, la Festivalul "Enescu - Orfeul moldav", au fost momente evocate inclusiv pe parcursul unei emisiuni de mai bine de o oră, o discuție colocvială pe care am avut bucuria de
Cu Enescu la Stuttgart by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7206_a_8531]
-
timp de gândire asupra consecințelor acestor noutăți pentru noi toți. Și, de asemenea, într-o societate secularizată, în care omul nu mai este socotit a fi fost făcut după chipul lui Dumnezeu, trupul lui poate fi tratat ca al unei păsări împăiate. Studiul artei moderne și apoi al artei postmoderne merge mână în mână cu studiul conștiinței omului modern și al celui postmodern. Iar în ceea ce privește arta dansului în sine, în experimentul lui Ion Dumitrescu ea nu mai este nici măcar "povestită", precum
Caleidocop coregrafic by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7207_a_8532]
-
în înfruntarea suferinței și nenorocului, în acceptarea neființei - sunt însoțite de trăiri "fierbinți": neliniștea, anxietatea, agitația frenetică, extazul, transa și moartea. Trăirile sunt figurate prin mișcările dansatorilor și muzicienilor (care participă la jocul de scenă în straiele lor sumbre, de păsări funerare), prin sunete, costume, lumini și câteva obiecte cu încărcătură simbolică (scaunele, pomul vieții, ouăle renașterii, câteva vase și șterguri rituale). Ele contrastează sau se topesc una într-alta transgresându-și granițele fluide. Omul și Moartea - odihnă către care omul
O vară fierbinte pe Iza by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/8710_a_10035]
-
neutralitate pentru a deveni intens expresive. De fiecare dată altfel alcătuite, cu o dominantă timbrală sau alta, ele sunt construite prin aglomerarea de obiecte sonore provenind din lumea rurală : pocnete de lemne, bătăi de toacă, glasuri de fluiere și de păsări (inclusiv de buhă rău-prevestitoare), acordaje și pizzicato-uri de instrumente de coarde, clinchete de clopoței, exclamații și strigăte... Dacă țesătura lor n-ar fi atât de densă iar culoarea n-ar fi deliberat "arhaizantă", imaginile ambientale ar putea trece drept
O vară fierbinte pe Iza by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/8710_a_10035]
-
care accentul cade pe raționament, autorul scrie și haiku-uri, adieri de imaginație, imponderabile de simțire, în urma cărora nu rămâne decât un delicat parfum sinonim cu bucuria contemplației estetice: "Intrat din greșeală-n odaie/ aerul cald zbătându-se/ aidoma unei păsări" (Semn de carte, pag. 108). Fiecare poem al lui Gheorghe Grigurcu este o cale de întoarcere la propriu-i sine. Uneori "biografismul" este temeinic încifrat în viziunea poetică, alteori este explicit, ca în poemul LXX, scris, probabil, la împlinirea vârstei
De veghe în Amarul Târg by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8728_a_10053]
-
puterii, a căror lipsă de scrupule rănește inițiala inocență: "În Gazeta literară sunt aciuați Ťstîngiștiiť Moraru, Șelmaru etc. Dezgheț. Dar viața mea? Nici nu pot lucra sau citi cel puțin. Și copilul din mine care strigă încă după norii și păsările care trec fără să se oprească"... "Anonimatul" rezistentului se plasează în umbra numelor în vogă: "Seara, promenadă solitară pe faleză, unde se fac pregătiri pentru turnarea filmului Pasărea furtunii, după romanul lui Petru Dumitriu. Anonimatul meu mă întristează". În microuniversul
Analogii existențiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8726_a_10051]
-
cel puțin. Și copilul din mine care strigă încă după norii și păsările care trec fără să se oprească"... "Anonimatul" rezistentului se plasează în umbra numelor în vogă: "Seara, promenadă solitară pe faleză, unde se fac pregătiri pentru turnarea filmului Pasărea furtunii, după romanul lui Petru Dumitriu. Anonimatul meu mă întristează". În microuniversul mizeriei, al minciunii, al cenzurii ,întîmplările triste au o rezonanță aparte. Ele compun o imagine a unei umanități amenințate la fiecare pas , panicate, nu o dată "disperate": "ghitaristul care
Analogii existențiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8726_a_10051]
-
Ciudat însă cum persoanele care devin personaje își pierd ceva din concretețea lor diurnă. Ca niște fotografii retușate, ce reușesc să compromită întru câtva și originalele. Au un aer de déja vu, ca niște pagini citite a doua oară, ca păsările marcate și lăsate în libertate". Puține cărți dintre cele citite în ultima vreme mi-au plăcut precum Curcubeul dublu de Alexandru Vlad. Aflată la frontiera dintre proză, memorialistică și eseu, combinând cu naturalețe densitatea ideatică, profunzimea trăirii și rafinamentul stilistic
Între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8678_a_10003]
-
nefinalizată sau care, imediat după terminare, începe să se surpe, ca-n legenda mănăstirii Meșterului Manole, deci, să nu mai corespundă menirii ei. Nu mai reamintesc scenariul fantastic imaginat acolo, fiindcă am făcut lucrul acesta cu alte prilejuri. Despre romanul Pasărea orbilor (Editura Albatros, 2001), în care iau în discuție urmările înmulțirii țiganilor, iarăși nu cred că are rost să vorbesc, dar ceea ce se întâmplă acum, la doar șase ani de la apariția cărții, e destul de simptomatic. Mă întorc, însă, la Noaptea
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
ne găsim în fața unei alegeri repertoriale întâmplătoare. Caragiale la Ploiești, știe toată lumea, e acasă. Un argument suficient pentru a-l întâlni pe afiș. El primește însă și o altă rezonanță dacă ne gândim că autorul Scrisorii pierdute e astăzi o pasăre oarecum rară în repertorii. Un motiv pentru care nu pot iarăși să nu recurg la o altă paranteză. Îmi amintesc că prin anii '80 ai secolului trecut pe parcursul a două stagiuni am văzut cinci-șase spectacole cu O noapte furtunoasă. Și
D'ale carnavalului și mai multe paranteze by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8763_a_10088]
-
invadează zi de zi tarabele. Câteodată îmi spun și eu, ca probabil mulți alții, că nu ar trebui să deranjeze chiar atât de tare un astfel de fenomen. Dimpotrivă, dacă e să se țină seamă de proverbul potrivit căruia fiecare pasăre pe limba ei piere, mai corect ar fi, într-un alt plan, să se considere productiv, întrucât când e vorba de artă niciodată nu se știe de unde se poate să apară un talent real. E adevărat. Există însă un dar
D'ale carnavalului și mai multe paranteze by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8763_a_10088]
-
de acest loc binecuvântat, cu oameni pitorești, ca Nea Gogu Iordănescu, un vecin. Eram odată la Pietroșița cu un prieten, iar acesta a văzut un uliu. Nea Gogu a intervenit și, cu un aer avizat, l-a corectat, precizând că pasărea era, de fapt, un harete (erete), care, în primul său an de viață a fost cuc și abia din al doilea a devenit un răpitor. Degeaba i-a explicat prietenul meu - inginer de profesie - că o astfel de transformare este
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
penibil. (Crezi că mi-a fost ușor să nu-ți mângăi umărul?... S-a apropiat de mine și mi-a atins umărul stâng. Acum te am aici - mi-a spus, ținând palma strânsă, ca și cum ar fi ascuns în ea o pasăre gata să zboare...). De-a lungul vieții, nu am fost un donjuan - cu Cella din Toxicologia am avut o legătură de 13 ani - însă am apreciat întotdeauna frumosul, eleganța, sinceritatea. Am iubit pe de-a-ntregul fiecare ființă care mi-a
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
său de hybris neînstare a asigura contactul cu transcendența, opac la țelul expierii. Autorul Denecuprinsului dă dovadă de smerenie, aspirînd la anonimat și la o rugăciune metaverbală: Aș vrea ca numele meu să nu însemne mai mult decît urmele unei păsări necunoscute, întipărite în pulbere / ceea ce implor clipă de clipă e să mă pierd în Dumnezeu neluat în seamă la fel cum apa ținută în pumni se prefiră în nisipul dogorind / nădăjduiesc ca în cele din urmă rugăciunea mea să se
Miza spirituală (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8781_a_10106]
-
lume e însă aici, pe La Rambla: flașnetari însoțiți de căței, maimuțe ori papagali, instrumentiști, cântăreți, chioșcuri cu toată presa pestriță a lumii, cu flori împovărate de culori și miresme, pictori, statui vii - tristă soluție: de exhibare, de supraviețuire? - vânzători de păsări și animale mici, kitschuri, cafenele, covrigării, platani monumentali, mulțimi căscând gura și păzindu-și buzunarele, poșetele, borsetele, ca și noi, ca și noi, iar de-a lungul, pe ambele părți, o circulație amețitoare. Ne-am abătut de la o vreme pe
În căutarea Spaniei by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8767_a_10092]
-
Higgins (Pygmalion), Bubnov (Azilul de noapte), Tipătescu (O scrisoare pierdută), Astrov (Unchiul Vanea), Fundulea (Visul unei nopți de vară), Pelasgos (Danaidele), Goering (Mephisto), Alfred (Vizita bătrânei doamne), Dodge (Copilul îngropat), Lear (Regele Lear), Claudius (Hamlet), Serebreakov (Unchiul Vanea), Fetisov (Colonelul Pasăre) sau Jevakin ( Căsătoria), dacă e să mă refer doar la câteva din șirul rolurilor pe care le păstrez în memorie, Victor Rebengiuc a demonstrat, cu superioară artă, că face parte din stirpea actorilor magicieni, a celor rari. Locul lui e
Lordul by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8822_a_10147]
-
și revolta lui Vanea, și chioșcul magic din acel spectacol așezat pe un tărîm al lui Cehov care se desprinde de țărmuri și se învîrtește la infinit vorbind despre oameni și despre teatru, deci, despre oameni. Deruta lui Fetisov- Colonelul Pasăre, "nebunii" și NATO, stolurile de păsări pe care le urmăreau, imaginar, dincolo de scenă și căutarea lor disperată, prin sală, pe care fiul meu s-a simțit dator să o execute în semn de admirație față de Colonel. Doamne, cum stăpînește cuvîntul
Despre Victor Rebengiuc by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8821_a_10146]