57,719 matches
-
Când erau mici, nu o puteau minți; se uita lung la ei și spunea imediat ce au făcut sau ce vor să facă. Tăcură stingheri câteva secunde, privindu-și mama cu vinovăție. Bătrâna înțelese. Oftă încet, privind spre candela aprinsă deasupra patului în care dormiseră cei doi. Vor distruge satul, biserica, dar pe Dumnezeu, dragul meu, niciodată! El, da, îi va nimici în flăcările Iadului... așa să le spui, Gheorghe, mamă, îngăimă bătrâna, apoi ieși, lăsând ușa deschisă. Începuse să ningă. Nu
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Nu l-a ascultat tânăra soață, l-a sunat la câteva zile, spunându-i că are nevoie de bani, că totul s-a scumpit, că vine acasă... Spre miezul nopții, intră în dormitor. Ilona adormise, cu un zâmbet fericit. În patul dublu, din lemn de nuc sculptat, așezat în mijlocul camerei, luminat discret de o veioză, părea o fetiță, îi mai lipsea o păpușă sau un ursuleț din catifea... Deasupra patului, dintr-o oglindă imensă de cristal, un bărbat matur, încărunțit, puhav
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
nopții, intră în dormitor. Ilona adormise, cu un zâmbet fericit. În patul dublu, din lemn de nuc sculptat, așezat în mijlocul camerei, luminat discret de o veioză, părea o fetiță, îi mai lipsea o păpușă sau un ursuleț din catifea... Deasupra patului, dintr-o oglindă imensă de cristal, un bărbat matur, încărunțit, puhav la față, dar și la corp, privea fix, cu ochii bulbucați, acel trup tânăr, dezgolit pe jumătate, care cerșea parcă să fie îmbrățișat. Se apropie încet și o sărută
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Crezi că nu am aflat de porcăriile tale, mă crezi chiar atât de prost?! Femeia doar își acoperi fața, îndurând loviturile fără să plângă, fără să spună nimic... O bătu gospodărește, până obosi, după care se așeză neputincios pe marginea patului și începu să plângă. Ilona, răvășită, deja vânătă la ochi, oricât și-i apărase, se lipi de el și începu să-l mângâie. Ia și te culcă, dragă... nu a fost nimic... mămica te are numai pe tine. Toți sunt
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Eu dorm în bucătărie, la vale. Într-un ceas, o să se încălzescă și aici. Nu-ți fă probleme, crezi că la mine la bloc e mai cald? Dar te rog ceva, numai să nu te superi... M-aș băga în pat, să mă încălzesc sub plapumă. Am mers toată noaptea, sunt frântă, mă întreb cum de mai rezistă Ghiță. Elena adormi imediat. Nu simți când mama soacră făcu focul și nu auzi când strigă la un vecin să-i taie o
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
nu dormise în ultimele nopți. Femeile îl urmăriră cu priviri descumpănite: Gheorghe parcă nu mai era el, ieșise un bărbat și parcă intrase un altul în casă. Bătrâna își făcu cruce, șoptind ceva de neînțeles, iar Elena se așeză pe pat și izbucni în plâns. Fugi, Lucico, și cheamă-l pe cumnatu-tu, au prins un terorist, voi nu vedeți!? Ieși Lucica, nebăgată de nimeni până atunci în seamă, fără să murmure, mai-mai să-l dărâme pe Gheorghe, care tocmai intra cu
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
atunci în seamă, fără să murmure, mai-mai să-l dărâme pe Gheorghe, care tocmai intra cu un braț de lemne. Ce-i, cumnată? Vorbește șeful? Nu, au prins un terorist, hai repede! O reporteră emoționată transmitea dintr-un spital, de lângă patul unui bolnav, încătușat și legat cu cerșafuri. Rezulta că tânărul era un terorist feroce, care se drogase, doar așa putând fi prins de revoluționari. Intrase în comă, iar procurorii urmau să-l audieze. Lucica aplaudă timid, parcă fericită că tocmai
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
în picioare... Reușise Petrache Tălparu să intre singur. De plecat, nu a mai plecat de acolo decât după câteva luni bune... Capitolul 3 Stai binișor, domnule primar, la mine e loc destul... ești flămând? îl întrebă bătrâna, aranjând cuvertura de pe pat și făcându-i semn Lucicăi să se așeze pe un scaun. Nu-mi mai spune primar, mătușă, spune-mi Ioan, cum mă cheamă, de când mă jucam cu Gheorghe prin curte... Nu mi-e foame, cu toate că n-am mâncat de ieri
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
jale, i-au prins... Gheorghe sări în picioare și, în câteva clipe, în casă nu mai dormea nimeni... Picaseră pe rând, băutura și oboseala îi ajunseseră, chiar dacă unii mai erau obișnuiți... Mai întâi, Dumbrăveanu, ce se întinsese de-a latul patului, iar după el, la scurt timp, șeful de post, ce își lăsase capul pe masă și, în sfârșit, Gheorghe, care se dusese în altă cameră, cuibărinduse lângă Elena. Petrache plecase tot pe întuneric, cu două sacoșe pline cu mâncare și
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
mea de... oamenii lăsați acolo, poate tovarășul prim... Vorbești prostii, acum câteva minute lui Dumbrăveanu îi spuneai altceva. Nu ieși o săptămână-două din casă, așteaptă să se așeze apele, apoi vom vedea încotro apucăm... O ascultă Tălparu. Se întinse în pat, dar fără să se dezbrace, și în câteva clipe adormi. Elena trase un scaun lângă pat, luă pachetul de țigări de pe masă, păru a sta în cumpănă câteva clipe, apoi își aprinse o țigară. Nu mai fumase din facultate. La
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
spuneai altceva. Nu ieși o săptămână-două din casă, așteaptă să se așeze apele, apoi vom vedea încotro apucăm... O ascultă Tălparu. Se întinse în pat, dar fără să se dezbrace, și în câteva clipe adormi. Elena trase un scaun lângă pat, luă pachetul de țigări de pe masă, păru a sta în cumpănă câteva clipe, apoi își aprinse o țigară. Nu mai fumase din facultate. La un moment dat, tresări brusc: Gheorghe bolborosea prin somn ceva. ,,Ce faci, Ilona?” reuși femeia să
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
-l pe domnu’ doctor... Ai grijă să nu simtă ceva maiorul... Atât mai reuși să audă Ilona, apoi leșină iarăși. Peste câteva ore, se pomeni într-o încăpere necunoscută, culcată pe un recamier, învelită cu o plapumă albastră, neînfățată. Lângă pat, prins de speteaza unui scaun, era un flacon, golit mai mult de jumătate, care alimenta tubul de perfuzie, al cărui ac îl avea înfipt deasupra încheieturii de la mâna stângă. Brațul îi era imobilizat cu o fașă, ale cărei capete erau
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
cărți. Un televizor, două fotolii și o masă completau mobilierul. Pe un perete atârna o fotografie mare, înrămată, înfățișând doi tineri, mire și mireasă, amândoi frumoși și senini. Ilona se mai trezise și în alte rânduri în case sau în paturi străine. Era o adevărată expertă în a-și da seama imediat ce fel de oameni sunt cei care locuiesc în acestea, așa încât, acum, orice temere îi dispăru ca prin farmec. Încercă să se ridice, dar o durere ascuțită îi sfâșie brațul
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
la spital? Medicul păru puțin descumpănit, dar își reveni imediat și, cu aceeași voce caldă, întrebă: Sunteți rudă cu tovarășul de la partid, cu Gheorghe Tălparu? Da, sunt soția acestuia, dar de ce nu sunt la spital? Omul se așeză pe marginea patului, oftă încet, neștiind parcă ce să facă în continuare. Am intrat într-o horă frumoasă, dacă se află, mă împușcă, și nu numai pe mine... La spital a fost prăpăd, au fost aduși zeci de morți, i-au trimis... Dumnezeu
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
mocheta de un albastru închis. În aceeași clipă, privirile celor doi frați se încrucișară pe picioarele dezgolite ale fetei. După ce ușa se închise, Petrache îl întrebă, cu o voce sugrumată, pe fratesău: De unde ai colecționat-o, Ghiță?... Cum e la pat? Tot bandit ai rămas! O să te bage muierile în pământ. E bună, cum să fie? Altfel ar mai fi secretara lui Tălparu? Bărbații izbucniră în râs. Brusc, Gheorghe se opri, aducându-și parcă aminte de ceva. Ați riscat mult, Petrache
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
izgoniți. Mai toți își ridicaseră casele pe vechile locuri, unele mai mici, altele mai mari, dar toate noi... Veniră cu trei mașini, în prima, un autoturism de teren, erau Gheorghe, Elena și Petrache, a cărui colegă de cameră și de pat, cum o numea în glumă acesta pe Sonia, a refuzat să vină; în schimb, i-a dat mașina cu tot cu șofer, un tânăr voinic, mut ca peștele și ras în cap. La plecare, îi spusese în glumă: ,,Să ai grijă, nu
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
e Anghel la telefon! Oare ce s-a mai întâmplat? La ora asta nu a sunat niciodată, el, un om atât de calculat... Tălparu își întinse oasele, aprinse o țigară, apoi se adresă Elenei, care înlemnise în picioare, la capătul patului: Du-te și te culcă, draga mea, e trei noaptea, o fi pe la un chef sau după... Alo, te aud, spune! Vorbește mai tare, nu înțeleg nimic... Cum!? I-au prins, au spus ceva? Să plec? Unde să mă duc
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
cu procesarea petrolului... pe relația Ucraina... Eu nu știu nimic. Poate intervine Petrache... dacă nu și el... Distrugeți tot, acte, ștampile, eu... nu știu nimic! Telefonul amuți. Elena oftă, își aprinse și ea o țigară, lăsându-se încet pe marginea patului, lângă Gheorghe. Peste câteva minute, îl sună pe Petrache. Acesta răspunse imediat. Acum ce veți face, Petrache? A sunat Anghel... Cum, tu nu știi nimic?! Dar miile de dolari, banii de buzunar, cum spunea Anghel... Alo! Alo!! A închis porcul
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
acoperită de sânge și iod. Sângele ăsta o fi al meu? Cobor ochiul din oglindă spre dosar: Ioana, 27 de ani, traumă craniană. Intru în cabinetul de ortopedie. O doctoriță roșcată cu unghii false mă invită să mă întind pe pat. Îna inte să-i dau dosarul, o întreb: — Sângele ăsta e al meu? O să fii bine, îmi spune și întinde mâna cu gheare roșii să-mi ia dosarul pe care-l strâng la piept ca pe un colac de salvare
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mărturii. Destul de mare, cu mobilă învechită, ghiceam că dă spre pădure. Mi-am aranjat o parte din lucruri, cu mișcări leneșe, apoi mi am turnat un pahar mare de apă dintr-o carafă de pe masă și m-am întins pe pat. Evenimentele ultimelor zile se succedaseră cu repeziciune, fără elaborare. Îi trimisesem un mail în care îi ziceam că o să vin, pur și simplu, că atâta tăcere a fost de-ajuns. Că am de scris, de lucru, și am nevoie de
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
dată, când el doar s-a prefăcut că se cațără, iar eu doar m-am prefăcut că nu sunt cu mintea în altă parte. Ușa de la camera lui, din celălalt capăt al holului, era întredeschisă. Am zărit o măsuță lângă pat, cu niște cărți, jurnale de călătorie, ochelarii și, la margine, un ceas negru de mână, cu cadran mic. Mi-l dăruise cândva întrucât mă plângeam mereu că n-am nici un ceas pentru ocaziile în care trebuie să fiu costumată în
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
cărțile de pereți și să iasă afară la zbenguială. Pe fața Antoniei se citea, în sfârșit, satisfacție: fiul nostru dispărea din fața blocului, apărea câteva ore mai târziu cu răni în genunchi și în coate, refuza să facă băiță și uda patul. Seara îl legam pe Alexandru de canapea și ne uitam împreună la filme de animație Disney. Pe scurt, eram o familie fericită, cu un copil cât de cât normal. Însă fericirea noastră nu a fost de lungă durată. Ne-am
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
yală. Sigur e Radu, care iar își imaginează că e un rockstar care frânge inimi pe canapeaua basistului. Deschid, intru, închid. Îmi lipesc corpul de ușa garsonierei. Am ajuns. Termin într-o oră. Într-o oră termin. Așez cutiile pe pat, una lângă alta, zici că-s trenuleț. Două pentru haine, una pentru colecțiile lui trăsnite, una pentru cărți și una pentru familia și prietenii lui. Mă duc în cămară, care ar fi trebuit să fie plină cu bor cane de
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
multe luni. Încă o dată mă minunez că nu există șifonier și noptiere; de fapt, singura piesă de mobilier e scaunul de lemn masiv pe care i l-am cumpărat a doua zi după ce auzisem despre fobia lui cu mobila. Și patul, bineînțeles. Mă aplec și trag afară valiza cu colecții. Felicitări scrise de el din fiecare țară pe care a vizitat-o, trimise tot lui. Castana de care s-a împiedicat la prima noastră întâlnire. Furculițele pe care le fura din
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
lui costum, pentru interviuri. Toate au umplut o cutie. În cealaltă cutie pentru haine am pus adidașii. Am răs turnat aproa pe tot ce era în valiza colecțiilor în cutia pentru prieteni. Îmi așez șuvița rebelă după ureche. Sar pe pat și mă dez echilibrez puțin, dar nu înainte de a lua tabloul cu palatul Bruckenthal. De tine, tabloule, chiar n-o să-mi fie dor. Îl arunc cu entuziasm în cutia părinților. Mă uit la ceas. Am terminat într-o oră. O
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]