2,501 matches
-
comerciaților și meșteșugarilor de la târguri”, din rândul căreia aveau să se evidențieze căpeteniile revoluționarilor. Se observă o oarecare preferință pentru personajul Tudor Vladimirescu, căpetenia care „răscoală” țăranii cu gândul de a-i conduce la București. Numai că, într-un final patetic, bravul Tudor le strecoară răsculaților ura împotriva turcilor și abdică de la scopul inițial al acțiunii. Țărănimea rămânea în continuare înrobită, până când clasa burgheză a hotărât că sosise momentul să o dezrobească. Dar, gestul nu era gratuit ! El era justificat prin
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
justifică discriminările. * În țările avansate economic, și discriminările sunt pe măsură. * Colonialismul e în floare, dar poartă pseudonime. * Nimeni nu te exploatează dacă vrei să mori de foame. * Nu întotdeauna „a accepta” înseamnă și „a recunoaște”. * În campaniile electorale, declarațiile patetice de patriotism sunt mai abundente decât chiar la celebrarea zilelor naționale. * Caragiale a existat și înainte de „O scrisoare pierdută”, dar există mai vârtos după. Atunci când nu ai ce face, apucă-te de lucru. * Dacă vrei să devii politician, nu-ți
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
da Dumnezeu să trăiesc, să fiu sănătos și să nu am obstacole exterioare, voi fi un om liber, util societății în care voi intra și mie însumi", semnând Nițulescu-Bistriceanu și datându-l în octombrie 1879. Acest angajament, care astăzi pare patetic și juvenil, a fost respectat întocmai. Studentul Nițulescu a devenit doctor, în timpul planificat; a funcționat ulterior, ani de-a rândul, ca medic de plasă în comuna Fărcașa, de pe Bistrița nemțeană. Prin 1980, am putut, personal, să aflu că mai dăinuiește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
situația. A mai fost adăpostită, totuși, în laboratorul profesorului încă vreo săptămână. Nouă, celor care știam întâmplarea, ni se părea că doarme într-un altar. Așa l-am cunoscut pe Alexandru Țupa; peste un an, ne-a fermecat cu prelegeri patetice, care te făceau participant la spectacolul fascinant al lumii biologiei microscopice. Evident, am comis aici o nedreaptă prezentare a lui Țupa. Ar fi trebuit să-l prezint metodic, să spun mai întâi că a fost un savant de mare reputație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
studiu“. Cu aceeași rea dispoziție veneau însă la cerc și ceilalți participanți (participanți de nevoie!), cu excepția câtorva scriitori vârstnici brusc însuflețiți, tocmai ei, de fervori adoles centine. Puși pe învățat, aceștia vădeau o reactivitate plină de prospețime și cumva pasională, patetică: fremătau de emoție când erau invo cate vestitele cugetări-definiții, cu alură de maxime, ale clasicilor marxismului (de pildă: revoluțiile sunt locomo tivele istoriei, religia este opiu pentru popor, comunismul este groparul capita lismului) și sufereau sincer pentru nefericitul Hegel, despre
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
umorului scos din manevrarea unor jocuri verbale, calambururi etc. Dar încă și mai potrivit ar fi să-l amintesc pe Mircea Dinescu, la care se regăsesc toate acestea, dar unde, în afara nonconformismului funciar și a umorului, deslușim și un suflu patetic și mai multă căldură, mai mult „lirism“, ca și mitul rimbaldian al poetului tânăr, prezent și la el, și la Geo Dumitrescu. După aceștia doi, pe Geo Dumitrescu îl aflăm răspândit în mai toată poezia generației optzeciste și nouăzeciste (nepoții
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
vorbirea unuia sau altuia, sau scor nindu-le amicilor ingenioase porecle pline de haz. Comedia cuvântului o juca asociind în cele mai neașteptate chipuri referința cultă cu limbajul de toată ziua, popular, chiar argotic,neaoșizând neologismele sau dinamitând conotația solemnă sau patetică a unor termeni prin diminutivare. Aceste „tehnici“ pot fi recunoscute, printre altele, chiar și în felul cum alcătuia poreclele, de care aminteam. Colegului nostru est-berlinez, Arthur Beyrer, viitorul savant romanist, Velea îi spunea „Doiciulete“ (de la Deutsch!) spre deliciul lingvistic al
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Motivul liric al zborului sau cel al alergării („galopului“), mult frecventate, ca și acela al luminii, vorbesc despre pasionalitate, despre ardența unui suflet. Taciturnul, măsuratul, „recele“ Cezar Baltag din viața cea de toate zilele nu-și cenzura, în poezie, clamările patetice: Cu o prăpastie în loc de suflet mă voi ridica și voi începe să alerg tot mai repede, prăbușind o amiază, spulberând cu copitele orele, desfrânat nechezându-le norilor, galopând,galopând, galopând, până tac amintirile... Debutul convențional cu placheta Comuna de aur (1960
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
căutat să ne convingă, în convorbiri cu fiecare, că protejatul său, descoperit... la spital, unde avu seseră paturile învecinate, era un tânăr de valoare, un om deo sebit, un om rar, pe care cu siguranță, ne spunea Utan, întărind nota patetică, aveam să-l îndrăgim. Așa a fost, fiindcă am recunoscut repede în noul redactor valoarea intelectualului și noblețea omului, a omului sociabil și afectuos, cum era în anii tinereții, adică atunci când boala nu-i modificase, ca mai târziu, felul de-
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Bănulescu și Marin Preda, Florența Albu a fost de la prima ei carte o evocatoare a acestui spațiu, reînviat însă nu prin descripții exterioare, etnografice, ci prin încorporarea în viziunea poetică a unor mituri și simboluri specifice. Elegiacă, dar fără despletiri patetice, fără hohotiri, poezia ei transmite, ca sentiment fundamental, îndurerarea în fața distrugerii lumii vechi țărănești, proces care îi apare, ca și lui Marin Preda, drept fără întoarcere. De aici disperarea, revoltele, sfâșierile. Orașul, în schimb, va cons titui, în reprezentările sale
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Florin Mugur către câțiva prieteni din străinătate, trimise de poet în ultimii doi ani de viață (1989-1991). Prefațatorul este unul dintre destinatari. Oboseala mi s-a părut și mie a fi dominanta sufletească a scrisorilor lui Florin Mugur, dincolo de învolburarea patetică a unor adresări către prietenii de departe. Oboseala de-a exista, de a suferi, oboseala de spaime, oboseala, mai ales, de-a fi singur. Un martor obosit al lumii prin care a trecut, astfel se simțea, într-adevăr, Florin Mugur
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
încordată, în timp ce Teodor Manea și-l domina pe al său într-un fel care calma, care aducea liniște. Astfel îl vedea pe marele librar brăilean Ury Benador, vorbind în plus despre căl dură, blândețe și omenie, într-o febrilă și patetică dedicație așternută pe prima filă a unui exemplar din Subiect banal, aflat în posesia mea de mulți ani. Transcriu: „D-lui Teodor Manea, nu, nu «domnului», ci prietenului, omului de caldă, frățească omenie, și pentru copilăria petrecută sub privirea sa
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
merge în fața lui potesta (în realitate îl Commissario, n.d.a.), pe care Ducele îl trimite la fața locului și care este, într-adevăr, atotputernic; acest gonfalonier nu salută pe nimeni, comportându-se că într-o mică monarhie imaginara. Mi se păreau patetici văzându-i hrănindu-se cu această farsă și, totuși, Marele Duce a mărit cu o zecime impozitul impus celor mai în vârstă". Deși Montaigne punea accentul pe faptul că puterea executivă se află în mână Marelui Duce, iar autonomia orașului
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
viitoarei limbi de lemn pe care o vor folosi din plin criticii noștri marxist-leniniști în anii de după cel de al doilea război mondial, sancționându-i lui Eminescu limitele de gândire și de atitudine, în numele clasei muncitoare, de la care se revendica patetic și Panait Istrati ("clasa muncitoare, căreia îi aparțin /nu prin mentalitate, ci prin obârșie...") și pentru care acuză lipsa de eficiență concretă a operei acestuia, de parcă ar fi fost vorba de un program de partid. Eminescu, zice el mai departe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
vremurilor, fiind mereu dislocată din matca sa națională: "Adevărul e că Basarabia s-a simțit abandonată de mai multe ori în cursul ultimelor două secole: la 1812, la 1878, la 1917, la 1940 și la 1989". Într-un discurs exaltat patetic, îndreptățit de altfel, de realitățile jocurilor politice (și nu numai) care se practică azi, domnia sa continuă o carte mai veche (A doua schimbare la față, 2008), pe parcursul unui pamflet de ample dimensiuni: Basarabia eminesciană (Editura Junimea, Iași, 2013. Colecția Eminesciana
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
măsură de autoprotecție a naturii, care s’a lăsat, În acest scop, copiată. Dacă mi se permite, aș spune chiar că natura e puțin șmecheră. Uneori, și sper să fiu bine Înțeles, acțiunea sa de autoprotecție ne apare cu accente patetice. Dar trebuie să căutăm ce se ascunde În spate, pentru că În natură nimic nu e fără sens. Ca de exemplu, vreo știre anunțând că În carnea pinguinilor s’a găsit DDT, deși pe acolo nu s’a utilizat niciodată așa ceva
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
și simplu, dacă i-a plăcut cartea, de fapt, asta e tot ce contează. Să-ți placă sau nu. Am discutat civilizat, cât să-mi dau seama că fata nici nu pusese mâna pe acea carte la care, ca să fiu patetic, muncisem ceva. De-aia și vorbesc atât despre ea. Poate era cam tot ce făcusem. De fapt, din ce mai citisem scris de ea, observasem că e o inovatoare. Pusese bazele acelui gen pomenit, cronica de copertă. Șeful îi dădea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cu bun-simț, îi separi de ipocriți, lichele. Am simțit mereu mai mult decât restul oamenilor. Mai acut. Cumva, eu am murit și am înviat, am parcurs un fel de rit de purificare. Am știut să mă bucur de orice. Sunt patetic, dar nu mă simt vinovat de asta. Urechea mea de prozator e răfuiala mea cu Dumnezeu. Pot recupera realul, chiar dacă el nu mă lasă, îmi bagă strâmbe. N-ai cum să nu te gândești la asta. Când eram în liceu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și un muzician nu trebuie decât să le descopere. Ca și cum cineva i-ar sufla un ritm, o melodie. Am crezut mult timp că stocul acela de sunete s-a epuizat. Apoi am auzit Leonard Cohen. Nu e bine să fii patetic, la modă sunt sentimentele mijlocii, meschine, altfel îți prinzi urechile, dar nu pot să nu observ că a fost curat ghinion ca la trezirea din surzenie să dau tocmai peste piesa asta. Mai ales că io cu Leonard Cohen aveam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
pledoarie nu proba decât faptul că acea limbă comună nu exista. Treaba scriitorului asta ar trebui să fie, să încerce să ceară oamenilor să-și reamintească frânturi din acea limbă accesibilă oricui. De fapt, nu oricui, ci tuturor. Câteodată devin patetic, dar nu mi-e rușine. În fond, e problema lumii că denigrează patetismul. Sunt în joc niște sentimente absolut firești și doar dacă ni le reprimăm vom avea probleme. Euforia asta mi-a jucat mereu feste. Am prezentat odată la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
zice termometrul din intersecție. Mai bine ar ninge, naibii. Asfaltul gri poros și câini care moțăie peste guri de canalizare aburinde. Plus câțiva aurolaci rufoși, parcă mototoliți, folmotoace de aurolaci ciufuliți. - Sfârșit de secol în București, zice Bălănescu voit, studiat patetic, și trebuie să recunosc că cel puțin cronologic are dreptate. Chiar asta trăim. Nici frig nici cald. O vreme fără demnitate. Gerul ar fi stârpit microbii, ar fi făcut ceva util. Zicerea sa - ecou al lecturilor dirijate în liceu de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mă disprețuiesc pe mine pentru că scriu, io pe ei, pentru că lucrează sau își doresc să lucreze în presă. Io nu vreau să lucrez în presă, nu pot contribui și io la mizeria lumii ăsteia. Nu pot să găsesc decât expresii patetice. Totuși, e o problemă de ce atâtea lucruri de bun-simț sună ridicol. Abjecția, ăsta e cuvântul-cheie. Abjecția lor trebuie analizată. Cum Bălănescu, dintr-o ființă absolut benignă, nevinovată, nefutut până la douăzeci de ani, a devenit un tânăr lup de presă. Cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
pagină specială a apărut în numărul din 24 iunie 1999, sub titlul: „Rugă pentru fiu, din mănăstire în mănăstire”, pagină realizată de bunul ziarist, Sergiu Nucă. Reproduc câteva din rândurile introductive ale redactorului: „Aș vrea, dragă cititorule, să nu par patetic. Mă străduiesc din răsputeri, dar sentimentele mi-o iau buluc înainte. Pesemne din cauza acelor vremuri de grea cumpănă pe care le-am trăit pe viu, îndurând cu vârf și îndesat ani plini de suferință. Ca și mulți alți copii din
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
În spinare toate lucrurile noastre. În acest mod am parcurs ultima bucată către tabăra de leproși, unde i-am dat ghidului nostru un sol ca răsplată. Ne-a mulțumit În mod exagerat, În ciuda faptului că era vorba de o sumă patetic de mică. Șeful clinicii, Señor Montejo, ne-a primit și, deși nu ne-a putut găzdui, ne-a promis că ne va trimite la casa unui proprietar de pămînt din regiune, ceea ce a și făcut. Fermierul ne-a oferit o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
și încearcă să anuleze judecata ce le e intrinsecă. Limba prescrisă „de sus“ devine la fel de ostilă ca și umilirea însăși. Despre o patrie nici nu mai poate fi vorba aici. „Gaumen“ se cheamă în română cerul gurii. Ceea ce nu sună patetic. În română poți profera lungi afurisenii cărora să le dai mereu noi și neașteptate întorsături. În această privință, germana e o limbă de-a dreptul încuiată. Deseori mă gândeam că cerul gurii nu poate fi decât un loc foarte încăpător
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]