5,114 matches
-
derutante ce dă În Seventh Avenue, În apropiere de Sheridan Square. Oamenii stăteau În fața unei clădiri noi, aflate Încă În construcție, a cărei fațadă golașă, proaspătă se Înălța la distanță de cîțiva pași În lumina cenușie, lividă, aspră. LÎngă bordură, paznicul clădirii făcuse focul Într-un tomberon ruginit, iar acum focul strălucea, trosnea și șfichiuia aerul Înghețat cu flăcările sale și din cînd În cînd oamenii se apropiau să-și Încălzească mîinile. Pe trotuarul Înghețat din fața clădirii un bărbat zăcea Întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
asculta. Un polițist cu un chip aspru și Întunecat, ciupit de vărsat, ridat și cu un aer brutal, stătea În picioare lîngă el, urmărind calm scena și legănîndu-și ușor bastonul, mestecînd Încet o lamă de chewing-gum. CÎțiva bărbați, printre care paznicul de noapte și vînzătorul de ziare de la colț, stăteau și priveau fix, liniștit. În sfîrșit, doi tineri, un băiat și o fată, bine Îmbrăcați, avînd ceva obraznic, indecent și urît În felul cum vorbeau și cum se purtau, fapt care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
avea uscăciunea tipic irlandeză - a irlandezului de la oraș -, buzele subțiri, supte, ușor lăsate În jos, arborînd o expresie de degajară ascunsă, de umor corupt și tainic. Chipul acela era În același timp mohorît, jenat, irascibil și servil, chipul omului mărunt - paznic de teatru, portar la un depozit dărăpănat, la o clădire cu birouri sau la un bloc cu apartamente ieftine, socru de polițist, văr de-a șaptea spiță cu sergentul de circă, unchi al unei neveste de turnător, ușier pensionar, supraveghetor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Văd cu ochii mei, pentru prima dată în viața mea, statuia unui zmeu. Și pentru că ea nu se mișcă, mie îmi vine să râd. Ana deschide, tot cu pantoful ei albastru, ușa palatului și intrăm. Întuneric. Pustiu. Nici urmă de paznici, nici urmă de servitori. A, uite aici undeva trebuie să fie Împăratul. Intrăm într-o cameră mare. Foarte palid și foarte trist, cu barba albă, lungă, ochii verzi, Împăratul zace întins într-un pat imens, cu baldachin. Un pat împărătesc
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
etapă a ceea ce urma, avea să aibă loc în direcția unde mergeau. 3 Coridoarele - gândi Gosseyn - au și ele un capăt. Și, din moment ce încă era convins că se afla pe o navă spațială, se simți îndreptățit să anticipeze că, împreună cu paznicii săi, va ajunge foarte curând în altă încăpere. Mai presupuse că aceasta n-avea să fie o cameră de locuit pur și simplu, de felul celor ce se găseau pe o planetă, unde oamenii locuiau în apartamente și case. Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
complicate, care se tot repetau. Aspectul acesta de deșert al încăperii unde fusese adus îi provocă o oarecare surpriză. Dar se părea că nu e nimic de făcut decât să aștepte să i se comunice altceva. Încă o dată, Gosseyn aștepta. Paznicii săi își luaseră mâinile de pe el. Așa că, șovăitor, și încet, Gosseyn făcu câțiva pași înainte, pătrunzând astfel în încăpere. Nimeni nu încercă să-l oprească. De fapt înregistrase că Vocea Unu și Vocea Doi veneau în urma lui, aflați încă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
în legătură această curte din spate, cu această planetă, în general. Văzu ochii luminoși îngustându-se: - Ce-o să facem aici? Asta nu era o problemă. Ora din zi îi evocase ceva: la ultimele rapoarte, Dan Lyttle, proprietarul acestei căsuțe, fusese paznic de noapte la un hotel. Asta putea să însemne că, la această oră matinală, nu plecase încă la slujbă. Brusc, optimist, Gosseyn înaintă și bătu la ușa din spate. Observă că Enin era în spatele lui. - Vrei înăuntru? De ce un intrăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
aceleași cuvinte pe care le-ar fi rostit probabil Gosseyn, în aceeași situație. Dar tonul lui ar fi fost de ușurare. Pentru că individul care scoase acea exclamație fusese identificat de memoria Gosseyn ca fiind proprietarul cabanei: Dan Lyttle, în persoană. Paznicul care intrase în camera de hotel a lui Gosseyn Doi - și-i salvase viața. Fața o avea la fel de slabă ca atunci. Dar părea mai matur decât îl știa memoria lui Gosseyn. Dar era o diferență aproape insesizabilă. Ce era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
să mergi în cel care a fost cândva orașul Mașinii Jocurilor, vei întâmpina probleme. De exemplu, nici tu, nici împăratul, nu aveți bani. Presupun că puteți sta o vreme la Dan Lyttle. Dar nu te poți aștepta ca salariul unui paznic de hotel să ajungă pentru trei persoane, prea multă vreme." Gosseyn Trei zâmbi la un gând de-al său care-i veni ca o replică la obiecția ridicată de celălalt. "Ai prins răspunsul?" întrebă el. "Ei bine" - impresie de zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
ușa de la ieșire și dădu la o parte husa de pe un aparat strălucitor, care nu fusese acolo înainte ca ei să meargă la culcare. Era ușor de ghicit că acela era jocul video împrumutat de la hotelul unde Lyttle lucra ca paznic de noapte. Cei doi bărbați și intrușii priveau la Enin care se apropie de instrument. Băiatul cercetă din ochi piesele transparente din interior. Apoi examină butoanele computerului. În cele din urmă, întinse mâna și răsuci un buton. Ecranul se lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
aparte. Se scurseră câteva momente, chiar și pentru un corp Gosseyn, dotat cu inteligență, asociațiile care se impuseră necesitând mai mult decât o trecere în revistă. Ceea ce păruse coincidență... acolo... atât cu Gosseyn Unu și Gosseyn Doi, deodată - ce? Deodată, paznicul de hotel Dan Lyttle, care intrase în camera unui Gilbert Gosseyn și-i salvase viața, părea să aibă legătură cu... tot ce se întâmplase... Și totuși, cum se explică faptul că Gosseyn închiriase o cameră în hotelul unde Paznicul Foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Deodată, paznicul de hotel Dan Lyttle, care intrase în camera unui Gilbert Gosseyn și-i salvase viața, părea să aibă legătură cu... tot ce se întâmplase... Și totuși, cum se explică faptul că Gosseyn închiriase o cameră în hotelul unde Paznicul Foarte Important lucra în tura de noapte? Părea o slujbă atât de comună, un tânăr atât de obișnuit, de normal, cu căsuța lui, întâmplător - așa părea - așezată aici, pe deal. puțin mai la o parte și deasupra locului unde Mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
adresă șefului său: - Domnule, aș putea să-i pun o întrebare acestui domn? Arată spre Dan Lyttle. După asta, adjutantul îi zise lui Lyttle: - Chestia aia cu presupunerea despre care îi povesteai băiatului - este valabilă și pentru adulți? Pe fața paznicului de hotel apăru un ușor zâmbet. - Este valabilă pentru toată lumea. De ce? - În timp ce te ascultam, veni răspunsul - mi-a venit în gând că poate și eu am niște presupuneri de care m-aș putea lipsi. Lyttle spuse: - Urmează un curs de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
era evident - acum, când privea de aproape - că cimentul, care se aflase la temelia și în spatele fațadei, fusese și el spart. Traversă. Împreună cu Enin, strada și ajunseră curând la intrarea principală. Și apăsă pe un buton deasupra căruia era scris PAZNIC. Lângă buton se afla o ușă îngustă, obișnuită. Trecură aproape două minute. Apoi ușa îngustă se deschise și în cadrul ei se ivi un bărbat între două vârste. Nici ochii, nici atitudinea individului nu purtau vreun semn că sunt bineveniți. Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Apoi, aceeași voce, dar cu un ton uimit în loc de amenințare, spuse: - Ce prostie mai e și asta? Bang! Receptorul de la celălalt capăt fu trântit. "...După telefonul acesta, analiză Gosseyn, sunt înclinat să trag concluzia că acesta este rezultatul faptului că paznicul nostru sfătuiește pe cineva care este dispus să plătească informațiile." Enin se încruntă. - Nu-mi dau seama care este presupunerea, spuse el. Gosseyn nu-și putu reține zâmbetul la auzul termenului din Semantica Generală - care nu era întrutotul aplicabil. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
aplicabil. Dar nu spuse decât: - După cum cred eu, grupuri, sau indivizi, care sunt împotriva reeducării maselor, caută o sursă de informare, foarte puțin costisitoare, cu privire la orice activitate care ar putea fi inițiată în acest loc, dacă l-au mituit pe paznic. - Mda! Băiatul își exprimă acordul, aproape complet absent Stătea în picioare, cu buzele strânse, de parcă s-ar fi gândit intens. Apoi dădu din cap și spuse: - Și-acum, ce facem? Nu era o întrebare la care Gosseyn să poată răspunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
trebuie să te las și să văd unde s-a dus..." Un bărbat îmbrăcat în cămașă și vestă. Aceasta era sursa vocii amenințătoare. Cercetările rapide pentru găsirea lui Enin îl duseră pe Gosseyn în jos, prin holul întunecat, la reședința paznicului. Și acolo îl găsi pe nefericit pe podea, bolborosind despre un băiat care - reieși în cele din urmă - îl "arsese" de câteva ori înainte să-i devină clar că numai o confesiune îl putea salva de însușirile speciale ale acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
chiar Dan Lyttle. Prima întrebare fu a lui Gosseyn: - De ce, după ce cunoștințele tale de Semantică Generală au fost acceptate de Mașina Jocurilor, nu te-ai dus pe Venus? Răspunsul tânărului, cu privire la acest subiect, fu, evident, foarte direct: - După cum știi, sunt paznic de noapte la un hotel. Deși tehnologia computerizată pentru asemenea locuri este -foarte bine pusă la punct, încă e nevoie de oameni: și eu am primit slujba asta într-o vreme când locurile de muncă erau cam puține. Am descoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Jocurilor îmi dădea telefon dinspre ziuă și stătea de vorbă cu mine. Gosseyn aștepta. Era o problemă minoră, dar interesantă care arăta că Mașina gândea și în orele ei libere. Dan Lyttle continuă: - Poate că mai dădea telefon și altor paznici de noapte; dar nu cred. Pentru că, atunci când ai apărut tu pentru Jocuri și ea a început să evalueze care era situația ta, și rostul armatelor puternice care se aflau în apropiere de Pământ, ea m-a folosit ca pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
ceva în ea. Avea, într-un fel, altă ținută. Gosseyn nu avu de pus alte întrebări sau de făcut comentarii. Ceea ce auzise îi dădea o nouă perspectivă asupra Mașinii Jocurilor. În ce o privește pe femeie și legătura ei cu paznicul de noapte de la hotel - întotdeauna fuseseră probleme în această zonă. Se observase, încă de mult, că bărbații preferau de obicei femei care arătau foarte bine în exterior și care, în consecință, aveau un fel de forță interioară. Interesant era că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Lyttle zâmbi, puțin încurcat pe când spuse: - M-am gândit că ar trebui să știi. În legătură cu femeia aceasta, Strella... Spusele lui erau într-un fel uimitoare. În toți acești ani, Dan Lyttle ezitase să ceară unei pământene să fie soția unui paznic de hotel, care lucra în schimbul de noapte. Dar se pare că, după ce analizase situația deosebită a Strellei apăruseră mai multe posibilități. Pentru că - sublinie Lyttle - fata de pe planeta Meerd se află în încurcătură. Vorbind numai engleza, n-ar mai putea niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Doar nu ai să te ocupi tu de aceste detalii, și este motivat acum să accepte o slujbă de zi." "După câte îmi dau seama", răspunse telepatic Gosseyn Trei, "proprietarul unui hotel va avea de lucru să-și găsească alt paznic de noapte." Își încheie mesajul zâmbind: Ne mai vedem - cât de curând, cred, după ce doctorul Kair o să stea de vorbă cu mine." Răspunsul veni plin de îndoială: Cred că în cele din urmă, o să se întâmple și asta. Tu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
tot orașul. Tatăl meu se îngrijise de asta. Ușa hotelului s-a închis în urma noastră și imediat s-a făcut liniște. Draperiile groase opreau zgomotele străzii, pantofii noștri călcau pe un covor moale, elastic. La un birou lustruit, stătea un paznic de noapte prietenos care ne-a arătat două fotolii în care ne puteam aștepta amfitrionul. David și-a încrucișat picioarele și a privit curios de-a lungul foaierului lung. Pe o masă, aranjate în evantai, se aflau cîteva ziare din
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
individ îmbrăcat somptuos, stând în picioare în iarbă, lângă avion, așteptau șareta. Preotul lucrător se aplecă, agitat, și-l împinse pe Ashargin cu capătul tocit al biciului, cu un gest brutal de nerăbdare. Zise degrabă: - Închină-te. E însuși Yeladji, paznicul criptei Zeului Adormit. Gosseyn simți o impulsiune violentă. Se răsuci și se lipi de fundul șaretei. Așteptă, acolo, mirat, și-și dădu seama, puțin câte puțin, că mușchii lui Ashargin răspunseseră la comandă cu o rapiditate automată. Șocul rezultat mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
sări în întâmpinarea realității, mult mai esențială, a situației lui. Era evident un moment important din cariera lui Ashargin. Gosseyn privi în jur, încredințându-se și mai mult. Trei preoți în uniformă neagră unul dintre ei la comenzi, și Yeladji - paznicul criptei. Era un bărbat grăsuț. Veșmintele, uimitoare la prima vedere, nu erau, văzute mai de aproape, decât o uniformă neagră pe care era drapată o capă de aur și argint. Examinarea se termină. Yeladji, preotul numărul 2 în ierarhia de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]