4,527 matches
-
sprijinind astfel truda acceptării și a convertirii celor pe care-i întâlnesc pe cale. Nu ni se cere nimic altceva decât să fim săraci senini și păcătoși iertați, capabili de solidaritate. Adeseori, însă, considerăm viața consacrată mai mult o «stare de perfecțiune» și un model inspirator, decât o mărturie a «flexibilității vieții». Atunci când suntem constrânși să asumăm o atitudine «exemplară», riscăm să cădem în unicul defect pe care Domnul Isus, în evanghelie, nu-l poate suporta deloc: ipocrizia. Episcopul Romei, cu al
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
la punct de vorbele și de gesturile Domnului Isus. Mândria Sf. Paul, așa cum am mai spus, ar trebui să fie însușită de mulți consacrați și consacrate căci, fiind însuflețită de nebunia pentru evanghelie, ne invită să ne debarasăm de mândria perfecțiunii pentru a fi în stare să ne recunoaștem păcătoși iertați: «tăiat împrejur în a opta zi; din poporul lui Israel, tribul lui Beniamin; evreu dintre evrei; după Lege, fariseu; după zel, prigonitor al Bisericii, iar în ce privește justificarea care vine din
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
mărturie, însă, nu este suficientă atât timp cât truda ascetică nu este însoțită de harul unei robuste conștientizări a harului. Profeția călită este rodul unei traversări necesare - precum aceea experimentată de Ilie de la muntele Carmelului spre teofania Horebului - de la dorința inițială de perfecțiune, la rădăcina căreia se cuibărește mereu o doză de narcisism și de eroism, spre hotărârea de a persevera în propria alegere, conștienți fiind de propriile noastre limite și de nevoia de a accepta cu seninătate propria sărăcie. Toți sfinții au
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
a frânt și a nimicit persoanele mai normale, șubrezindu-le sub povara unor greutăți demne de o cămilă. Așadar, această imagine i-a izolat pe cei mai puternici și mai volitivi - de obicei auto-recunoscuți carismatici - sub clopotul de sticlă al perfecțiunii și al venerației, care este doar o variantă a cuștilor în care se țin leii și leoaicele. Și aici avem de-a face cu două excese la fel de dăunătoare. Papa Francisc a amintit cu simplitate: «Un consacrat care se recunoaște slab
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
mai delicată în zilele noastre, întrucât conștiința demnității și a plinătății vieții laicale, recunoscută de Conciliu și întărită de Gaudium et spes, trebuie să fie păzită și cultivată cu rigurozitate. Deoarece în trecut viața consacrată era considerată o «stare de perfecțiune», era limpede că destoinicia vieții creștine a unui laic depindea de apropierea de stilul de viață al consacraților și de împărtășirea, cel puțin în parte, a unora dintre practicile, consuetudinile și obligațiile lor de viață. În actuala concepție de credință
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
i-a avut în timpul vieții și i-au fost dați după moarte, cu un secol în urmă. Într-un anumit sens, viața fratelui Charles a clătinat toate structurile care se considerau de neînlocuit, pentru a asigura o viață consacrară de perfecțiune, care să fie demnă de acest nume. Vechea sa înclinație de explorator înnăscut a deschis noi căi și făgașe chiar mai înainte ca cel de-al II-lea Conciliu Vatican să ia în considerație acest aspect. De ce Fratele Charles de
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
Vatican să ia în considerație acest aspect. De ce Fratele Charles de Foucauld este așa de important? Unul dintre motive este acela că, aproape fără să vrea, a revoluționat în mod radical deprinderile ecleziastice, plecând de la o convertire a vieții de perfecțiune - prin acest termen ne referim la viața consacrată - la Evanghelie. Aparține fratelui Charles de Foucauld ideea că un consacrat trebuie să-și onoreze numele de consacrat prin toate fibrele ființei sale, însă fără a se feri de greutatea vieții celorlalți
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
post-conciliară au fost intuite și demult pregătite tocmai grație căutărilor sale și a vieții sale. Existența fratelui Charles a fost o neîntreruptă călătorie de explorator, o peregrinare ce ne-a trasat o nouă cale, nu pentru a ne cățăra spre perfecțiunea cerului, ci pentru a coborî și a amesteca dorința lui Dumnezeu cu trăirea în preajma tuturora. Exemplul fratelui Charles reprezintă, în primul rând, dovada cea mai evidentă a faptului că putem învăța esențialitatea vieții tocmai de la cine credem că nu o
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
pagini, ca mișcare de «ieșire», a fost unul dintre momentele de convertire a fratelui Charles la evanghelie, în calitate de consacrat și preot. Viața sa a zguduit oarecum toate structurile care se considerau de neînlocuit pentru a garanta o viață consacrată de perfecțiune, care să fie demnă de acest nume. Această peregrinare interioară a fost posibilă tocmai datorită acelei vremi de viață monahală claustrală, mai întâi la Notre-Dame des Neiges, iar mai apoi la Akbès, unde fratele Charles a înfăptuit exodul său interior
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
a-i învăța pe tineri să nu le fie frică de piedici, să aprecieze limita, să nu se teamă de parțialitate, să nu le fie frică de cusur, ci să știe să-l transforme într-o punte pentru a atinge perfecțiunea lui Dumnezeu, care nu înseamnă absența limitelor, ci este perfecțiunea iubirii. Nu trebuie să ne fie frică de o realitate care este foarte grea de trăit în zilele noastre: falimentul. Falimentul, ce în tradiția noastră reprezintă crucea lui Cristos, face
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
de piedici, să aprecieze limita, să nu se teamă de parțialitate, să nu le fie frică de cusur, ci să știe să-l transforme într-o punte pentru a atinge perfecțiunea lui Dumnezeu, care nu înseamnă absența limitelor, ci este perfecțiunea iubirii. Nu trebuie să ne fie frică de o realitate care este foarte grea de trăit în zilele noastre: falimentul. Falimentul, ce în tradiția noastră reprezintă crucea lui Cristos, face parte din viață și, uneori, deschide orizonturi neașteptate și minunate
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
se îndragostească de-a binelea de ea. Se duse deci la Georgeta, care-l primi cu o plăcere întristată. I se păru chiar curios lui Felix că o fată așa de jovială și deliberată în tot ce face, exprimând prin perfecțiunea de mare păpușă de porțelan femeia crudă, indiferentă, e atât de preocupată de cazuistica morală. - Domnule Felix, îi zise ea, îmi pare sincer rău de Titi. N-am vrut deloc să-l fac să sufere. Dumneata nu înțelegi că e
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o fată bună, plină de virtuțile antice. 1Tinere prietene (fr.-n.red.). 2Poți rămâne indiferent la o asemenea frumusețe? (fr.-n.red.). 3Nu te sfii... (fr. - n.red.). - Papa! reproșă Georgeta în glumă. - Zic virtuți, corectă generalul, în sensul de perfecțiune. Efemeia perfectă, totală, nu o matroană, pentru Dumnezeu! - Va să zică, noi suntem matroane, bietele femei măritate! crezu Olimpia că trebuie să obiecteze, pentru întreținerea convorbirii. - Oh, madam, deloc. N-avem dreptul să calomniemfemeile înainte de a le cunoaște posibilitățile. Georgeta fu cam
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
făcută după propria lor măsură, după propriile visuri și dorințe, fiecare văzând fericirea din propria-i perspectivă, chiar dacă aceasta rămâne o viziune parțială. Și dacă se caută o fericire ideală, un fel de bine suprem, sau ceva de genul unei perfecțiuni de viață, riscul să nu fie atinsă este tot mai posibil. Și totuși, există o altă fațetă care trebuie luată în considerare: atunci când se dorește ceva dificil de dobândit, acest „ceva” poate să devină o provocare, o temă, un proiect
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
și capacitățile sale. Acesta este nivelul la care viața consacrată este foarte atentă datorită valorii sale de perspectivă și a valenței sale teleologice, întrucât plecând tocmai de aici persoana își orientează propria creștere spre valorile existenței care includ adevărul, frumusețea, perfecțiunea, dreptatea, sinceritatea, loialitatea, valori a căror împlinire face posibile sănătatea și fericirea atât pentru sine cât și pentru ceilalți, pe când lipsa lor duce la frustrare și la patologie. Acestea sunt valorile care ajută persoana să-și dea un răspuns propriilor
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
să fie în relație cu un tu al celuilalt”. Deschiderea față de ceilalți este, deci, fundamentală pentru a crește într-o viață fericită, căci ea constituie bazele pentru a putea trăi din plin propria vocație de consacrat, făcută nu pentru o perfecțiune idealizată, ci pentru o perfecționare concretă, într-un raport sănătos cu viața și cu realitatea fraților și a surorilor. „În viața fraternă, fiecare învață să trăiască împreună cu aceia pe care Dumnezeu i-a așezat alături, acceptându-le calitățile precum și diferențele
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
Pari ridicolă. Asemenea gargară poate să și-o permită doar o femeie care n-are sâni. - Și crezi că eu mai am sîni? După foarte puțin: - Nu. Și o s-ajung în curând invizibilă... În fine, pentru ca întreaga scenă să atingă perfecțiunea, din geanta musafirei mele scoate capul un ursuleț de pluș care spune: "De fapt, dezbrăcând o femeie, nu faci decât să-i mărești foarte mult gaura de la ciorap..." Gata. 201 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI în două, trei posturi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
se și muncind pentru două amărâte de sute de lei. - Domnule Floyd, trebuie să vă mărturisim că sîntem de-a dreptul șocate. Înaintea noastră au evoluat câteva dintre cele mai complete personalități muzicale ale veacului. Dar nimeni n-a atins perfecțiunea, urcând pe un asemenea versant...Totul! Deasupra muzicii, îmbrăcăminții, mișcărilor dumneavoastră planează geniul. Până și faptul că v-ați însușit atât de subtil limba engleză. La care dintre colegiile redutabile mărturiseați c-ați studiat? - ...Un domn ședea la o masă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
etice. Dacă s-a coborât de bunăvoie ca să ne salveze, atunci el ne poate interesa numai în măsura în care gustăm estetic un gest etic. Dimpotrivă, dacă trecerea lui printre noi este numai o greșeală a veșniciei, o ispitire inconștientă de moarte a perfecțiunii, o ispășire în timp a absolutului, atunci proporțiile enorme ale acestei inutilități nu se înalță sub semnul sublimului? - Estetica să mai salveze crucea, ca simbol al veșniciei. Nu există o plăcere mai mare ca aceea să crezi c-ai fost
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
-ne firii și redîndu-ne nouă, tristețea-i o izolare substanțială a firii noastre, în deosebire de împrăștierea ontologică a fericirii. În "accesele" de milă se manifestă o atracție secretă pentru "proastele maniere", pentru murdărie și degradare. Orice monstruozitate este o perfecțiune față de lipsa "bunului-gust" al milei, acest rău cu aparențele reale ale blândeții. În mormanul de pete și de devieri ale naturii sau în rafinamentul vicios al minții, nu veți găsi o perversiune mai întunecoasă și mai frământată ca mila. Nimic
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de zarva cimitirului, l-ar părăsi - și invidiindu-mi liniștea, mi-ar cere rugător ospitalitatea inimii. Și cum ar coborî ei pe scări tainice spre funduri de nemărmurire, deșerturile tăcerii le-ar scoate un oftat ce-ar trezi faraonii din perfecțiunea adăpostului lor. Astfel ar veni mumiile, dezertând din întunecimile piramidelor, să-și continue somnul în morminte mai sigure și mai imobile. Viața: pretext suprem pentru cine e mai aproape de depărtarea lui Dumnezeu decât de imediatul ei. De-ar fi femeile
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
-o în haos. Individuația, determinîndu-se ca formă originară a ispășirii, a salvat echilibrul și legile naturii. Când durerea n-a mai putut rămâne în ea însăși, au apărut ființele ca s-o scape de chinurile virtualității. Orice act este o perfecțiune de suferință. Doar prin distincția nefericirii o femeie se deosebește de o servitoare. Grația funebră este o sursă de nedefinibile încîntări. Așteptarea - ca ritm ascendent - definește aspectul dinamic al vieții. Înțelepții - datorită exercițiului lucidității - o suspendă, fără ca totuși să înlăture
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
distincția nefericirii o femeie se deosebește de o servitoare. Grația funebră este o sursă de nedefinibile încîntări. Așteptarea - ca ritm ascendent - definește aspectul dinamic al vieții. Înțelepții - datorită exercițiului lucidității - o suspendă, fără ca totuși să înlăture surprizele viitorului. Numai idioțenia - perfecțiune a ne-așteptării - se așază în afară de timp și de viață. O detașare completă de lucruri nu trebuie să ne permită mai mult de ceea ce ar fi emoțiile unui idiot. După fiece intensitate, nu redevii persoană, ci obiect. Apropierile de Absolut
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
când puteai rămâne prea bine în umbrele și în nimicul de fiecare zi. De unde să derive nevoia de a superpune neantului efectiv un neant suprem? Eventualitatea paradisului mă face să sorb toate amărăciunile de sub soare... Și chiar fără șansa acelei perfecțiuni, nu e îngrozitor să mori pe la mijlocul lor, să lași atâtea neîmplinite mâhniri, să te săvârșești în diletant al nefericirii? - De-ți supraviețuiește o singură tristețe, zadarnic cerșit-ai izbăvirea nemiloasei nopți. A vorbi de eternitate și a te făli cu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ești astfel mai aproape de măreția lor decât zărindu-i demn și cuviincios. O balegă răsfrânge cerul mai personal decât o apă cristalină. Și ochii tulburi au pete de azur ce compromit monotonia albastră a inocenței. Ceea ce de obicei se numește perfecțiune constituie o priveliște de fadoare, chiar din lipsa chinului vulgarității. Imaginile de desăvârșire propuse de muritori trezesc o impresie de neîndestulare, de viață neîmplinită și nereușită. Îngerii au fost scoși din circulație chiar din acest motiv: n-au cunoscut suferințele
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]