241,339 matches
-
acesta este dublu: pe de o parte de a urmări felul în care s-a produs deplasarea de accent semantic în termenul "patrimoniu", si pe de altă parte, dar în directă legătură, de a analiza constituirea acelei mentalități care a permis deplasarea respectivă. Pentru un arhitect bănuiesc că interesant este mai cu seamă primul aspect (prin acesta înțeleg faptul că Choay discuta diverse politici de păstrare a patrimoniului, constituirea primelor comisii naționale de legislație a restaurării, stabilirea conceptului de patrimoniu urban
Între Petrarca Si Brunelleschi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17975_a_19300]
-
care au avut această idee ori lipsa de încredere în medicii de la Elias, spitalul unde a fost internat Radu Vasile. Un cotidian, NAȚIONAL, și-a pus întrebarea cît de bolnav a fost importantul pacient dacă acesta, în loc să zacă, și-a permis să joace, în spital șah pe computer. Multe speculații s-au făcut și despre suplinitorul premierului, Valeriu Stoica, liberalul care alături de pedistul Victor Babiuc, erau singurele persoane care puteau ține locul prim-ministrului într-o asemenea împrejurare. Luînd de bune
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18017_a_19342]
-
André Gîde, face parte dintre prietenii URSS-ului. Între ei însă este o diferență enormă, nu numai în ce priveste anvergură talentului. André Gîde este un caracter absolut independent, posedînd o foarte mare perspicacitate precum și o cinste intelectuală care îi permit să numească fiece lucru pe numele său adevărat. Fără perspicacitatea această, poti bîigui ceva despre Revoluție, fără a o sluji de fapt. Malraux, contrar lui Gîde, este incapabil de independență morală. românele sale sînt pline de eroisme, dar el însuși
Putzul lui Babel by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18028_a_19353]
-
a lui Otello. Pentru Desdemona...multe vorbe bune. Iat-o la București, în tripleta care a ales să servească un spectacol de repertoriu "globalizat", spectacol cu mari șanse de a întreține bună dispoziție de care are nevoie oricine își poate permite a și-o cumpăra. Kallen ocupă pe scena locul central: este abila, supla în comunicare, gesturi, priviri, așa încât complicitatea celor trei devine funcțională. Culoarea mai întunecată a vocii este și ea un liant care aduce o anume calmare a exceselor
Trei soprane, trei cronicari () [Corola-journal/Journalistic/18012_a_19337]
-
modă presupune o dualitate ce pare auto-destructivă: ea e în același timp strategie de includere în masă celorlați, dar și de depărtare de ei. Pentru Simmel, vecinătatea fonetica dintre cuvintele "modă" și "model" nu e întîmplătoare: modă este cea care permite individului să nu fie singur, ci să imite un model dat pe baza căruia va căpăta recunoaștere și sprijin social. Însă tocmai pentru că și-a sacrificat exteriorul, acceptînd normă comunității și abordînd însemnele ei exterioare, individul își garantează sieși salvarea
Veverita intelectuală by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18014_a_19339]
-
Însă tocmai pentru că și-a sacrificat exteriorul, acceptînd normă comunității și abordînd însemnele ei exterioare, individul își garantează sieși salvarea interiorului. Modă îi dă o schemă prin intermediul căreia să își poată regla convenabil pentru sine legătură cu comunitatea, dar îi permite să treacă neobservat și în felul acesta îi "răscumpără libertatea", spune Simmel, de a fi singurul stăpîn al vieții sale interioare. Dacă aventură pare centripeta, pentru că ruperea pe care o presupune îi revelează sinelui potențialitățile sale, toate acele lucruri pe
Veverita intelectuală by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18014_a_19339]
-
a auzit de barbati cocheți, dar Simmel oferă o explicație interesantă pentru această chestiune altminteri perfect intuitivă: identitatea masculină e stabilă și determinată cultural, pe cînd cea a femeii e întemeiata pe un spațiu de ezitare și nehotărîre care îi permite libertatea de a promite fără să o oblige să se țină de cuvînt. Un barbat nu îi poate da de înțeles unei femei că e disponibil, numai pentru că în ultima clipă să se răzgîndească: așa ceva ar fi grosolan, umilitor, neonorabil
Veverita intelectuală by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18014_a_19339]
-
fost găsit cadavrul unei fete și toate indiciile par a spune că cei doi cheflii nu șunt străini de eveniment. vestea e citită într-un ziar vechi de zece ani. După ce a expus pe înțelesul tuturor datele problemei, regizorul își permite declanșarea angrenajului comic. Cei doi vor să șteargă urmele. Acțiunile lor îi încurcă și îi nedumiresc pe ceilalți. Iar ceilalți, soția, servitorul, vărul se lasă contaminați de logică bizară a celor doi și participă cu antren și determinare la acțiuni
O crimă fără cadavru by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/18040_a_19365]
-
Palatul Güll la Casa Calvet, îți dai seama că, pe durata a aproape cincizeci de ani de carieră, acest geniu straniu și neliniștitor prin unicitate nu a încetat nici o clipă să lucreze febril, dispunând tot timpul de comenzi ce ii permiteau să-și realizeze proiectele cele mai ăextravaganteă. Si inca, datorită caracterului ăavangardistă al esteticii sale, Gaudí a fost probabil, mai putin ăprizatăîntre constructorii modernismului. Ajunge însă să te plimbi pe Passeig de Gràcia - ăChamps Elyséesă al Eixample-lui barcelonez 3) - ca să
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
istorii a literaturii integral fără anumite riscuri sau uniformizări cel putin nu unei istorii literare de tipul linear, cum e cea reconstituita de Paz. De altminteri, volumul lui e inevitabil inegal, în tradiția generoasă și toleranța a eseului, care îți permite să luneci fără prea multe rigori ori coerențe de raționament de la un secol la altul, de la un univers la altul, și să ajungi unde dorești. Dar este, aproape pînă la capăt (cînd deviază într-o reflecție pe marginea contemporaneității, a
O istorie literară a iubirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18029_a_19354]
-
decît se bucuraseră înaintașele lor. Motivul, între altele: creștinismul, mai generos pare-se cu femeia decît civilizația antică pagina. Paz recunoaște că mai tîrziu, prin intervenția combinată a Bisericii și a monarhiei absolute femeile au pierdut aceste libertăți care au permis crearea poeziei trubadurești. Dar, teoria lui rămîne pînă la capăt una în care ea este personajul principal. Chiar faptul că poeții se adresau iubitelor lor, în versuri, numindu-le, pe urmele influentelor arabo-andaluze, "domnul meu", este pentru Paz o probă
O istorie literară a iubirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18029_a_19354]
-
că Ceaușescu a fost victima unei lovituri de stat îndreptată împotriva unui patriot care a lăsat țară fără datorii și cu o industrie în stare de funcționare. O profesoară mi-a spus că părinții elevilor ei nu și-ar fi permis pe vremuri să o umilească făcînd caz de banii și de relațiilor lor la minister. Un fost sportiv a ținut să-mi explice că pe vremea "împușcatului" nu s-ar fi întîmplat să nu se găsească bani de la stat pentru
"Înapoi la Ceausescu?" by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18061_a_19386]
-
sau două, ci cu un abis de necunoscute, în chiar clipă când trebuie să se pronunțe. În timp, motivul se impalidează, piere, așa cum dispar din memorie loturi întregi de nume și cunoștințe care, la vremea lor dădeau tonul unei personalități, permiteau insului social o rapidă și integratoare înșurubare în lumea intereselor lui. Semn, în același timp, ca înseși interesele evoluează, sunt perisabile și din acute se relativizează până la caducitate. Le uităm, schimbate cu altele... Visele vârstei târzii vestesc logodna senilității cu
Printre cosmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18035_a_19360]
-
în secundar, cât de puțină varietate oferă domeniul, ce monotonie, puțină imaginație îngăduita acolo unde face lege instinctiva necesitate. A te împăca, a conviețui cu visele tale cele mai rele, refuzându-le orice caracter de premoniție și chiar când își permit ignominia de a te aruncă în conflicte cu defuncții și, desigur, venerații părinți ori te pun în situații de scandaloasa intimitate cu cine n-ai gândit, este semnul puterii câștigate prin timp, fie și plătită la prețul ei de obiect
Printre cosmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18035_a_19360]
-
mare decât dorința de a încheia ("la bêtise consiste à vouloir conclure")? Notațiile din Proximități (1) dezvăluie stranii legături, afinități sau coincidențe, care îl conduc pe Alexandru Călinescu spre o viziune a literaturii că un imens sistem de vase comunicante, permițându-i, în același timp, să guste deliciile unor "scene imaginare din viața literaturii". Afirmând că, în ceea ce-l privește pe Flaubert, "viața trece în opera, dar nu ca să moară, ci ca să trăiască (adaug: să fie, adică adevărată viața)", Călinescu operează
"Principiul textelor comunicante" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18051_a_19376]
-
repede. Nu numai că nu mai găsim nici urma din ea în retoricile moderne, dar o pierdem foarte de devreme, de fapt odată cu apariția creștinătății. Însă în lumea română actio era un element esențial în educația retorica a cuiva, ceea ce permite gestului să devină la rîndul sau obiect de atenție și investigație. Foarte lămuritoare sînt, în această privință, cele două etimologii ale cuvîntului gest reconstituite de Schmitt, una pornind de la rădăcina gero, gerere (a se purta), care reface astfel verigă cu
Civilizatia gesturilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18043_a_19368]
-
agentul nedefinit, sau la persoana I plural, dar cu o asumare foarte clară ("noi, vămeșii", sau "noi, statul român"; către aceste interpretări conduce, desigur, caracterul specializat al acțiunii exprimate în propoziție). Alegerea e supusă așadar constrîngerilor stilistice și logico-semantice, dar permite și desfășurarea unor strategii retorice.
Generice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18054_a_19379]
-
zeci de ani sub comuniști, se proclama brusc persecutați, democrați, ba unii chiar dizidenți. au fost urmăriți de agenți ai Securității, le-au fost oprite cărțile, dacă e vorba de scriitori, desi tu îți amintești cum acestea ieșeau în ritmul permis de partid din edituri, și câte și mai câte, declarate în gura mare amicilor ori mediei. Dar tot pe ideea că trecutul e aici, împreună cu noi, e mai bine să fim văzuți în compania unuia onorabil (spune cu cine te
Legături periculoase by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/18064_a_19389]
-
cea a altor scriitori expatriați precum Hanif Kureishi, Kazuo Ishiguro, Timothy Mo etc.), imaginile se nuanțează în ambele direcții. Cand Rushdie vorbește despre Anglia, o vede din interior, dar cu distanță pe care i-o dă originea indiană (ne-am permis să numim această perspectivă infra-image), iar când vorbește despre India câștiga perspectiva exterioară a celui care și-a părăsit țara (alo-image). Iată de ce românele sale reprezintă interesante nuanțări ale lumii postmoderniste contemporane, o lume a globalizării și suprapunerilor, reflectată prin
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
poate aplica este acea vârstă de aur a statorniciei. În aproape milenara noastră monarhie, totul părea să se sprijine pe temelii de granit, statul însuși fiind chezășia acestei trainicii.(...) Feicare știa ce are și ce i se cuvine, ceea ce e permis și ce nu e. Toate aveau o măsură, o normă, o pondere precisă." Ce-i mai rămâne lui Slavici? Că și Zweig, ca și Roth, e un destărat. Siria lui făcea parte din altă lume, ca și Mara, ca și
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
de nestatornic se relevă Tudor Arghezi în altele, gata a-și reorientă capacitatea de atașament admirativ în altă direcție, înlocuită și aceea în scurt timp. Nu cumva violență pamfletelor, acel "complex al agresiunii", care-l făcea a proclama: " Totul este permis" sau: "Stilizata, violența se prezintă, în arta și literatura, ca piatra construcției", încearcă a masca tocmai incapacitatea fixării, nestatornicia precum o secretă infirmitate? Nu cumva temperamentul coleric pus în scenă, frecvent cu asupra de măsură, încearcă, prin iconoclasm, să "dreagă
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
ce se bucură de libertatea funcționarii sale. Astfel cercul se închide, inconformismul reapărînd. Conformisele conștiinței poetului sînt contracarate de postura scriiturii sale constant "rebele". Prin superfetația metaforica, instanța supraveghetoare a artistului dă impresia a îngădui cuvîntului o supremație, ce-i permite a adopta forme insolite, subversive în raport cu desenul logic pe care s-ar cuveni a-l ilustra publicistica. Alexandru George notează cu privire la discursul arghezian: "Cuvîntul o ia mereu înainte... poetul nu stăpînește cuvîntul, ci este stăpînit de el". Din fericire, inevitabilă
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
face totuși reforma sau că guvernul nu se bucură de sprijinul politic necesar pentru a lua măsurile pe care și le-a propus? Iar cînd un asemenea observator de la distanță e o agenție de rating serioasă, care nu-și poate permite să se joace cu interesele clienților ei, care plătesc pentru a li se spune ce riscă dacă vor să facă afaceri în România, evident că respectiva agenție nu-și va juca propria ei reputație mizînd pe România, ci va porni
Microscopul si ocheanul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18094_a_19419]
-
avut de judecat de unul singur o cauză atît de dificilă precum rolul lui Miron Cozma în mineriada din ^91. La Curtea Supremă s-au ocupat de acest caz, repet, trei judecători inamovibili care au dat sentința știuta. Nu-mi permit să fac speculații asupra așa-numitelor presiuni politice care se fac asupra justiției de la noi. Am foarte mari îndoieli, totuși, că judecătorii Curții Supreme s-au lăsat pistonați politic în sentința pe care au dat-o. S-a scris în
Miron Cozma si legea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18110_a_19435]
-
Sandu Tudor, si acesta publicase în ziarul Credință niște calomnii oribile la adresa lui Comarnescu. Mircea Vulcănescu, bun prieten al celui calomniat, s-a dus la redacția ziarului, l-a luat de guler pe Sandu Tudor, i-a spus "cum de-ti permiți asemenea murdarii?" și l-a pălmuit. Cum scenă se petrecea cu martori, Sandu Tudor a depus plîngere la Parchet. Sebastian și Ionel Jianu au fost apărătorii lui Mircea Vulcănescu și au cîștigat procesul, iar noi ne-am bucurat, fiindcă Sandu
Cu BARBU BREZIANU despre Momentele privilegiate ale prieteniei by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/18071_a_19396]