3,143 matches
-
am fi pornit la război și nu se putea să nu avem și unele neliniști. În ziua de marți 13 iunie 1937, însoțit de colegul de bancă Mardare Ilie pornim spre gară, de unde luăm trenul spre Galați. Întâmplător văd pe peronul gării Bârlad un vecin care urma să plece spre Priponești. Discut cu el, îi spun unde plec cu trenul și l rog să ducă părinților un bilet scris chiar pe valiza mea de drum cu următorul conținut: „Dragii mei, deși
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mari tartori ai războiului, Hitler și Stalin, se înțeleseseră deja, iar noi „cei aflați la răscruci de lume și vremuri”, a trebuit să ne supunem. În retragere suntem devansați de tancurile rusești și averea regimentului și oamenii se volatilizează pe peronul gării Chișinău. Regimentul nostru fiind format din basarabeni, am rămas doar noi, cei din alte regiuni, și după două zile ajungem cu greu la Huși, unde suntem etichetați ca „lași și trădători de patrie”. Dar ce vină aveam noi? Drapelul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Cum era după Paști, Crucea Roșie ne-a primit cu bunătăți de care - în acel moment, eu personal, nu aveam nevoie! Continuă tot mai insistentă acea zvâcnitură percepută încă de la spitalul din Sărata. Neliniștit și tot mai febril, cobor pe peron, iau un taxi până la spitalul de pe str. Traian, unde se muncea de zor pentru primirea întregului lot de răniți! Întâmplător întâlnesc chiar pe comandantul spitalului care, supraocupat, se supără că n-am rămas în gară. Eu, fără să știu cine
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
în țară și străinătate, participări la festivaluri de marcă. Memento Când un imprevizibil eveniment în viața personală părea a-mi curma zborul prescris în cartea destinului propriu, într-o zi de primăvară a anului 1988, coborând dintr-un tren pe peronul gării din Cluj, m-am dezmeticit din starea confuză în care mă aflam și care dura de aproape un an, aflându-mă dintr-odată față în față cu ADA. M-am adresat direct, felicitând-o pentru bijuteria de rol și
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
din America de Sud ,de întâlnire a bogaților și celebrităților lumii. Până în 1946, când au fost interzise jocurile, Cazinoul hotelului atrăgea ca un magnet pe faimoșii oaspeți, aici câștigându-se și pierzându-se peste noapte sume uriașe. De reținut că alături de Eva Peron, Ali Khan,Orson Welles, John F. Kennedy puteau fi întâlniți printre locatarii de la Copacabana Palace și fostul rege al României, Carol al II-lea, acompaniat de "Duduca", Elena Lupescu! Aflați în exil, după 4 ani petrecuți în Mexic (1940-1944), cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cărare alcătuia bara unui mare T, a cărui linie verticală era aleea de stejari zvelți, de o seamă cu mama, care traversa (după cum am spus) noul parc, pe toată lungimea. Privind În lungul acestei alei, de la baza T-ului de lângă peronul casei, puteai să distingi foarte clar micul spațiu strălucitor la cinci sute de metri depărtare - sau la cincizeci de ani depărtare față de momentul În care mă aflu acum. Instructorul nostru curent sau tata, când stătea cu noi la țară, Îl
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
numai ca să afle unde e, dar și ca să-și exprime cumplita suferință: faptul că era străină, naufragiată, fără bani, suferindă, În căutarea acelui pământ al făgăduinței unde va fi În sfârșit Înțeleasă. Pot s-o vizualizez, cu aproximație, stând În mijlocul peronului pe care abia a coborât și unde trimisul meu fantomatic Îi oferă În van un braț pe care ea nu-l vede. („Eram acolo, părăsită de toți, comme la Comtesse Karenine“, s-a plâns ea ulterior, elocvent, dar nu tocmai
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de noapte palizi În jurul unui felinar singuratic, ca sateliții din jurul planetei Jupiter. Un ziar dezmembrat tresălta pe o bancă. Undeva, În tren, se auzeau glasuri Înăbușite și o tuse liniștitoare. Nu era nimic interesant În mod special pe porțiunea de peron din fața mea și totuși nu-mi puteam dezlipi privirea de ea până ce ea nu se desprindea de bunăvoie de mine. În dimineața următoare, câmpuri ude de sălcii diforme, Înșiruite de-a lungul spițelor unui șanț, sau un șir de plopi
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
scândurile pontonului pe jumătate sfărâmat, acoperindu-și sânii cu brațele Încrucișate, pentru a se feri de vântul dinspre răsărit, În timp ce scotea limba provocator spre urmăritorii ei. Cealaltă imagine aparține unei sâmbete din vacanța de Crăciun a anului 1916. Priveam de pe peronul tăcut, Înveșmântat În zăpadă, al micii gări Siverski de pe traseul trenului de Varșovia (era cea mai apropiată de moșia noastră) un crâng argintiu din depărtare care devenea plumburiu sub cerul serii și așteptam să apară dâra de fum violet-Închis a
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
profitat de o perioadă de acalmie a acelei vesele activități, ca să iau o gură de aer curat. M-am deplasat Încetișor pe culoarul aglomerat, călcând peste trupurile bărbaților care sforăiau și am coborât din tren. O ceață lăptoasă plutea peste peronul unei gări anonime -eram pe undeva, În apropiere de Harkov. Purtam ghetre și o pălărie derby. Bastonul pe care-l țineam În mână, un obiect de colecție ce aparținuse unchiului Ruka, era din lemn de culoare deschisă cu frumoase pete
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Ruka, era din lemn de culoare deschisă cu frumoase pete maronii, iar mânerul era un glob neted, roz, de coral, incastrat Într-o coroniță de aur. Dacă aș fi fost unul din tragicii vagabonzi care stăteau ascunși În ceața de pe peronul unde un tânăr filfizon firav se fâțâia Încoace și-ncolo, n-aș fi rezistat tentației de a-l lichida. Tocmai când mă pregăteam să mă urc În tren, acesta a pornit smucindu-se; piciorul mi-a alunecat și bastonul a
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
se miște tot mai repede pe măsură ce picioarele copilului nostru se lungeau și când avea vreo patru ani, copacii și tufele cu flori au pornit hotărâte spre mare. Așa cum vezi câteodată În viteză un șef de gară plictisit stând singur pe peronul unei halte În care trenul tău nu oprește, tot așa se Îndepărta tot mai mult cutare sau cutare paznic al unui parc cenușiu, În timp ce parcul continua să curgă mai departe, purtându-ne spre sud, spre portocali și arbuști, spre mimozele
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
suflarea de gheață a zidului Berlinului, rămas altfel invizibil. Ne aflam, așteptând trenul ce urma să ne ducă la Heidelberg, „la Sami”, într-o gară din sectorul de est al orașului, și, plictisindu-mă, am început să mă plimb pe peron. Distrat, oricum fără nici o intenție temerară, am făcut, probabil, la un moment dat, prea mulți pași în direcția interzisă, astfel încât m-am pomenit „împușcat”, de undeva de sus, de pe un pod, aproape invizibil și el, de un aspru și poruncitor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
spus că-l voi vedea mâine pe Boon și-l rog să mă ducă la gară cu mașina lui, căci trenul pentru Bruxelles pleacă peste 20 de minute. Ajung la gară, îi mulțumesc patronului pentru amabilitate și mă îndrept spre peron. Îl înjur pe Boon pentru lașitatea lui, pentru lipsa lui de seriozitate, promițând să-i înjuriez și mai serios, mai târziu. Trenul pentru Bruxelles intră în gară și mă pregătesc să urc. Deodată, o mână apasă pe umărul meu, mă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și asta fără ca părinții să fi aflat o clipă de calitățile și munca micuței. Nu mai știu nimic de ei. Poate zâmbesc în cer iar micuța Melania de atunci leagănă pe brațe nepoți sau strănepoți. La sfârșitul anului școlar, pe peronul gării știam că nu voi prinde și al doilea an la Filești. Dau să urc scările vagonului cam înalte pentru o învățătoare micuță și firavă când un elev dintr-a doua, Sigănaș, îmi întinde doi iepuri, ca două păpuși vii
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
nevasta și fetița. La șura mai veneau seara Vanea Arnăutu, secretarul primăriei și notarul Costea Machedonschi. Mai ceva nalangâte, ceva băutură, taclale ca la 22 de ani, dar mereu, din risipa de nume de fete, dintr-un abur risipit pe peronul gării Traian Val revenea imaginea plăpândei domnișoare cu bască albă. Era învățătoare nouă la Tabacu dar nici colegii n-o știau prea bine fiindcă mai tot timpul stătea cu elevii. Cum să fac s-o cunosc? Aceasta era întrebarea și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
bască albă. Era învățătoare nouă la Tabacu dar nici colegii n-o știau prea bine fiindcă mai tot timpul stătea cu elevii. Cum să fac s-o cunosc? Aceasta era întrebarea și nu doar întrebarea acelui sfârșit de Undrea 1932. Peron de-o bască albă În fine, împlinesc 20 de ani și am dreptul să fiu numită titulară în învățământ. Așteptam cu emoție confirmarea Ministerului pentru numirea într-un post în județul Covurlui, pentru a fi cât mai aproape de casă, de
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
din comună. Grupul trebuia însoțit în gara din B. De aici, oamenii urmau să plece cu trenul de Galați, iar apoi să fie preluați și urcați în mașini. Ajunsă în gară cu o oră mai devreme, tremuram de frig pe peronul gării, cot la cot cu grupul de țărani pe jumătate beți. Aceștia se încălzeau sorbind din sticla de băutură pe care o aveau în sacoșă. La o oră stabilită trebuia să mergem într-un birou de protocol de la C.F.R., cu
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
nu ies pentru a-și continua povestirile deochiate, m-a întrebat oarecum nervos: 90 Mai ai ceva de spus, tovarășa? Nu, dar am înghețat și mă încălzeam puțin. Lasă că te încălzești în tren. Mergi și stai cu oamenii pe peron să nu se apuce de băut și să facă scandal. L-am privit revoltată pe secretarul care s-a făcut că nu observă privirea mea. Am ieșit, trântind ușa grea după mine. Despre această acțiune, care era o „dovadă vie
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
am așteptat misterioasele personaje satanice, mai mult curios decât înfricoșat. Până a sosit acceleratul mi-am regăsit starea specială de așteptare. Acceleratul a sosit la timp, oprindu-se la locul menționat. În afară de impiegat și de mine, nu mai aștepta nimeni. Peronul era gol, pustiu, foarte potrivit pentru o întâmplare misterioasă, cu un atentat, așa cum fusesem prevenit. Oricând se putea petrece un eveniment, să se declanșeze o rafală de mitralieră, să fiu răpit, dus cine știe unde, ucis în taină sau ținut doar ostatec
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de către împărat, la Krasnoe-Selo, mi s-a oferit ocazia să revăd cuplul imperial înconjurat de o anumită pompă oficială. Mi s-a întipărit bine în minte un mic incident petrecut înaintea spectacolului militar: corpul diplomatic aștepta, în modesta stație, pe peronul construit după moda rusească din lemn, sosirea trenului cu care venea țarul. Cînd împăratul și împărăteasa au coborît din vagon starostele (un fel de primar) se îndreaptă spre ei cu pîinea și sarea tradiționale, așezate pe o tavă de argint
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
diplomatic a fost invitat să întîmpine trenul regal în gara Termini, la primele ore ale dimineții. În mijlocul fațadei îndoliate, un baldachin dublat cu hermină, în vîrf avînd coroana regală, marca intrarea în holul stației. Sub bolta de sticlă, liniile și peroanele erau acoperite cu o platformă de scînduri, lăsînd liberă doar linia centrală pe unde trebuia să sosească trenul funerar. Transformată astfel într-o impunătoare sală de recepție, gara vedea aliniindu-se de-a lungul șinelor delegațiile străine înzorzonate și multicolore
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
o dată: "Știți care au fost ultimele cuvinte ale arhiducelui, cu cîteva minute înainte de cel de-al doilea atentat care urma să-l coste viața? Le-am aflat de la contele Harrach, președintele Automobil Clubului, care conducea automobilul arhiducelui. La sosire pe peronul din fața Primăriei, un polițist, sosind în goană, îl anunță pe conte că autorul atentatului tocmai fusese arestat, lucru pe care Harrach i-l împărtăși arhiducelui. Acesta, care tocmai îl apostrofa pe primar, se oprește, se uită la ceas și spune
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
are ca profesori pe C. Giurescu, Gr. Tăușan, Hildebrand Frollo, poet și traducător din Catul. Referitor la anii copilăriei și adolescenței sale, G. Călinescu notează: "Casa din Botoșani, unde am copilărit, mi se părea colosală (și probabil era modestă), treptele peronului imense ca ale bisericii Sfântul Petru ă...î. Exemplificarea lui Condillac cu trandafirul ca primă percepție îmi vine în minte când mă gândesc la suavitatea care mă umplea luând în mână și mirosind un trandafir din grădină ă...î. Botoșanii
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Cosmănescu declară că-l cânta prin curtea sanatoriului. Concordanța este importantă și trebuie să facem legătura cu marile șantiere din manuscrise pe tema „Mureșianu”, „Andrei Mureșianu” dar și cu alt moment din viața poetului, acela când a pus piciorul pe peronul gării din Viena, în toamna lui 1883, dus de ChibiciRâmneanu la sanatoriul doctorului Leidesdorfer. Văzându-se acolo, poetul a strigat din răsputeri: „România liberată! România liberată!” și se crede că a cântat „Deșteaptă-te, Române”. Această „deșteptare” este o temă
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]