2,417 matches
-
este adesea evitată. În spațiile euclidiene de 2 sau 3 dimensiuni, doi vectori sunt ortogonali dacă produsul lor scalar este zero, adică fac un unghi de 90° sau π/2 radiani. Astfel, ortogonalitatea vectorilor este o generalizare a conceptului de perpendicular. În termenii subspațiilor euclidiene, complementul ortogonal al unei drepte este planul perpendicular pe el, și invers. Se observă însă ca nu există o corespondență în ce privește planele perpendiculare între ele, deoarece vectorii din subspații pornesc din origine. În spațiul euclidian de
Ortogonalitate () [Corola-website/Science/309781_a_311110]
-
vectori sunt ortogonali dacă produsul lor scalar este zero, adică fac un unghi de 90° sau π/2 radiani. Astfel, ortogonalitatea vectorilor este o generalizare a conceptului de perpendicular. În termenii subspațiilor euclidiene, complementul ortogonal al unei drepte este planul perpendicular pe el, și invers. Se observă însă ca nu există o corespondență în ce privește planele perpendiculare între ele, deoarece vectorii din subspații pornesc din origine. În spațiul euclidian de 4 dimensiuni, complementul ortogonal al unei drepte este un hiperplan și invers
Ortogonalitate () [Corola-website/Science/309781_a_311110]
-
n" laturi, o copie a acestuia, deplasată cu un vector formula 1, precum și "n" fețe conectând laturile celor 2 poligoane în mod corespunzător. Aceste fețe sunt întotdeauna paralelograme. Toate secțiunile transversale paralele cu baza sunt egale. Deasemenea, dacă vectorul formula 1 este perpendicular pe bază, înâlțimea prismei este egală cu lungimea acestuia ( formula 3 ). O dreaptă care alunecă pe un poligon oarecare și rămâne paralelă cu o dreaptă fixă (ce nu este paralelă cu planul poligonului director) descrie o „suprafață prismatică”. Dreapta mobilă se
Prismă (corp) () [Corola-website/Science/309328_a_310657]
-
două poligoane numite „bazele” prismei. Fețele prismei deosebite (diferite) de baze se numesc „fețe laterale” ale prismei. Segmentele după care se taie câte două fețe laterale ale prismei se numesc „muchiile laterale” ale prismei. Când muchiile laterale ale prismei sunt perpendiculare pe planul bazei, prisma se numește „dreaptă”. Distanța între bazele prismei este „înălțimea” prismei. La prisma dreaptă muchia laterală este egală cu înălțimea. O prismă dreaptă care are baza un poligon regulat se numește „prismă regulată”. Elementele prismei: -Bazele prismei
Prismă (corp) () [Corola-website/Science/309328_a_310657]
-
așezate pe aceeași linie verticală. Dispunerea opusă a frunzelor se caracterizează prin inserția la acelasi nod a doua frunze, în mod opus, de o parte și de alta a tulpinii. De regulă, frunzele unui nod sunt așezate într-un plan perpendicular pe cel al frunzelor de la nodul alăturat, superior sau inferior. Astfel, toate nodurile cu soț au frunzele dispuse în același plan, iar nodurile fără soț au frunzele în alt plan, perpendicular pe primul. Această așezare a frunzelor se numește "decusată
Frunză () [Corola-website/Science/305192_a_306521]
-
regulă, frunzele unui nod sunt așezate într-un plan perpendicular pe cel al frunzelor de la nodul alăturat, superior sau inferior. Astfel, toate nodurile cu soț au frunzele dispuse în același plan, iar nodurile fără soț au frunzele în alt plan, perpendicular pe primul. Această așezare a frunzelor se numește "decusată" și este întâlnită la specii din familia Lamiaceae, la Urtica dioica, Syringa vulgaris ș.a. Dispunerea verticilata se caracterizează prin inserția la fiecare nod a trei (Nerium oleander) sau a mai multor
Frunză () [Corola-website/Science/305192_a_306521]
-
activ al culturii aromâne în renaștere după 1990. În perioada interbelică, anumiți aromâni din rândurile studențimii din România, au fost membri activi ai partidului de extremă dreaptă și creștin "Mișcarea Legionară", poreclit "Garda de Fier" din cauza stemei sale (6 sulițe perpendiculare câte 3, semănând cu o "zgardă de fier"). Aromânii legionari Doru Belimace și Caranica au fost doi dintre asasinii primului-ministru de atunci Ion G. Duca. Unul din motivele asasinatului l-a constituit faptul că I.G. Duca dispusese oprirea colonizării aromânilor
Istoria aromânilor () [Corola-website/Science/305991_a_307320]
-
o galerie care înconjoară altarul. Sunt spații semicirculare. În abside, în tradiția ortodoxă, se află altarul și stranele. Calotele, cu formă de semi-cupolă, constituie acoperământul absidelor. Este un element structural arcuit care constituie acoperământul navelor. Două bolți intersectate în mod perpendicular formează o boltă în cruce. Este un element structural exterior din zidărie al cărui rol este contraîmpingerea bolților sau arcadelor interioare, sporind rezistența zidurilor. Este un element structural specific arhitecturii gotice, derivat din contrafort, al cărui rol este contaîmpingerea arcadelor
Biserică (edificiu) () [Corola-website/Science/306006_a_307335]
-
al unui nivel care este numit nivel ecuatorial; linia ecuatorului este linia care marchează acest centru. Prin proiecție geometrică se poate determina și ecuatorul bolții cerești. Ecuatorul, ca și tropicele nu este fixat cu precizie. Planul ecuatorial adevărat este întotdeauna perpendicular pe axa de rotație a Pământului; această axă este relativ stabilă, dar poziția polilor pe Pământ are o variație de a zeci de metri anual, care înseamnă o variație similară pentru poziția ecuatorului, cauzată de precesia echinocțiilor, nutație, și de
Ecuator () [Corola-website/Science/304759_a_306088]
-
Forța de portanță sau portanța este suma tuturor forțelor generate de mișcarea fluidului în jurul unui corp, proiectată într-un plan perpendicular pe direcția principală de curgere a fluidului în care este cufundat corpul. Cea mai menționată (și cea mai directă) aplicație a portanței este aripa unui avion. Totuși există multe alte aplicații la fel de des întâlnite, deși poate nu tocmai evidente, cum
Portanță () [Corola-website/Science/305578_a_306907]
-
avion obișnuit portanța este datorată în special aripii și în particular formei specifice în secțiune a aripii. Portanța este o forță aerodinamică datorată "trecerii" unui obiect printr-un fluid. Ea acționează asupra centrului de presiune și este definită ca fiind perpendiculară pe direcția de curgere a fluidului. Teoriile despre generarea forței portante au devenit surse de controverse și subiect de discuții aprinse. Deși explicația exactă și completă este destul de dificil de înțeles fără aparatul matematic adecvat, acest articol încearcă să expună
Portanță () [Corola-website/Science/305578_a_306907]
-
suprafețe este egală cu presiunea înmulțită cu aria suprafeței respective. Presiunea este o unitate scalară legată de distribuția de presiunii din fluid. O forță este o unitate vectorială, care are valoare și direcție, trebuie deci determinată direcția forței. Presiunea acționează perpendicular sau "normal" pe suprafața unui corp solid, deci direcția forței pe o suprafață foarte mică a obiectului este "normală" la suprafață. Direcția normală se schimbă de-a lungul profilului deoarece acesta are o suprafață curbată. Pentru a obține forța mecanică
Portanță () [Corola-website/Science/305578_a_306907]
-
fiind în relație directă cu viteza locală, rezultă de asemenea că ea va varia de-a lungul suprafeței închise. Însumând toate presiunile locale normale și înmulțind apoi cu suprafața exterioară totală a corpului va rezulta o forță. Componenta acestei forțe perpendiculară pe direcția de curgere a fluidului este numită "forța portantă", iar componenta de-a lungul direcției de curgere se numește "rezistența la înaintare". În realitate există o singură forță, cauzată de variația presiunii în jurul suprafeței corpului sau - vorbind de profile
Portanță () [Corola-website/Science/305578_a_306907]
-
unghi de 90°, este un sistem imaginar care împarte suprafața globului, cu scopul ușurării orientării. Ecuatorul aparține liniilor de latitudine fiind între ele linia cea mai lungă ce împarte globul în două emisfere de nord și sud care sunt așezate perpendicular (90°) pe raza globului terestru, ecuatorul fiind linia care delimitează latitudinea nordică de cea sudică.<br>Fiecare meridian intersectează liniile de latitudine sub un unghi de 90° și unește cei doi poli ai pământului, puncte unde toate meridianele se întâlnesc
Coordonate geografice () [Corola-website/Science/306416_a_307745]
-
Un cerc este un caz particular de elipsă, în care lungimile axelor sunt egale (și deci cele două focare se confundă). Astfel, cercurile sunt, ca și elipsele, conice; mai precis sunt secțiuni ale unui con circular drept cu un plan perpendicular pe axa acestuia. unde A este aria cercului, r este raza cercului, d este diametrul cercului, formula 2 este o constantă matematică. unde A este aria sectorului de cerc, r este raza cercului, n este măsura unghiului sectorului de cerc măsurat
Cerc () [Corola-website/Science/305830_a_307159]
-
1 astfel că r = R ,obținându-se definiția veche. Linia tangentă printr-un punct P este perpendiculară la diametrul care trece prin P. Dacă "P" = ("x", "y") și cercul are centrul ("a", "b") și raza "r", atunci linia tangentă este perpendiculară la linia care unește ("a", "b") cu ("x", "y"), astfel are forma ("x"−"a")x+("y"−"b")y = "c". Evaluând la ("x", "y") determină valoarea lui "c" și ecuația tangentei este sau Daca "y"≠b atunci panta acestei drepte va
Cerc () [Corola-website/Science/305830_a_307159]
-
numite în prezent Calea Victoriei și Strada Ion Câmpineanu. Pasajul a fost demolat în 1958. În 1857, Frederic Bossel, proprietarul casei Bossel, cumpără de la Pericle Ghica un teren de aproximativ 5.000 m², situat în nordul Casei Török, cu o străduță perpendiculară pe Podul Mogoșoaiei (azi Calea Victoriei), care cobora spre Strada Știrbey Vodă - conform ortografiei vremii (azi Strada Ion Câmpineanu). Străduța era flancată de ambele părți de mici prăvălii. Bossel pardosește străduța cu lespezi de piatră și execută scări de piatră pentru
Pasajul Român () [Corola-website/Science/305937_a_307266]
-
Elefantului, cea mai apropiată dintre refugiile posibile, rămăsese singura dintre opțiunile accesibile. Pe 14 aprilie bărcile se aflau lângă coasta sud-estică a acestei insule, dar nu s-a pus problema unei acostări, întrucât acest țărm era unul format de stânci perpendiculare și ghețari. A doua zi, "James Caird" a ocolit punctul estic al insulei și a ajuns pe țărmul de nord, descoperind în cele din urmă o plajă îngustă de pietriș pe care Shackleton a decis să acosteze. În curând, toate
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
este cuprinsă într-un unghi solid "dΩ" împrejurul lui n: <br>formula 2 Dacă elementul de suprafață "dA" are o normală n înclinată sub unghiul θ față de direcția n, folosim în formula (1) proiecția lui "dA (= dA cos θ)" pe planul perpendicular pe n care trece prin "M". Ne așteptăm ca I(M,n,λ) să depindă încă de temperatură și eventual de natura pereților. Intensitatea totală I(M,n) este integrala peste intensitățile I(M,n,λ).<br>formula 3 Câmpul electromagnetic
Legile lui Kirchhoff (radiație) () [Corola-website/Science/313168_a_314497]
-
normala n într-un unghi solid dΩ împrejurul direcției n ("fluxul impulsului"):<br>formula 4 Fluxul impulsului dat de (2) este presiunea (forța pe unitatea de suprafață) pe care o exercită radiația asupra unui corp absorbant (dar care nu emite) plasat perpendicular pe direcția n. Considerăm un volum mic v plasat în centrul unei sfere de rază r, cuprinsă în cavitate(vezi Fig.1). Presupunem că radiația se află într-o stare staționară, nu neapărat de echilibru termic. Energia care traversează în timpul
Legile lui Kirchhoff (radiație) () [Corola-website/Science/313168_a_314497]
-
termic cu pereții, densitatea de impuls în cavitate este "zero". Aceasta poate fi privită ca o consecință a principiului al doilea al termodinamicii: dacă impulsul unui element mic de volum ar fi diferit de zero, fluxul său printr-o suprafață perpendiculară pe direcția sa ar fi diferit de zero și deci și presiunea asupra unui obiect mic netransparent plasat acolo. Astfel am putea extrage indefinit un lucru mecanic la temperatură constantă ceea ce contrazice formulării principiului al doilea după Kelvin. Existența unor
Legile lui Kirchhoff (radiație) () [Corola-website/Science/313168_a_314497]
-
în Italia și au descoperit ruinele construcțiilor mărețe ale Romei antice, cu ziduri masive, solide, înfruntând secolele; toate de un caracter monumental, în planuri mărginite de drepte, scandate de ritmul grav al coloanelor, cu suprafețe în care toate muchiile erau perpendiculare sau paralele cu pământul, cu ornamente simple însă frumos executate care-ți dau impresia stabilității - în comparație cu construcțiile în linii șerpuitoare, agitate ale stilului baroc. Iată deci un prim element care pregătește spiritele în vederea transformării și duce la inspirația arhitecților pentru
Stilul clasic () [Corola-website/Science/314737_a_316066]
-
normala n într-un unghi solid dΩ din jurul unei direcții n dată de unghiurile (θ,φ) (n n = cos θ, produsul scalar al celor două normale) și raportată la dλ(dAcosθ)dΩ ( dA cosθ este proiecția elementului dA pe planul perpendicular pe direcția de emisie) :
Corp absolut negru () [Corola-website/Science/314142_a_315471]
-
energie emisă de un cm de suprafață (în toate direcțiile) de 4360 W adică c. 5,8 CP. Un alt mod de a estima temperatura Soarelui este determinarea puterii totale care cade pe un m de suprafață aflată în planul perpendicular pe direcția soarelui. Această "constantă solară", măsurată în afara atmosferei, este de 1380 W/m (cam cât puterea unui aspirator). Folosind formula (10) din articolul despre legile lui Kirchhoff, legea lui Stefan-Boltzmann din ecuația (III) de mai sus, distanța la soare
Legile de deplasare ale lui Wien () [Corola-website/Science/314157_a_315486]
-
este adesea numită fază pentru că a fost observată pentru prima dată ala derivații colesterolului. Numai moleculele chirale (adică, cele care nu au plane interne de ) poate da naștere la o astfel de fază. Această fază prezintă o răsucire a moleculelor perpendicular pe directoare, cu axa moleculară paralelă cu directoarea. Unghiul finit de răsucire între moleculele adiacente este cauzat de aglomerarea lor asimetrică, care are ca rezultat ordine chirală pe scară mai mare. În faza smectică C* (asteriscul denotă fază chirală), moleculele
Cristal lichid () [Corola-website/Science/314335_a_315664]