2,409 matches
-
'Baššăr ibn Burd (714-784) (بشار بن برد) numit și "al-Mura'ath", a fost un poet de tranziție, el activând spre sfârșitul epocii Umayade și în începutul perioadei Abbaside . Baššăr a fost de origine persană , bunicul său fiind întemnițat ca și prizonier în Irak, iar tatăl sau Mawla era un om liber din tribul Uqayl. Câțiva profesori l-au considerat pe Bashar primul poet “modern” și unul dintre fondatorii curentului badi’ în literatura arabă. A
Baššār ibn-Burd () [Corola-website/Science/330934_a_332263]
-
râul Tigru. Poezia preislamică din perioada eroică a jahiliiyei a constituit un model pentru barzii ummayazi, ale căror imitații erau privite de poeții abbasizi drept opere clasice. Spiritul pios al noului regim abbasid, influențele culturale și religioase străine, mai ales persane, și obiceiul califilor de a cultiva poeți de curte, de la care așteptau imnuri de laudă au determinat abaterea de la căile bătute ale clasicismului și apariția unor noi forme de expresie poetică. Totuși, poezia s-a dovedit a fi cea mai
Baššār ibn-Burd () [Corola-website/Science/330934_a_332263]
-
s-a răzvrătit împotriva formelor arhaice ale poeziei. Majoritatea lucrărilor sale de Hija’ (opere satirice) sunt într-un stil tradițional, în timp ce fak exprimă cu exactitate sentimentele sale în calitate de Shu’ubi (non-musulman), mai ales atunci când lauda, munca și succesul strămoșilor săi persani, denigrând tot odată “arabii necivilizați” . Următorul extract din lucrarea sa demonstrează înclinație spre Zoroastrism , asemenea strămoșilor săi persani, în defavoarea Islamului, el preferând o zeitate a focului . În cele din urmă , Bashar ibn Burd a fost declarant heretic, acuzat de blasfemie
Baššār ibn-Burd () [Corola-website/Science/330934_a_332263]
-
stil tradițional, în timp ce fak exprimă cu exactitate sentimentele sale în calitate de Shu’ubi (non-musulman), mai ales atunci când lauda, munca și succesul strămoșilor săi persani, denigrând tot odată “arabii necivilizați” . Următorul extract din lucrarea sa demonstrează înclinație spre Zoroastrism , asemenea strămoșilor săi persani, în defavoarea Islamului, el preferând o zeitate a focului . În cele din urmă , Bashar ibn Burd a fost declarant heretic, acuzat de blasfemie, și a fost executat de însuși califul al-Mahdi.
Baššār ibn-Burd () [Corola-website/Science/330934_a_332263]
-
Hasan Sabbah (1050-1124) (persană حسن صباح) a fost un Șeic arab șiit-nizarit care a cucerit în numele islamismului - conform interpretării sectei sale - zone din nord-vestul Persiei (astăzi Iran), la finele secolului al XI-lea și stabilind un nucleu de rezistență împotriva fostului coleg și susținător
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
care a creat sângerosul ordin terorist al Asasinilor (în ). Se crede că Hasan Sabbah și-ar fi scris o autobiografie, scriere ce nu a supraviețuit în întregime trecerii timpului dar care pare a se regăsi într-o biografie în limba persană a ismailismului, numită Sarghudașt Sayyidna; indiciu oferit de toponimul Sayyidna, unul dintre apelativele lui Hasan Sabbah. Tot acesta a mai scris și diferite tratate ce stabilesc în linii clare doctrina ismailită (ta’lim, învățăturile imamilor), el însuși, prin poziția de
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
învățăturile imamilor), el însuși, prin poziția de putere deținută spre sfârșitul vieții orbitând în jurul autorității religioase a unui imam șiit. Scrierile lui Hasan Sabbah, spre exemplu „Cele patru capitole”,(الفصول الأربعاء) au fost ulterior preluate, citate și parafrazate de istorici persani, printre care și Al-Sharastani. Întrucât cartierul general al lui Hasan a fost distrus de mongoli în 1256 iar marea bibliotecă din Alamut a fost incendiată aproape în întregime, o bună parte a scrierilor acestuia s-au pierdut pe vecie. Hasan
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
Al-Mustansir din Cairo, capitala califatului fatimid. Se presupune că succesul misionarismului ismailit în Persia, s-a datorat în mare parte agresivității turcilor selgiukizi, care de altfel dominau întreaga regiune prin interpuși, majoritatea neagreați de populația locală de origine arabă sau persană. Misiunea religioasă ismailită era eșalonată în trei straturi, cea mai de jos fiind reprezentată de fida’i, urmată de rafik și în final, da’i. Această metodă de organizare l-a inspirat ulterior pe Sabbah în crearea propriilor structuri organizatorice
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
lui Hasan avea ca motiv și prezența unor resentimente la adresa cuceririi selgiukide, ocupație văzută de arabi dar în mare parte de persani, ca fiind una străină de cultura lor. Toate acestea, suprapuse necesității de reafirmare a culturii și identității ismailiților persani, duc la începutul secolului al XII-lea la înlocuirea limbii arabe cu persana în practicile religioase ale grupării șiite. Întrucât mișcarea ismailită creștea în numere dar și influență, în pofida incursiunilor selgiukide, construirea unui bastion inexpugnabil devenise mai mult decât necesară
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
de neoprit. Hasan Sabbah organizează o veritabilă aripă militară a ismailiților care timp de 2 ani, conduce nenumărate asasinate împotriva selgiukizilor. Perioada de succese ale ismailiților duce la perfecționarea tehnicilor morbide de asasinat dar și la clădirea unui stat ismailit persan în vecinătatea sultanatului selgiukid, prin exercitarea unui control absolut asupra membrilor sectei dar și asupra unui număr de fortărețe puternice aflate în munții din nordul Persiei. În 1092, incursiuni majore ale selgiukizilor au ca rezultat asasinarea vizirului Nizam al-Mulk, un
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
la o dispută ce a generat o schismă în sânul ismailiților, împărțindu-i în nizariți și mustaliți, de la numele reprezentanților celor două facțiuni rivale; pe marginea ducerii mai departe a imamatului ismailit. Hasan Sabbah, care devenise liderul incontestabil al ismailiților persani și care deja adoptase o politică independentă, l-a sprijinit pe Nizar, cel mai în vârstă fiul al lui Al-Mustansir desemnat ca succesor. În acest fel Sabbah rupe legăturile cu califatul șiit fatimid precum și cu administrația misionarilor ismailiți din Cairo
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
al său, Kia Buzurg-Umid, și l-a numit ca succesor. Un organizator eficient și un strateg de renume, Hasan Sabbah era și un teolog bine antrenat. Trăia o viață foarte austeră, cunoscând întreg Coranul precum și majoritatea textelor religioase șiite. Istoricii persani spun că în 34 de ani în care a stăpânit castelul Alamut, nu a coborât niciodată din fortăreața ce-l ascundea de restul lumii. Cu toate acestea, varianta nizarită a ismailismului ce a dat naștere primei societăți secrete din lume
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
împiedicat o separare între cei doi, Hasan II numindu-l mai târziu pe Rașid al-Din ca adjunct al său. La fel, asupra practicilor religioase ismailiților sirieni apar semne de întrebare întrucât ele începuseră să se disocieze de cele ale ismailiților persani, prin împrumuturi în ritualuri și frazeologie de la autori sufiți precum Muhyi ad-Din Ibn Arabi, Jalal ad-Din al Rumi sau Ibn al-Farid. Surse non-islamice afirmă că era tratat regește de adepții săi, fiind numit de aceștia ca muqaddam (comandant), ra’is
Rașid al-Din Sinan () [Corola-website/Science/330944_a_332273]
-
’Abū Bišr ‘Amrū bin ‘Uṯmăn bin Qanbar al-Bișrī (în arabă: أبو بشر عمرو بن عثمان بن قنبر البصري) (cca. 760-796) este un lingvist de origine persană din secolul al VIII-lea de numele căruia se leagă prima gramatică a limbii arabe. Este mai cunoscut după porecla de Sībawayh sau Sībawayhi (سيبويه), pronunția originală în limba persană fiind Sēbōe sau Sībūya (سيبويه) ceea ce s-ar traduce prin
Sibawayh () [Corola-website/Science/330948_a_332277]
-
بن قنبر البصري) (cca. 760-796) este un lingvist de origine persană din secolul al VIII-lea de numele căruia se leagă prima gramatică a limbii arabe. Este mai cunoscut după porecla de Sībawayh sau Sībawayhi (سيبويه), pronunția originală în limba persană fiind Sēbōe sau Sībūya (سيبويه) ceea ce s-ar traduce prin “parfum de măr” sau “măr mic”. Sībawayhi s-a născut în localitatea Bayḍă’ din provincia Šīrăz aflată în nord-vestul Iranului. De aici, familia sa a migrat în Irak, la al-Bașra
Sibawayh () [Corola-website/Science/330948_a_332277]
-
și onoarei, ba chiar de teama unui posibil sfârșit tragic al tuturor mebrilor săi. Dat fiind mediul familial din care provenea, a avut parte de o instruire aleasă. A studiat științele clasice ale vremii, însușindu-și limba arabă și limba persană la un nivel extrem de ridicat. După ce și-a terminat studiile de "medrese", a intrat la examenul organizat de Șeyhülislam Ebezâde Abdullah Efendi, în urma căruia a devenit profesor ("müderris") de școală teologică, cel mai probabil între anii 1707-1713, când Ebezâde Abdullah
Nedim () [Corola-website/Science/330949_a_332278]
-
și morală a sadrazamului Ali Pașa și în special a marelui-vizir Nevșehirli Damat Ibrahim Pașa, devenit chiar prieten apropiat al acestuia după ce a desemnat "conservator al cărților" ("hâfız-ül kütüb"). Avea o cultură literară vastă, citind cu precădere literatură arabă și persană, scrise atât de mai-marii poeți ai acestora, cât și de poeți ale căror nume nu erau atât de cunoscute. De exemplu, pentru a-l putea citi pe Ali Șir Nevâî, care se folosea de o limbă turcă ciagatai, de secol
Nedim () [Corola-website/Science/330949_a_332278]
-
limba și legile otomane, fapt ce a condus la primirea funcției de "müteferrika" (slujbaș aflat în apropierea sultanului, vizirului sau a altor persoane importante din stat) pe 18 aprilie 1716. Pentru că știa limba latină, limba maghiară, limba arabă și limba persană a devenit un pilon al statului, în vremea sultanilor Ahmet al III-lea și Mahmud I aproape fiecare abilitate i-a fost pusă în practică în domenii precum diplomație, traducere, serviciu personal al sultanilor și vizirilor, găzduirea diverselor persoane de
Ibrahim Muteferrika () [Corola-website/Science/330950_a_332279]
-
ajunge să afirme unicitatea lui Dumnezeu și înlesnește manifestarea acestuia. Opera nu trebuie să imite un obiect real, ci să indice, asemenea naturii, adevărul transcendent. Așadar, nu se poate vorbi de artă realistă sau naturalistă în islam. Spre exemplu, picturile persane înfățișează siluete aglomerate, chipuri lipsite de trăsături specifice, translucide, îmbrăcate în veșminte de culori pure, neamestecate cu umbra. Spațiul este unul bidimensional, iluminat în mod egal, scopul nefiind surprinderea unei asemănări cu realul, ci redarea unei lumi ce surprinde lucrarea
Aniconismul în Islam () [Corola-website/Science/335359_a_336688]
-
și sufismul ("tașawwuf") se caracterizează prin abordări diferite în cadrul gândirii filosofice, teosofia pare să reunească o serie de elemente aparținând celor două categorii. Acest curent a fost inițiat de Sohrawardi (n.1155-m.199) și asimilat cu precădere de către gânditorii persani, manifestându-și influența în cultura persană până în prezent. Adepții teosofiei critică aspectele logicii aristotelice, atrăgând atenția asupra limitărilor lor. Ei susțin că adevărata cunoaștere este condiționată de reflecție. Prin reflecție se poate extrage esența obiectului percepției în același fel în
Curente ale gândirii filosofice arabo-islamice () [Corola-website/Science/335401_a_336730]
-
abordări diferite în cadrul gândirii filosofice, teosofia pare să reunească o serie de elemente aparținând celor două categorii. Acest curent a fost inițiat de Sohrawardi (n.1155-m.199) și asimilat cu precădere de către gânditorii persani, manifestându-și influența în cultura persană până în prezent. Adepții teosofiei critică aspectele logicii aristotelice, atrăgând atenția asupra limitărilor lor. Ei susțin că adevărata cunoaștere este condiționată de reflecție. Prin reflecție se poate extrage esența obiectului percepției în același fel în care lumina dezvăluie natura lucrurilor asupra
Curente ale gândirii filosofice arabo-islamice () [Corola-website/Science/335401_a_336730]
-
tip de medrese, numită "Sahil elli", unde învățau fiii suveranilor și marilor demnitari. În seminariile superioare studenții se perfecționau în domenii precum: drept, teologie și literatură. La seminariile înființate în timpul domniei sultanului Mehmet al II-lea se predau limba arabă, persană, interpretarea Coranului, viața și învățăturile profetului, dreptul coranic musulman, sintaxa, logica, gramatica, matematica, cosmografia, geometria. În timpul sultanului Soliman Magnificul s-au înființat seminarii superioare ( facultăți ) de matematică, științe ale naturii din cauza nevoii acute de formare de cadre în domeniile amintite
Medresă () [Corola-website/Science/331926_a_333255]
-
hotărât înființarea unui sistem de învățământ după modelul european. Astfel își face apariția o structură de învățământ susținută de stat, dar care persista în a păstra influența culturii medievale orientale prin acordarea priorității disciplinelor religioase și a limbilor arabă și persană. Odată cu adoptarea sistemului juridic laic ( 1926) se va laiciza și învățământul și cultura. Încă de la începutul războiului de independență, Mustafa Kemal Atatürk se gândea la o reformă a învățământului, care ar fi permis națiunii să intre în rândurile țărilor civilizate
Medresă () [Corola-website/Science/331926_a_333255]
-
ale lui Abu Hanifa, a avut un rol peiorativ. Datele referitoare la originea lui Abu Hanifa în Anbar merită a fi luate în considerare. În perioada preislamică, Anbar a fost o garnizoană a armatei sasanide din Mesopotamia, adăpostind mulți soldați persani și civili, în perioada islamică fiind populat cu oameni din Khorasan. Străbunicul lui Abu Hanifa ar fi locuit în Anbar, în momentul în care orașul a fost predat în mod pașnic lui Kaled Walid în 634 d.Hr., acesta părăsind
Abu Hanifa () [Corola-website/Science/331934_a_333263]
-
Este considerat a fi „tatăl‟ naționalismului turc. s-a născut în Çermik, provincia Diyarbakır, numele tatălui său fiind Mehmet Tevfik (1851-1890), iar al mamei sale Zeliha (1856-1923). Diyarbakır, care până în secolul al XVI-lea se aflase sub conducere arabă și persană devine scena unor confruntări naționale desfășurate între comunitatea turcă, kurdă și armeană. S-a susținut faptul că acest mediu cultural i-ar fi stârnit simțul identității naționale. Apoi, atunci când adversarii politici au pretins că este de origine kurdă, Gökalp a
Ziya Gökalp () [Corola-website/Science/331944_a_333273]