64,416 matches
-
zidurilor închisorii, ei trebuie să afle cine se află în spatele crimelor înscenate. La prima vedere, hoții sunt inepți (Raymond care e obsedat de psihologie ieftină sau Zero care vorbește despre el la persoana a treia) sau nesărați (ca, din nefericire, personajul lui Depardieu), dar necesitatea de a ști îi catalizează; solidaritatea crește, ajung să funcționeze ca un personaj colectiv, raționamentul unuia e completat de datele celuilalt. Ceea ce, să recunoaștem, nu e ușor de realizat având în vedere o asemenea panoplie de
Filmul polițist la interogatoriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12499_a_13824]
-
inepți (Raymond care e obsedat de psihologie ieftină sau Zero care vorbește despre el la persoana a treia) sau nesărați (ca, din nefericire, personajul lui Depardieu), dar necesitatea de a ști îi catalizează; solidaritatea crește, ajung să funcționeze ca un personaj colectiv, raționamentul unuia e completat de datele celuilalt. Ceea ce, să recunoaștem, nu e ușor de realizat având în vedere o asemenea panoplie de staruri (Depardieu, Johnny Hallyday, Renaud, Saďd Taghmaoui, Stéphane Freiss, Harvey Keitel); ai fi crezut mai degrabă că
Filmul polițist la interogatoriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12499_a_13824]
-
nu e ușor de realizat având în vedere o asemenea panoplie de staruri (Depardieu, Johnny Hallyday, Renaud, Saďd Taghmaoui, Stéphane Freiss, Harvey Keitel); ai fi crezut mai degrabă că s-ar împinge unul pe altul de pe ecran în loc să realizeze un personaj colectiv viabil. Mai mult, colaborarea a fost atât de fructuoasă încât are o continuare: Keitel și Albert Dray joacă în noua producție a lui Mirman, intitulată The Shadow Dancer, ale cărei filmări au început în 2004. Oricum, această inversare a
Filmul polițist la interogatoriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12499_a_13824]
-
de drăgălășenie (salvează o pisică dintr-o casă în curs de demolare). Vă mai amintiți de vremea când detectivii erau dezinteresați și nepătați etic? Probabil că nu (până și Sherlock Holmes fuma opiu), pentru că în cinema moda acestui tip de personaj a luat sfârșit în 1929, odată cu Șantaj, regizat de Hitchcock. Dar Hollywoodul e expert în reciclări și deci plasează un erou perimat în centrul unui blockbuster realizat după rețeta clasică: buget mare (105 milioane), imaginație mică. Deși e inspirat din
Filmul polițist la interogatoriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12499_a_13824]
-
victima chiar în ziua crimei. Până acum, nici unul nu e prea preocupat de găsirea criminalului, pentru cei doi polițiști e doar un caz ca oricare altul. Dorința de a ști evoluează de la neutralitate la dramatism și la implicarea emoțională a personajelor: omuciderile continuă, Malloy și Frannie devin un cuplu, iar sora ei este omorâtă brutal de același criminal în serie. Campion tratează intriga erotică într-un mod "deconstrucționist" (termenul îi aparține lui Meg Ryan): e reversul unui ritual de curtare, personajele
Filmul polițist la interogatoriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12499_a_13824]
-
personajelor: omuciderile continuă, Malloy și Frannie devin un cuplu, iar sora ei este omorâtă brutal de același criminal în serie. Campion tratează intriga erotică într-un mod "deconstrucționist" (termenul îi aparține lui Meg Ryan): e reversul unui ritual de curtare, personajele încep cu sex oral și sfârșesc sărutându-se pe capota unei mașini, iar el o acuză pe ea că-l folosește ca obiect sexual. În pofida acestor ecouri feministe, filmul face vizibilă o prăpastie între cele două sexe: femeile trăiesc într-
Filmul polițist la interogatoriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12499_a_13824]
-
romantismului. Protagonista ocupă însă vortexul narativ. Povestea nu e spusă din punctul ei de vedere, dar știm doar ce știe ea. Sutura spectatorului e realizată de Campion cu o rară subtilitate: în loc să ofere unghiuri subiective pentru a facilita identificarea cu personajul, regizoarea preferă filmările cu soft focus, imaginea fiind aproape neclară, eliminând astfel diferența dintre ochiul "obiectiv", clarvăzător, al camerei și perspectiva protagonistei. Mișcările torpide ale camerei se justifică și prin atenția pe care Campion o dă detaliilor decorurilor: orașul New York
Filmul polițist la interogatoriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12499_a_13824]
-
lăsat și ei seduși de o teorie nouă a lui Haralampy și anume că, arătării, cel puțin deocamdată, să i se spună minobou, variantă a binecunoscutei specii minotaurine... Pentru a nu compromite total habitatul. *) Înlocuirea vietăților pomenite mai sus cu personaje politice se va face după bunul plac al cititorilor... 1) Khara Lampy, numele saudit al prietenului meu, ortografiat cu grijă de soacră-sa în reclamația către poliție, în care era acuzat de terorism familial, după ce acesta îi pusese în ciorbă
Bocncănitul de toamnă - enigmistică electorală by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12503_a_13828]
-
cu pâine și sânge și cu multă ură și sete de acestea", "o poezie mare, cu respirație de epocă și frământări specifice unei schimbări de veac "". Impresionat total și surprins de curajul și entuziasmul literar al confratelui său, devenit un personaj aproape ireal, Marin Preda asistă la proces și, îngrijorat de soarta acestuia, după două săptămâni de la arestare, îl vizitează în celulă, la Malmaison ("A fost condamnat la moarte. Noi eram în sală, de față. L-am vizitat și-n celulă
Marin Preda: Corespondența de tinerețe by Marian Iancu () [Corola-journal/Journalistic/12495_a_13820]
-
a întâmplărilor, descrierilor și ideilor conținute de recentul volum le sunt deja cunoscute, mai cu seamă din precedentul: fascinația mării, arșița Bucureștiului, interesul pentru antichitate, discul lui Newton și adevărurile, reabilitarea Evului mediu, căutarea secretului secretelor prin anticariate, atracția pentru personaje precum Galilei și Don Quijote, moliile omniprezente, "zidul", gardul-Rubicon, copilăria din Lisa, internatul și "unchiul George", odăița din Ferentari... Cartea fiind un autoportret declarat, toate acestea nu puteau lipsi. Repetate, sunt ele redundante? Dau impresia unui "déjŕ lu"? Dimpotriva! Crâmpeiele de
Drum prin memorie by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12490_a_13815]
-
Alexandra Olivotto Te prinzi sau nu? Dacă da, în ciuda faptului că nu cunoști miza rămășagului, du-te să vezi Iubește-mă, dacă poți. Deși s-au găsit mulți care să afirme că e imposibil să iubești personajele acestui film. Fiindcă sunt egoiste, antisociale, arogante" Dar oare cum ar arăta Romeo și Julieta în zilele noastre? Ambele cupluri se sinucid din dragoste, și totuși motivațiile diferă substanțial: eroii shakespearieni preferă moartea despărțirii, dar asta pentru că nu pot fi
Un pariu pe două vieți by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12515_a_13840]
-
într-o fundație în timp ce se toarnă beton peste ei. Dar acesta e doar unul dintre finalurile alternative oferite de film" Povestea începe cu ce se și sfârșește, o cutie pictată de tinichea care capătă o semnificație specială încă din copilăria personajelor: cine o are, fixează miza (urinatul în biroul directorului, distrugerea unui tort la o nuntă, întreruperea unei înmormântări, etc.) iar celălalt o capătă abia după împlinirea "poruncii". Mizele cresc exponențial cu vârsta, ca și efectele destructive pentru cei din jur
Un pariu pe două vieți by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12515_a_13840]
-
e acompaniată de una verbală (nu e de mirare că varianta de script după care s-a filmat era a douăzeci-și-șasea). Dialogurile sunt spumoase și incitante, e greu să anticipezi vreo replică de-a protagoniștilor. Mai mult, ele oglindesc incapacitatea personajelor de a lua ceva în serios: de la familie până la ei înșiși. Nu e atât umor bonom, cât ironie fină și sarcasm, cruzime uneori. Chiar când personajele vor să lase jocul deoparte, rămâne mai degrabă o parodie de melodramă decât o
Un pariu pe două vieți by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12515_a_13840]
-
e greu să anticipezi vreo replică de-a protagoniștilor. Mai mult, ele oglindesc incapacitatea personajelor de a lua ceva în serios: de la familie până la ei înșiși. Nu e atât umor bonom, cât ironie fină și sarcasm, cruzime uneori. Chiar când personajele vor să lase jocul deoparte, rămâne mai degrabă o parodie de melodramă decât o melodramă. Dar ce putea fi mai adecvat într-un film care-și propune să exploreze fața întunecată a ludicului? Iar lungmetrajul creează un univers ludic, compact
Un pariu pe două vieți by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12515_a_13840]
-
propune să exploreze fața întunecată a ludicului? Iar lungmetrajul creează un univers ludic, compact, pentru protagoniști, în contradicție "grafică" cu cenușia viață "normală", un univers doar al lor, materializat într-un festin vizual. Secvențele suprarealiste punctează vârstele prin care trec personajele: pentru copilărie, cromatică stridentă, filtre de culoare, o fantezie ce reia alungarea Evei (Sophie) și a lui Adam (Julien) din rai în decoruri cartonate de teatru. În care Dumnezeu (directorul școlii primare la care merg cei doi copii) îi amenință
Un pariu pe două vieți by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12515_a_13840]
-
la mai multe tipuri de lectură. El poate fi citit ca o scriere de ficțiune, dar și ca una memorialistică. Grosul însemnărilor este dat de amintirile scriitorului din copilăria petrecută la Lipova, anii timișoreni mai apropiați sau mai îndepărtați, cu personaje reale din lumea universitară și scriitoricească. Mai poate fi citit romanul ca o parodie a literaturii de mistere, dar și una a diverselor stiluri și tehnici narative (autorul alternează vocile narative, își comentează ironic propriile tehnici narative sau parodiază diverse
Balul fantomelor blajine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12509_a_13834]
-
fără țintă, face excursii cu bicicleta, stă pe bănci și meditează la întîmplări și chipuri de demult. Oameni de mult uitați îi revin în memorie, la început cu faptele și vorbele din vremea lor. Apoi experimentul merge mai departe și personajele sînt puse să comenteze experiențele scriitorului ca și cum ar fi prezente și ele la Castelul Solitude. Singuraticul scriitor se întoarce în trecut reproducînd o experiență cvasi-proustiană, în vreme ce oameni care au murit cu ceva timp în urmă pot participa din nou la
Balul fantomelor blajine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12509_a_13834]
-
insignifiante, care pot însă caracteriza o existență mai bine decît zeci de pagini de analiză, Daniel Vighi este și un foarte lucid și atent mînuitor al limbajului. O replică oarecare poate fi un excelent indicator pentru categoria intelectuală a unui personaj, dar și pentru filozofia acestuia în fața vieții. Spuneam la un moment dat de acel "măi, măi", al naratorului care indică o tonică stare de perpetuă perplexitate, bucuria de a descoperi miracolul în spatele celor mai anoste întîmplări sau replici. Edificatoare în
Balul fantomelor blajine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12509_a_13834]
-
țările aflate sub cizma unor regimuri totalitare. Ideea reducerii unei societăți totalitare la dimensiunile unui azil (sanatoriu) nu este nouă în istoria literaturii universale. Arhetipul cărții lui Leonard Oprea este, fără dubiu, monumentalul roman al lui Thomas Mann, Muntele vrăjit. Personajele cu temperamente și convingeri diametral opuse, bine individualizate din azilul în care se tratează Inochente Damian, discuțiile și reflecțiile cu substrat filozofic, cultural, religios la care participă acestea, paginile reproduse din lucrări științifice (extrasele din tratate de psihiatrie) și chiar
Hans Castrop în România comunistă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12484_a_13809]
-
într-un sens reparator; își construiește o imagine de sine, polemizând cu contemporanii, ceea ce conduce spre o instrumentalizare publicistică a jurnalului. Camil Petrescu scrie jurnal fără să aibă încredere în acest gen de scriere. Confesiunea e un procedeu literar pentru personajele sale, dar pentru el însuși, ca autor, e absurd și fără sens. Sunt chiar cuvintele acuzatoare ale diaristului intrigat: "Un jurnal e un lucru anost și aproape fără sens. Totuși, simt nevoia unei exteriorizări" (însemnare din 13 ianuarie 1927, prima
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12493_a_13818]
-
ale pămîntului. Totdeauna acolo unde a fost Montaigne, sau Moličre, sau Racine, sau Mozart era și lux. Un lux pe care poate mult mai mulți oameni nici nu-l apreciază și nici nu-l remarcă. Treaba lor. L.G.: Aveți un personaj literar preferat? Al. P.: Personaj literar preferat... Mă gîndeam exact acum cîteva zile, acum 2-3 zile, dacă am sau n-am. Credeam că n-am Și pînă la urmă m-am gîndit că îmi plăcea grozav, dar nu-mi dădeam
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]
-
a fost Montaigne, sau Moličre, sau Racine, sau Mozart era și lux. Un lux pe care poate mult mai mulți oameni nici nu-l apreciază și nici nu-l remarcă. Treaba lor. L.G.: Aveți un personaj literar preferat? Al. P.: Personaj literar preferat... Mă gîndeam exact acum cîteva zile, acum 2-3 zile, dacă am sau n-am. Credeam că n-am Și pînă la urmă m-am gîndit că îmi plăcea grozav, dar nu-mi dădeam seama că-mi place cel
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]
-
37 florini și lucruri în valoare de numai 430,19 florini - dacă e să dăm glas și concretețe surselor lui Al. Piru din Varia ) și hărțuit de creditori precum Odobescu, cu care împărtășește din acest punct de vedere soarta de "personaj balzacian". Reușise să obțină, totuși, pe calea diligențelor și a petițiilor fără număr (o altă "odisee birocratică", cum o numește Elvira Sorohan în Introducerea� sa) titlul de "înnobilare transilvană" cu rîvnita "grație a scutirii de taxe", dar și apelativul "Budai
August - Septembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12514_a_13839]
-
o numește Elvira Sorohan în Introducerea� sa) titlul de "înnobilare transilvană" cu rîvnita "grație a scutirii de taxe", dar și apelativul "Budai de Cigmău" cu care, în virtutea aceluiași gust al ironiei față de numele proprii, poate fi alăturat în manieră tragi-comică personajelor sale Becicherec Iștoc din Uramhaza sau Născocor ot Cîrlibaba. O disproporție oarecum frustrantă apare între valoarea lui ca scriitor de halucinantă întemeiere (N. Manolescu reface arcul "quasi-complet al intertextualității" de la Ariosto, Tasso, Voltaire ori Pope pînă la performanțele moderne ale
August - Septembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12514_a_13839]
-
din tine. A.O.: Te asigur că oricine se dedică unei munci utile, solicitante, uită de orice fel de singurătate. A.R.: Pentru că am vorbit de singurătate și de cartea Să cunoști o femeie. în timp ce o traduceam, mă întrebam în ce măsură personajul principal, Yoel, îl reflectă pe Amos Oz. Cred că autorii își înzestrează eroii cu o bună parte din ei înșiși. Sînteți un tip reticent, introvertit, mefient ca personajul Dvs. Yoel? A.O.: Fiecare personaj din această carte și din toate
Amos Oz: "Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret" by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12453_a_13778]