4,013 matches
-
sunt atât de mici, Încât toată lumea Își asumă riscul și bate În lemn. N-am mai auzit să fie cineva care să fi avut necazuri până acum. Săraca Lesley, ce ghinion. Abia a Început să lucreze aici. Încă nu-mi picase fisa. Lou scutură din cap. — N-are a face norocul aici, Sam. E mai mult vorba că s-a Încurcat cu prietenul Lindei. M-am uitat țintă la ea. — Tipu’ a intrat glonț aici și a Întrebat de d-șoara Lesley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Încântată la gândul că avea o prietenă implicată În ancheta unei crime. M-am hotărât s-o impresionez cu propria mea felie Însângerată de glorie. — Eu am descoperit cadavrul, am zis. M-a uns pe suflet să văd cum Îi pică fața. — Fugi de-aici! exclamă ea. Cum a fost? Lui Naomi n-au vrut să-i povestească prea multe. Avea tâmpla zdrobită, am spus eu, cântându-i În strună fără pic de rușine. — Era mult sânge? Întrebă ea cu lăcomie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
cu un gest de expert, ea a zis că o acuz de lașitate, iar eu am zis că putea spune lucrurilor pe nume. Fuma cu pufăituri scurte și profunde, ținând ochii aproape Închiși și privind În depărtare. — Nu i-a picat prea bine. A Început să-mi zică În fel și chip. Nu m-a deranjat, am pielea destul de groasă. Dar s-a luat și de Andy. L-a insultat. Așa că am prevenit-o să Înceteze. Pe scurt, i-am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
a murit. A fost sfâșiat În bucăți, În orașul Balkh, pentru că a compus un poem care-i displăcuse suveranului din acea vreme. L-au acuzat că urzea o erezie, nu știu dacă era adevărat, dar i-am purtat fratelui meu pică fiindcă că și-a riscat viața pentru un poem, pentru un biet poem, cu puțin mai lung decât un rubai. Glasul i se poticnește, se Înalță gâfâit: — Păstrează această carte. Ori de câte ori un vers va căpăta formă În mintea ta, ori de câte ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
tăcerea care-i Învăluie, și unul, și celălalt se Întreabă dacă n-au mers prea departe, dacă nu e timpul să se oprească pentru a salva ceea ce mai poate fi salvat. În acel moment, nu lui Djahane Îi poartă Khayyam pică, ci cadiului. Regretă că l-a lăsat să vorbească și se Întreabă dacă frazele acestuia nu i-au tulburat pentru totdeauna privirea pe care o Îndreaptă asupra iubitei sale. Trăiau, până atunci, În candoare și În nepăsare, cu dorința comună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
spune În ce fel, dar există, În modul tău de a mă privi și de a-mi vorbi, un ton pe care n-aș putea să-l definesc. Ca și cum m-ai bănui de cine știe ce faptă rea, ca și cum mi-ai purta pică din cine știe ce cauză. Nu te Înțeleg, dar, dintr-odată, sunt nețărmurit de tristă. Omar Încearcă s-o tragă spre el, ea se Îndepărtată cu grăbire. Nu așa mă liniștești! Trupurile ne pot continua cuvintele, dar nu le pot Înlocui, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să se fi rătăcit, o s-o găsesc. Vrednic de milă, scormonește mai departe. Nizam profită de asta ca să intervină, pe un ton care se vrea mărinimos: — Oricui i se poate Întâmpla să rătăcească o hârtie, nu trebuie să-i purtăm pică tânărului nostru prieten. În loc să așteptăm astfel, aș zice să ascultăm raportului. — Ai dreptate, ata, să trecem mai departe. Oricine a remarcat că sultanul și-a numit din nou vizirul „tată”. Să fie oare semnul recăpătării favorurilor? În vreme ce Hasan Înoată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pentru favorurile sultanului turc. — Greșești, nu sunt personajul nedemn pe care-l crezi tu. — Nu cred nimic, nu fac decât să arăt unele nepotriviri. — Ele nu se datorează decât faptului că nu-mi cunoști trecutul. Nu pot să-ți port pică pentru că judeci după aparențe, dar mă vei privi altfel atunci când Îți voi fi istorisit adevărata mea poveste. M-am născut Într-o familie șiită tradițională. Am fost Învățat Întotdeauna că ismailiții nu erau decât niște eretici. Până În clipa În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
care vom fi ajuns. Lăsă În seama lui Fazel sarcina de a-mi da explicații: — Îți amintești de ziua În care ai vrut să mă convingi să nu mă Împotrivesc trupelor țarului? De acea corvoadă! — Nu ți-am purtat niciodată pică, ai făcut ceea ce trebuia să faci și, Într-un fel, aveai dreptate. Dar lucrul de care mă temeam s-a Întâmplat, din păcate: rușii n-au părăsit niciodată Tabrizul, populația de acolo e supusă unor neajunsuri permanente, cazacii smulg vălurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cuvântul ăsta nu-mi aducea aminte de egipteni, ci de picioarele suple ale profesoarei de istorie. Le punea unul peste altul, ținându-și pulpele cu pielea mătăsoasă strâns lipite. Apăra poarta mai bine decât portarul din echipa orașului nostru. Fotbaliștii picaseră în divizia B, în schimb doamna nu lăsa să se strecoare nici o ocheadă. Ce urmează în fotbal după linia porții, asta știam. Acolo mingea cade în plasă și lumea urlă: „Goool!” La doamna nu prea știam ce urmează după pulpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ziar popular care s-a mulțumit cu Întrebarea Și Acum Ce Se Va Întâmpla Cu Noi, adăugând drept coadă a frazei ostentația grafică a unui enorm semn de Întrebare, deja amintita manșetă An Nou, Viață Nouă, În ciuda banalității sale apăsătoare, pică la țanc pentru unii care, prin temperament sau educație, preferau mai presus de orice fermitatea unui optimism mai mult sau mai puțin pragmatic, chiar dacă aveau motive să creadă că ar fi vorba de o simplă și poate trecătoare aparență. Trăind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
a ieșit în Hongo. De acolo, a mers pe linia troleibuzului până la Komagome. Mărturisesc că am făcut ceva drum. Când am ajuns la Komagome, soarele apusese deja și era o seară liniștită de primăvară. Unde suntem? întrebă Naoko de parcă era picată din cer. — Komagome, am spus eu. Nu știai? Am ocolit mult. — De ce-am venit aici? — Tu ai venit aici. Eu n-am făcut decât să merg în urma ta. Am intrat într-un restaurant mic de lângă stație ca să mâncăm niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Cred că stau mai bine aici. Nu le mai mut în vază. Dacă le las așa, am impresia că tocmai le-am cules eu îns\mi, de pe malul unei ape, și le-am băgat în primul recipient care mi-a picat în mân\. Le-am cules eu de pe malul iazului de lângă stația Otsuka. Ce ciudat ești! chicoti ea. Când mă uit la fața ta, nici nu-mi vine să cred că poți fi capabil de glume. Cu bărbia în palm\, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
spre larg și pornește. Nu te interesează ce și cum. Mergi mai departe, indiferent ce se-ntîmplă. Ai Înțeles? — Da. Dacă vreun gălbejit vrea să iasă din cabină sau dă să forțeze trapa, iei pușca cu aer condiționat și tragi să pice-napoi la fel de repede cum a ieșit. Știi să o folosești? — Nu. Da’ mi-arăți tu. — N-o să ții minte. Cu un Winchester știi să tragi? — Trebuie doar să trag maneta și pe urmă apăs. — Așa e. Da’ ai grijă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
denunț pîn-acum. Nu din plăcere l-am denunțat. — Iar eu n-ar fi trebuit să fiu agresiv sau cinic În ce ți-am zis. Spune-i că eu l-am denunțat. Deja mă urăște din cauza opțiunilor politice diferite. I-ar pica rău să știe că tu ai fost. — Nu. Orice bărbat trebuie să-și asume responsabilitatea. Dar tu mă Înțelegi? — Da, spusei. Și apoi am mințit: Te Înțeleg și sînt de acord cu ce-ai făcut. Pe timp de război ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
era dificil să mă Îmbrac. Nu purtasem șosete și pantofi toată vara, așa că acum Îmi dădeau o senzație neplăcută. Taică-meu se Întoarse-n cameră și se așeză pe pat: — Te strîng pantofii? — Nu, mă ciupesc. — Ei, dacă nu curge, pică - Împinge picioru’ și Încalță-te. — Asta fac. — O să luăm alți pantofi. Nu-i o chestie de principiu, e doar un proverb, să știi. — Înțeleg. — Ca, de pildă, cine se scoală de dimineață, departe-ajunge. Și Ăsta-i tot un proverb. — Ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
părere așa de proastă despre propria persoană. —Bănuiesc care e problema, continuă ea. Nu reușesc să trec de cele cinci stadii despre care v-am spus și vouă, așadar nu pot să mă vindec. Nu sunt furioasă, nu-i port pică, pentru că îmi spun neîncetat că merit ceea ce mi se întâmplă. Cred că e numai vina mea. Fac prea multe compromisuri. Sunt oricând gata să mă schimb pentru oricine. Uneori, după o întâlnire, stau ore întregi și mă gândesc ce altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
nelegiuitule, zi-i cum vi-o băgați În șezut!» «Noi? Păi pe mine cleștii tăi mă fac să râd, nu știi de ce-i În stare un Templier, eu ți-o bag În șezut, ție, papii și regelui Filip, dacă-mi pică-n mână!” „A mărturisit, a mărturisit! Chiar așa a și fost”, zise Belbo. „Și zdup cu el la celulele secrete, În fiecare zi câte o baie În ulei, ca să se poată prăji mai bine după aceea.” „Ca niște copii”, Încheie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Îmi explică cum raționează cel care pune bomba În tren. Sau dumitale ți-e frică să nu devii un turnător al poliției?” „Nu, pe cuvânt de onoare. În fond, a căuta idei Într-un fișier e meseria mea. Dacă-mi pică-n mână vreo informație bună, Îmi voi aminti de dumneavoastră.” În timp ce se ridica, lăsă să cadă o ultimă Întrebare: „Iar printre manuscrisele dumitale... n-ai găsit nici o aluzie la Tres?” „Ce este?” „Nu știu. Trebuie să fie vreo asociație, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nu se conformase tarifelor underground. Pentru că Leo era prea orgolios ca să se intereseze cu responsabilitate de tot ce era ascuns sau mai puțin vizibil. Teoretic, el putea fi la curent cu tot ce se întâmpla în lumea reală. Chiar dacă îi pica în mână un ziar gratuit de la metrou, o broșură sau un flier făcând reclamă la nu știu ce pizzerie, el îl parcurgea cu conștiinciozitate. Ar fi putut descoperi denumirea franțuzească ori italiană a cine știe cărui fel de mâncare. Și, în fond, nu asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Zane îi șterpelise omului jumătate de tonă de ciment, ca să-și asfalteze curtea în spate, și cum ăla micu, Gigi, fusese prins de proprietar în garajul lui aruncând pe fereastra din dosul casei scule, piese, echipamente și tot ce-i pica la mână, normal că poliția s-a orientat repede. Mai ales că Zane junior fusese înhățat în garaj tot cu ciorapu’ ăla negru pe față și tot împroșcând cu spray-ul ăla lacrimogen. Cică dăduse lovitura la benzinărie ca să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
însă... Am auzit că a venit Piratu’, e-adevărat? întreabă nea Fane, mai uscat ca niciodată, plin de riduri, de pete soioase pe cămașă și pantaloni. Imediat își aprinde o mahorcă, fără să mai ceară voie. Cât ai zice pește, pică și țața Leana, cu izmenele lui răposatu’ bărbatu-său legate în chip de turban pe creștet. Picară și tanti Jenica și tanti Cocuța, care era cam cherchelită și cât p-aici să mi se așeze în poală. Curând se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de riduri, de pete soioase pe cămașă și pantaloni. Imediat își aprinde o mahorcă, fără să mai ceară voie. Cât ai zice pește, pică și țața Leana, cu izmenele lui răposatu’ bărbatu-său legate în chip de turban pe creștet. Picară și tanti Jenica și tanti Cocuța, care era cam cherchelită și cât p-aici să mi se așeze în poală. Curând se întoarse și mătușă-mea ridicând victorioasă pachetul deasupra capului: am recuperat cârnatul! He he, credeau că se joacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
aduc aminte că în armată, pentru că mă ascundeam sub pat ca să nu ies la înviorare, mi s-a dat sector la W.C. La fel, veneam dimineața devreme, să nu mă deranjeze nimeni. Mă baricadam în cabina din mijloc. Dacă totuși pica vreun tolomac cufurit și ciocănea la cabina din dreapta, îl avertizam cu ton de soprană: ocupat! Apoi la cea din stânga, cu o voce baritonală: ocupat! Abia ajuns la mine îl trimiteam la plimbare cu vocea mea naturală. Mocofanul pleca să urineze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pneumonie. Maică-sa a internat-o într-un sanatoriu, la un doctor renumit. Sfatul a fost să nu mai fie lăsată să se confrunte cu tensiuni mari. Sabina, mai târziu, a dat examen de admitere la Facultatea de Geografie-Engleză. A picat - prima sub linie. Nu-i nimic! S-a pregătit un an întreg după eșec. Se simțea mai sigură ca niciodată. Cu două săptămâni înainte de admitere, maică-sa a insistat să meargă din nou la doctorul Ulise Iolescu, la Buzău. Odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]