3,087 matches
-
îl simte că se apropie. Un sfârșit apocaliptic, care desființează vremea și vremurile, creând o stare de anarhie generală, care poate fi asemănată cu starea de haos primordial, lipsindu-i, însă, liniștea de atunci: "Mai întâi, dispar cifrele,/ În timp ce limbile pipăie/ Greoaie și oarbe cadrane,/ Nevenindu-le să creadă/ Că nu mai au ce arăta/ Ceea ce nu înseamnă nici pe departe/ Că timpul nu mai există,/ Dimpotrivă,/ Că vârtejul trecerii lui a spulberat/ Măsurile...//" (Cadran) Redimensionarea realității presupune la Ana Blandiana
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
asupra lumii, lumea modernă este viziunea modernă asupra lumii. Ideea de viziune asupra lumii este folosită aici în sensul său cel mai larg: e un mod de a vedea (a vizualiza), a asculta, a vorbi, a imagina, a simți, a pipăi. Este vorba de un raport mai întîi fizic cu sine, cu ceilalți, cu lucrurile, cu timpul, cu spațiul, cu natura, cu cosmosul, cu moartea. Inversarea relației dintre lume și viziune a lumii ne face cu mult mai liberi. În consecință
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
subțirele vînt de amiază Prins în părul de la subsuori. Și-ncercam să-ți leg umbra de iarbă, Măcar dînsa să-mi fie iubită Pe pămînt, cînd începe s-o fiarbă Roua-n cercuri albastre de plită. Și lumina s-o pipăi la rază Și s-o șterg cu dulci miezuri de flori. Mă-ngrozeam să-ți fiu înger de pază. Cine știe-n ce iad mai cobori...
Mă-ngrozeam să-ți fiu înger de pază... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8648_a_9973]
-
lumină, Mănunchi gros de raze Ce-ți cade-ntre sînii Tăi de dup-amaiză, Mari, moi și alene Ascunși cu capotul, Cînd sorbi, dînd din gene-a Plăcere, compotul Și-ți murmură-n suflet Sfiala, rușinea, A șoldului umed, Că-ți pipăi minunea. Visam că-s lumină, Mănunchi gros de raze Ce-ți cade-ntre sînii Tăi de dup-amiază...
Visam că-s lumină... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8674_a_9999]
-
subțirele vînt de amiază Prins în părul de la subsuori. Și-ncercam să-ți leg umbra de iarbă, Măcar dînsa să-mi fie iubită Pe pămînt, cînd începe s-o fiarbă Roua-n cercuri albastre de plită. Și lumina s-o pipăi la rază Și s-o șterg cu dulci miezuri de flori. Mă-ngrozeam să-ți fiu înger de pază. Cine știe-n ce iad mai cobori...
Mă-ngrozeam să-ți fiu înger de pază... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8837_a_10162]
-
e frică de primăvară. Psalmul trupului ninge Îngheț. Mai știi omul de zăpadă? A putrezit de-atâta nins... Curgi din mine, sudoare de dragoste, pe cămașa inimii. Sunt singur. Iau degetele și le prind de umeri, poftindu-le să-ți pipăie somnul căzut pe talpa nopții. Piatra palidă cu gene de nisip Își legăna pântecul, așteptând să nască piramide. Ieri, timpul se uita-n oglindă să-și vadă sufletul. Perdeaua luase târziul În palme, țopăind prin cameră ca o cadână. Dacă
CONFESIUNI - (din volumul În curs de apariție „ÎN VESTIARUL INIMII). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1444]
-
de vînt, din senin, pe bulevard. Dactăr Nicu, Omul Păianjen Toate amărîtele din orașul acesta visează la dactăr Nicu, Omul Păianjen. El o să le rezolve toate problemele: cu coșurile de pe obraz, că nu le vine ciclul, cu șeful care le pipăie între picioare, cu examenul de la pedagogie, cu castingul de la TV și cîte și mai cîte. Cîte femei, atîtea probleme. Și vise. Dactăr Nicu e-n toate. Le dăruiește buchete de flori, parfumuri franțuzești, ciorapi lycra, sutiene cu buret, țoale de
Poeme în proză by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/8706_a_10031]
-
forță de persuasiune, coșmarelor recurente din proza lui Edgar Lucas White: "un coșmar mă bântuie. Știu că sunt culcat și că dorm... O simt și o știu... Și tot atât de bine simt că cineva se apropie de mine, mă privește, mă pipăie, se urcă pe patul meu, îmi pune genunchiul în piept, mă ia de gât și strânge... strânge cu toată puterea ca să mă sugrume". Toate remediile medicale sunt iluzorii, de vreme ce sursa maladiei rămâne obscură (2 iunie): "Starea mea s-a agravat
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
contemplatorului sunt convingătoare: "Părul mi se ridică măciucă în vârful capului și sudori răci îmi cuprinseră tot trupul. Acum nu mai era de șagă; simțeam, de groază, că-mi venea sufletul la gură. Să mă răpăd asupra portretului ca să-l pipăi, să mă încredințez de-i adevărat ce vedeam cu ochii, nu puteam, fiindcă picioarele-mi erau paralizate; vrând, nevrând, trebuia să șed în pat dinaintea figurii hâde a duducăi Safta, care din ce în ce se strâmba și tremura mai
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
proporțiilor, psihicul hangiului intră în colaps: "Unealta, învârtindu-se mereu, creștea la infinit [...]. Ceea ce se petrecea în acel creier ieșea din sfera gândirii umane: viața se ridicase la o treaptă de exaltare din care toate se vedeau, se auzeau, se pipăiau enorme, de proporții haotice". Este, aici, aceeași voce narativă din Grand Hotel "Victoria Română", operând însă un transfer calitativ de la comic la dramatic. Sfredelul nu este, în imaginația lui Zibal, doar instrument de efracție, ci și unealtă de execuție. Trebuie
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Teroarea poate înflori la adăpostul întunericului: "ochii portretului scânteiau fosforic, ca ochii de topaz ai felinelor, în tufișuri, noaptea". Aceștia devin, subit, mobili: "Când am ridicat privirea, ochii fosforici nu mai erau acolo, scânteiau lângă ușă". Spre surprinderea eroului, care pipăie tabloul, "rama era intactă și neclintită pe perete, dar mâna n-a dat peste pânză înlăuntrul ramei a pipăit numai peretele gol și aspru". Începe, astfel, un joc tenebros, în care ludicul pare a fi doar anticamera nebuniei perceptive: "Am
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Aceștia devin, subit, mobili: "Când am ridicat privirea, ochii fosforici nu mai erau acolo, scânteiau lângă ușă". Spre surprinderea eroului, care pipăie tabloul, "rama era intactă și neclintită pe perete, dar mâna n-a dat peste pânză înlăuntrul ramei a pipăit numai peretele gol și aspru". Începe, astfel, un joc tenebros, în care ludicul pare a fi doar anticamera nebuniei perceptive: "Am sărit să prind drăceștile lumini și luminile au săltat alături. Ochii, de prinși acum cu întunericul, deslușeau și-un
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
mama a privit florile și ia spus: Mia, sunt foarte frumoase florile! Pentru cine sunt? Le-am cumpărat pentru tine, mamă. Îți mulțumesc, Mia! Le-a așezat într-o vază în camera ei și i-a spus: Miroase florile, Mia! Pipăie petalele! Ce simți? Păi nu au chiar un miros plăcut, iar petalele nu sunt catifelate ca la florile naturale. Acesta este farmecul unei flori naturale. Să simți în palme petalele catifelate și mirosul plăcut. O floare artificială este lipsită de
JURNALUL BUNELOR MANIERE by RALUCA OTILIA CUCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1613_a_3049]
-
și el să-i vadă la revoluție pe „studienții veniți la Pungești”, așa cum auzise prin vecini, Dumitru Grigore Butnaru de 17 ani, din Gârceni, luase drumul târgușorului aflat la sud de satul său, de doar-doar va putea să-i și pipăie sau să-i întrebe de sănătatea de prin cel mare târg al Eșilor. Nu a reușit, pentru că nici nu erau veniți „studienți” la Pungești, însă, ca să nu se întoarcă cu mâna goală, „umblând pe uliță” a găsit, zice el, „...un
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
a răzbunat și prin poza pe care o prezintă cînd sosește la Berlin să-și vadă tatăl răposat, rostind emfatic, în franceză, către Cella Delavrancea: "Am venit să-l văd pe răposatul tată-meu" avînd în memorie cuvintele tatălui care, pipăindu-i creștetul îi spunea cu orgoliu plebeu: "Nu vezi că strămoșii noștri au purtat tablaua cu plăcinte?" Nu va fi uitat nici invectiva pe care i-o arunca tatăl, în momente de exasperare, ca cele rememorate de Tușchi: " Când tata
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
nou al pângăririi altarului, uitarea șerparului e simțită ca o lovitură mortală. Ca Hercule înveșmântat în cămașa lui Nessus, Lică pare să-și trăiască agonia: Șerparul meu! țipă el tare și sfâșietor [...]. Șerparul meu! strigă iar, și începu să se pipăie mereu la trup, ca și când i-ar fi arzând cămașa pe el [...] el își puse mâinile în cap, își rupse în urmă băierile cămășii: îi venea să-și scoată inima din piept, îi venea să se repeadă cu capul în zid
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
mirosuri, parfumuri și miresme în lucrări de filosofie consacrate judecății de gust, esteticii, analizei sentimentelor, emoțiilor și percepțiilor artistice. Totul pentru ochi! Și, de asemenea, o bunăvoință față de ureche, pentru că aceste două organe țin lumea la distanță, spre deosebire de gust, de pipăit și de miros, care presupun carnea și trupul în totalitatea lui". (Onfray, 2008, p. 106) Prezența vulpii în configurarea scenariului paideic pare a sugera "răsturnarea copernicană" operată de postmoderni prin centrarea demersului lor pe corp în detrimentul spiritului, pe simțuri în detrimentul
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
adică, trebuie create oportunități, iar copilul trebuie îndemnat să le utilizeze, care să-l motiveze să vină în contact cu o lume care îi opune rezistență, o lume la care accesul se poate realiza cu precădere pe calea simțurilor: prin pipăit, prin miros, prin auz, prin gust, prin văz. "Corpul, afirmă Michel Onfray, este singura cale de acces la cunoaștere". (Onfray, 2000, p. 13) Etica slabă este etica trupului, adică a trecătorului, a momentului, a fragmentului, a întemeierilor locale și trecătoare
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
reiau mai apoi în două rînduri exact aceeași structură: (5) Departe de timp și spațiu un om se rătăci, Subțire ca un fir de păr, magnific ca o auroră, Și nara-i fumegândă și ochiul răzvrătit. Cu mâinile-ntinse decorul pipăiră. Dar el nici nu era. Dar care-i sensul, uimit se va întreba, Ce-ar vrea să zică aici metafora "Subțire ca un fir de păr, magnific precum aurora Și cum adică-i tridimensională nara Dacă vorbesc de timp, el
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
le va 39 oferi rodul inspirației sale în Țara Tamisei, un volum în alfabetul braille. „Ochiul” acestui tip de alfabet topește în el iubire, strălucire regală, miresme de umanism, bucurie de viață, chiar dacă degete dansânde pe foaia de hârtie va pipăi cu maximă atenție dulceața unor versuri. Merită efortul. în alfabet latin sau braille, recomandăm volumul de versuri Genunchii Tamisei... al poetului Gheorghe Vidican... cu multă căldură. Maria Postu Povestiri de trezit adulții „Être en paix avec son passé ne complique
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
încordați. El simțea pătrunzîndu-i în carne o sumedenie de corpuri rotunde, îngrozitoare. I se părea că un număr nesfîrșit de buze, lipite de pielea lui, căutau să-i sugă sîngele. [3] O a treia curea undui afară din stînci, îl pipăi, îi biciui coastele ca o frînghie udă și se fixă în jurul lor. [4] Spaima cînd ajunse la paroxism îți ia graiul. Gilliat nu scotea un țipăt. Era destulă lumină ca să poată vedea formele acelea respingătoare care i se lipiseră de
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
astfel îi deveni foarte familiar, aproape un prieten. Textul nr. 2 Pierre se plictisea singur în cameră. Trebuie spus că nefericitul era orb din naștere. Stînd nemișcat își privea pantoful. Era un mocasin. Mama lui îi spusese că era negru. Pipăindu-l pe lungime, simți că partea de sus era mai subțire, iar că în partea din spate era rotunjit. În față avea un model granulat, iar pe părți era mult mai neted. Se întreba ce putea fi acel șnur din partea
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
ce este văzut, 50% din ce este văzut și auzit simultan și circa 90% din ce este spus și făcut simultan. După natura organelor de simț implicate, învățarea senzorială este distribuită astfel: 1% se învață prin gust, 1,5% prin pipăit, 3,5% prin miros, 11% prin auz, iar 83,5% prin văz. Diferențele atât de mari se explică prin numărul diferit de receptori și de fibre nervoase cu care aceștia se conectează la creier. Aceste cifre ar trebui să-l
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
aflați pe margine, se deplasează pășind la dreapta sau la stânga și spun: ”Ursulețul doarme\ și-a uitat de foame\ce să-i dăm noi de mâncare\ lapte dulce și-o cafea\să se-așeze unde vrea”. Ursulețul se așează și pipăie fața celui pe care s-a așezat, încercând să ghicească cine se află, spunându-i numele. Dacă a ghicit va trece în cerc;dacă nu a ghicit va fi din nou „ursuleț". Întrecerea voinicilor (funie) Obiective: Dezvoltarea forței și îndemânării
Hai să ne jucăm! by Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Science/1298_a_1943]
-
-i-se mereu prolix, incomprehensibil. Sau, oricum, nefamiliar. De aici suferința, drama lipsei de comunicare, revelată postum: "Suntem niște pelerini într-o ceață eternă în care nu ni se disting decât gesturile. Sufletele sunt învăluite în umbră. Ne atragem, ne pipăim nu ne putem înțelege însă". Lulù, în schimb, deși "n-avea nici o cultură" (spre deosebire de "intelectuala" Mab), știa să-l "îngâne" de minune, găsind chiar "observații fine" și "un fel personal de a-și exprima gândul". Înainte de a iubi, Lulù a
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]