9,309 matches
-
o oarecare măsură motivul pentru care îmi displăcuseră atât de mult din prima clipă în care îi văzusem. Tipa din spatele lui Maro, de exemplu, avea chipul unui bivol. Cea din spatele ei arăta nici mai mult nici mai puțin decât a pisică. M-am cutremurat de spaimă, atât de mare era asemănarea. În partea cealaltă a sălii însă, cea opusă locului unde stăteam, erau chipuri atât de ciudate, încât îmi puseră experiența și imaginația la grea încercare. Oricât m-aș fi chinuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
dorise el, oricine ar fi trecut pe acolo, nu și-ar fi putut da seama că dedesubt se află bârlogul bestiei. Norocos mai ești, domnule inspector! rostise Calistrat care se tot foia pe lângă el, negăsindu-și locul. Ești ca o pisică, ai nouă vieți, de fapt ți-au mai rămas acum doar opt. No, dacă vrei să ții cont de părerea mea, te sfătuiesc să nu mai joci la loto o bună bucată de vreme. Ți-ai mâncat norocul pe cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
păstra manuscrisul În original fiind un fel de anticameră a infernului, unde nimeni nu intra de două ori. Iar cine intra, măcar o dată, pe acea ușă pecetluită cu cele șapte peceți ale tainei, se cerea să aibă șiretenia vulpii, sprinteneala pisicii și inima vidrei. Surse franceze susțineau că manuscrisul ar fi fost adus din Alsacia (ori Nisa) de către o femeie de la iubitul ei care dormea somnul justițiarului, nebănuind că tainicul său vis despre stăpînirea lumii va fi curînd adus la cunoștința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ochiului și slobozi un hohot de rîs sec pe socoteala mea. — Băiete, nu te ambala, Îngăimă el, deși tonul Îi trăda Încîntarea. — Bine, dacă nu doriți, poate În altă zi sau... — Clara hotărăște, zise librarul. În apartament avem deja șapte pisici și doi papagali. N-o conta o lighioană În plus sau În minus. — Atunci te aștept mîine pe la ora șapte, conchise Clara. Știi adresa? 5 A existat, pe cînd eram copil, o vreme cînd, poate pentru că crescusem Înconjurat de cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
aluzia la Tomás, fiindcă era adevărată. De luni de zile nu mai ieșisem cu el, pe cînd Înainte vreme fusesem nedespărțiți. Tata mă privea cu reproș. — Daniel, tu nu știi nimic despre femei, iar asta se joacă cu tine ca pisica cu șoarecele. — Ba tu nu știi nimic despre femei, replicam eu, jignit. Iar despre Clara, cu atît mai puțin. Convorbirile noastre pe acest subiect se Întindeau rareori dincolo de un schimb de reproșuri și de priviri. CÎnd nu eram la colegiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Bernarda așezase suficienți sfinți, fecioare și icoane ca să-și poată deschide un sanctuar. Am Închis ușa și, cînd m-am Întors, mai că-mi stătu inima În loc cînd Întrezării o duzină de ochi albaștri și stacojii Înaintînd dinspre fundul coridorului. Pisicile Bernardei mă cunoșteau prea bine și Îmi tolerau prezența. M-au Înconjurat, mieunînd suav, iar cînd și-au dat seama că hainele mele Îmbibate de ploaie nu degajau căldura dorită, m-au abandonat indiferente. Camera Clarei era situată În celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mieunînd suav, iar cînd și-au dat seama că hainele mele Îmbibate de ploaie nu degajau căldura dorită, m-au abandonat indiferente. Camera Clarei era situată În celălalt capăt al apartamentului, lîngă bibliotecă și sala de muzică. Pașii invizibili ai pisicilor mă urmau de-a lungul coridorului, În expectativă. În semiîntunericul intermitent al furtunii, apartamentul lui Barceló mi se părea cavernos și sinistru, diferit de acela pe care mă Învățasem să-l consider a doua mea casă. Ajunsei În partea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
don Anacleto Olmo, vecin din imobil și purtător de cuvînt oficial al Academiei Regale a Limbii pe scară. Don Anacleto era profesor de institut, licențiat În literatură spaniolă și mai diverse studii umanistice și Împărțea el segundo primera cu șapte pisici. În clipele libere pe care i le Îngăduia profesoratul, făcea dublet ca redactor de texte pentru contracoperte la o editură de prestigiu și, se zvonea, compunea versuri de erotică crepusculară, pe care le publica sub pseudonimul Rodolfo Pitón. În raporturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
sinceritatea, dacă aș fi în locul dumneavoastră, m-aș duce acasă chiar acum și m-aș culca, omul uită de toate când doarme, Niciodată nu mă culc la ora asta, Ca să stai culcat toate orele sunt bune, așa v-ar spune pisica mea, Pot să vă pun și eu o întrebare, Asta-i bună, domnule primar, sigur că da, Ați votat în alb, Faceți un sondaj, Nu, e doar o curiozitate, dar dacă nu vreți, nu răspundeți. Omul ezită o clipă, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
optimiste care fusese formulată. Faptele ulterioare aveau să-i dea dreptate. La ora trei fix din zorii zilei stabilite, așa cum făcuse și guvernul, familiile începură să iasă din casă cu valizele și gențile lor, cu sacoșele și pachetele lor, cu pisicile și câinii lor, cu vreo broască țestoasă smulsă din somn, cu vreun peștișor japonez de acvariu, cu vreo colivie de papagal, cu vreun ara pe stinghie. Dar ușile celorlalți chiriași nu s-au deschis, nimeni n-a venit pe palier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
o traversare clandestină a blocajului, târându-se cu pumnalul la brâu pe sub sârma ghimpată, păcălind cu desensibilizatoare magnetice senzorii electronici de temut și apărând de cealaltă parte, pe terenul inamic, în direcția obiectivului, ca niște cârtițe dotate cu agilitate de pisică și ochi cu vedere nocturnă. Cunoscându-l pe ministrul de interne atât de bine cum îl cunoștea, ceva mai puțin sângeros decât dracula, dar mult mai teatral decât rambo, acesta ar fi modul de acțiune care ar ordona să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
-mi predați toată celula legată de mâini și de picioare, pe vulturul dumneavoastră pescar și pe soțul ei, căruia nu s-a ajuns să i se dea un nume, sărmanul, și pe cei trei peștișori care au apărut acum, lupul, pisica și țiparul, îi vreau zdrobiți de greutatea dovezilor de vinovăție imposibil de negat, atacat, contrazis sau contestat, asta este ceea ce vreau, papagal-de-mare, Voi face ce voi putea, albatros, Veți face exact ce v-am spus adineauri, totuși, ca să nu rămâneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mare În față. Pe colțul mesei zăcea o clepsidră: nisipul se adunase În Întregime În compartimentul de jos, ca și când omul și-ar fi petrecut o bună bucată de vreme adâncit În munca sa. - Se pare că vezi prin beznă, ca pisicile, exclamă Dante surprins. - Pasul dumitale e ușor, și totuși are un sunet inconfundabil. Priorul se deplasă imperceptibil de-a lungul muchiei de lemn, Încercând să zărească, la lumina slabă a lumânării, ce anume scrisese Marcello. Bătrânul, tot fără a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fi fost ușor să declanșați o răzmeriță doar arătând printr-un portal Întredeschis lumina unei cupe de aur, a unui tabernacol presărat cu pietre... Francezul Îl fixa În tăcere, cu singurul său ochi, care lucea În Întuneric precum ochiul unei pisici. - Acolo, familia Colonna și alte mari familii romane ar fi fost gata să vă acorde sprijin cu armatele lor, numai să se descotorosească de gheara Încovoiată a lui Bonifaciu, ajutați de banii Serenissimei! continuă poetul. Acesta era proiectul Credincioșilor, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
spartă fără pereche, dădu fuga să-i povestească vechii sale prietene MĂlanie Bonnipeau, o bigotă cu bonetă, care își petrecea timpul scrutând strada de la fereastra joasă a casei sale, dintre plantele verzi care își desfășurau la geamuri volutele apoase și pisica grasă cu o figură gravă, ca de călugăr. Cele două bătrâne începură atunci să facă tot felul de presupuneri și să se avânte în construirea unor romane de doi bani cu care se îndopau în serile de iarnă, povestindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
egală. Nu am prea înțeles cui i se adresa, unui prieten, unei rude, unei iubiri trecătoare sau lui însuși. Vorbea despre toate - despre război, bineînțeles, dar spunea și povești cu moșteniri, pajiști care trebuiau tunse, acoperișuri de refăcut, noaptea nunții, pisici înecate, copaci acoperiți de omizi, broderii de zestre, vorbea de plug, de copii de cor, inundații și o saltea împrumutată, care nu fusese înapoiată, despre lemne care trebuiau tăiate. Era o morișcă de cuvinte care nu înceta să răscolească episoadele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
momentul când au ieșit din coaja de ou, li se pare că prima ființă pe care o văd e mama, ei bine!, puii se vor ține după ea, după imaginea aia pe care o văd prima dată, poate fi o pisică, un câine, oricine poate deveni pentru ei „mama”. Prima imagine le ștanțează memoria. Așa se întâmpla totdeauna și cu Maestrul: fermeca sălile cu vocea lui caldă, publicul știa numai de el, îl avea în memorie numai pe el. Era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pe casetă, doamna Neli, un lord adevărat, mi l-a călcat mașina, a murit, n-am plâns eu degeaba după el, l-am iubit ca pe un bărbat, mai plâng și acum dacă mă uit pe imaginile cu ei, cu pisica și câinele de atunci. Și uite că-ntr-o zi, m-a invitat Maestrul la masa de prânz. Am intrat în blocul ăla pe care nu-l iubeam deloc, era murdar, locatarii erau aproape toți bătrâni, comuniști înrăiți, aveau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
apartamentul ăla în care nu-mi plăcea să stau, intram ca opărită, o vedeam pe Vichi în fiecare colț, deși fosta nevastă era departe, peste mări și țări. Dar m-am adaptat, Cățelul-Lord rămăsese la el, am adus și o pisică de la cămin, mieuna pe acolo, prăpădita, am instalat-o în apartament și s-a obișnuit cu Lord, câinele parcă o proteja. Cu Maestrul era bine, singura mea problemă era că nu știam pe atunci să gătesc, nu știam să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
fie, tu știi ce copil cuminte este... era? (Se încurcă la timpurile verbelor.) Observ întâi că, pe la prânz, colegul și iubitul meu dispare din birou, pleacă și mai vine abia pe la cinci; că are mama bolnavă, că i-a murit pisica... motive aiurea. Buuun. O întreb pe aia mică: (Scena discuției, la fel, fie pe ecran, fie pe scenă, în dreapta.) Tu pe unde umbli? Cum adică? Păi, la ce oră ai ajuns astăzi acasă? Băăăăăăăăăăăăăăăă !!! Nu mă întreba tu pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
tot liber mă simt. Știu că doar pe tine n-am să te pierd niciodată. Pe mine și pe Loredana ne unesc multe, afaceri, admiteri la facultate, casa, pământul, averea. Cu Lori, sunt într-un joc de-a șoarecele și pisica, știu că minte, mereu minte, nu mai e femeia fidelă de la început, știu multe din ce face. Mie îmi place acest joc, nu are nici un rost să se strecoare vreun gând de divorț, eu, oricum, sunt singur și tu știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Pe cele vreo șaizeci de pogoane ale proprietății erau presărate case de vară noi și vechi, precum multe fântâi arteziene și bănci albe, ce se iveau brusc din ascunzișuri de frunziș. Mai exista și o mare, mereu crescândă familie de pisici albe, care dădeau târcoale prin straturile numeroase de flori, profilându-se brusc noaptea pe fundalul arborilor Întunecați. Pe una dintre potecile acelea umbroase Beatrice l-a sechestrat, În sfârșit, pe Amory, după ce domnul Blaine se retrăsese, cum Îi stătea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
care-l cunoscuse... of, și totul era atât de groaznic, de nearistocratic, de terestru! Orice tragedie posedă o vână de grotesc și de abjecție; e atât de inutilă, de zadarnică... o moarte de animal... Amory și-a amintit de o pisică moartă ce zăcuse zdrobită pe cine știe ce ulicioară din copilărie. Cineva să meargă la Princeton cu Ferrenby. Amory a ieșit pe ușă și a Început să tremure ușor de frig În vântul din noaptea târzie, un vânt care mișca o aripă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de la poalele căpiței, unde ajunsese murat până la piele. Un cap s-a ițit de după margine, dar bezna era atât de groasă, că Amory n-a deslușit decât un smoc de păr muiat de ploaie și doi ochi strălucitori, ca de pisică. - Dă-te Înapoi, ia-ți elan și sări, l-a povățuit vocea, iar eu te prind de mână... Nu, nu de acolo! Din partea cealaltă! El a urmat indicațiile Întocmai și, cum aterizase pe burtă, pe latura stogului, cufundat În fân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a înjurat, v-a... - Gata, știu! M-a răpit. Funcționarul se uită la domnul Popa ca la un nebun. În fiecare zi veneau pensionari cu tot felul de prostii, că le-a furat poștașul bibelourile, că le-a vopsit cineva pisica, mă rog, tot felul, însă ăsta era primul caz de răpire. Răpiri, da, erau în fiecare zi, dar se ocupa șeful de ele, cu țiganii, cu afaceri mai complicate. - Ați evadat? - Nu știu. M-am trezit acasă, în pat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]