5,361 matches
-
sumbru îl prinse din urmă. E înnebunit de durere! Nu va asculta nimic din ce-i spun! Încercă oricum. Negocierea era un reflex, chiar atunci când, descoperi acum, era în joc viața ei. Voiam să văd dacă o pot salva. Ridică pistolul astfel încât să fie îndreptat spre fața ei. — Am venit aici să-i spun ceva mamei tale. Despre tatăl tău. Ușa de la intrare era deschisă. Și apoi am găsit-o, acolo. Pistolul rămase ațintit asupra ei. Bărbatul care îl ținea părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ei. Voiam să văd dacă o pot salva. Ridică pistolul astfel încât să fie îndreptat spre fața ei. — Am venit aici să-i spun ceva mamei tale. Despre tatăl tău. Ușa de la intrare era deschisă. Și apoi am găsit-o, acolo. Pistolul rămase ațintit asupra ei. Bărbatul care îl ținea părea, în mod ciudat, că nu se potrivește cu arma, chiar dacă o mânuia cu îndemânare. Era cu siguranță croit pentru așa ceva: era înalt și putea să observe că mușchii brațelor îi erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ca să studieze paginile unei cărți decât ca să fixeze o țintă. Nasul și gura erau proeminente, dar sugerau mai mult darul conversației și chiar al investigației. Își închipui că e un bărbat înclinat mai degrabă să vorbească decât să tragă cu pistolul. Sau, mai mult decât să vorbească, să asculte. Te rog, începu Maggie, sperând că îl intuise corect. Am venit aici să ajut. Dacă aș fi venit să fac rău, crezi că aș sta pur și simplu aici? N-aș purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Maggie, sperând că îl intuise corect. Am venit aici să ajut. Dacă aș fi venit să fac rău, crezi că aș sta pur și simplu aici? N-aș purta o cagulă, ca să nu mă vadă nimeni? N-aș avea un pistol? Nu te-aș fi omorât imediat ce te-am văzut? Pistolul se mișcă dintr-o parte într-alta, după care mâna începu să-i tremure ușor. Îți jur, altcineva a făcut asta. Nu eu. Încet, nu mai repede decât mișcarea secundarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ajut. Dacă aș fi venit să fac rău, crezi că aș sta pur și simplu aici? N-aș purta o cagulă, ca să nu mă vadă nimeni? N-aș avea un pistol? Nu te-aș fi omorât imediat ce te-am văzut? Pistolul se mișcă dintr-o parte într-alta, după care mâna începu să-i tremure ușor. Îți jur, altcineva a făcut asta. Nu eu. Încet, nu mai repede decât mișcarea secundarului unui ceas de mână, brațul se lăsă în jos. Pistolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Pistolul se mișcă dintr-o parte într-alta, după care mâna începu să-i tremure ușor. Îți jur, altcineva a făcut asta. Nu eu. Încet, nu mai repede decât mișcarea secundarului unui ceas de mână, brațul se lăsă în jos. Pistolul nu mai era ațintit asupra ei. Dar nu avu curajul să se miște decât după ce brațul lui rămase coborât vreme de aproape un minut. Se apropie încet de el, privindu-l tot timpul în ochi. Apoi, spre surpriza amândurora, întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de unde avea vizibilitate directă spre ușă. Văzu cum gardianul se uită în sus și nu îl observă pe el sau pe ceilalți, ci umbrele lor uriașe, proiectate pe pereți, mărite chiar de lanterna sa. Fără să ezite, Ziad ținti cu pistolul său Jericho și trimise un glonț de nouă milimetri prin sticlă, direct în capul bărbatului. Zgomotul sticlei spulberate și al creierului bărbatului împroșcând totul în jur determinară o schimbare imediată de tactică. Scopul lui nu mai era acum să găsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
lui verificări, întorcea acum locul cu susul în jos. Trase afară toate sertarele, răsturnându-le conținutul, negăsind nimic. Apoi dărâmă dulapurile, după care mătură birourile dintr-o mișcare a brațului, toate obiectele luându-și zborul. Apoi sparse toate geamurile cu pistolul. Se întoarse spre Marwan și Daoud, care cărau cadavrul gardianului ca pe targă. Numărară în șoaptă unu, doi, trei după care lăsară corpul la pământ, în debandada din birou. Se auzi un scârțâit în momentul în care corpul ateriză pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
agitată, mai ales noaptea. Avea atâtea planuri, încât abia aștepta rugăciunea de dimineață. Voia să vină zorii ca să iasă din nou la lumina zilei și să se apuce de treabă. Era treaz, așa că auzi chiar el pașii. Instinctiv, trase piedica pistolului și așteptă în întuneric. Văzu nimbul de lumină al unei lumânări, după care auzi o voce. —Psst. Salim, sunt eu, Marwan. —Intră, frate. Bărbatul mai tânăr intră tiptil, fără zgomot, în camera în care Salim Nazzal dormea în noaptea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
descoperă, în mod sigur, locul în care se află. Nu are sens să-i omorâm pe cei doi, pe Guttman și pe americancă, dacă nu găsim tăblița. Ai înțeles? — Am înțeles, Salim. —Vorbesc serios, Marwan. Și trase din nou piedica pistolului ca să nu existe nici un dubiu. Capitolul 50 Ierusalim, vineri, 4.14 a.m. Se plimba de colo până colo, căutându-l pe Uri printre fețele extatice și chitarele care zdrăngăneau, dar dispăruse. Se ridică, îndreptându-se spre intrare. Atunci îl văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
putea dezvălui acest lucru. Nu voia să amintească de Uri; dacă ar spune-o, s-ar putea să se adeverească. Nu te lăsa dusă de val, Costello. Guttman a fost omorât de serviciile secrete israeliene. Tipul părea să scoată un pistol și să tragă în Yariv, ce puteau să facă? —Și kibbutzul din nord. Incendierea. Tot tu ai fost? —Guttman era unul din principalii arheologi de la acel sit. Ne-am gândit că ar fi putut s-o ascundă acolo. Acum era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
seamă dacă voi cădea brusc într-o stare de șoc. — Ce naiba s-a întâmplat? — Un membru al conspirației adolescenților m-a acostat pe Carondelet Street. — Ai fost prădat? întrebă emoționat bătrânul. — Cu brutalitate. Mi s-a pus la tâmplă un pistol mare și ruginit. De fapt, mi l-au apăsat chiar pe o venă, oprindu-mi sângele să circule în partea stângă a capului destul de mult timp. — Pe Carondelet Street la ora asta? Și nu l-a oprit nimeni? — Bineînțeles că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Ca mii de alți tineri. Coșuri, păr lung, vegetații adenoide, tot echipamentul obișnuit al adolescenților. S-ar putea să mai fi fost ceva, vreun semn particular sau vreun genunchi scrântit. Nu pot să-mi aduc aminte. După ce mi-a pus pistolul la tâmplă, am leșinat și de frică și din cauza sângelui care nu-mi mai circula în creier. În timp ce zăceam grămadă pe trotuar mi-a jefuit căruciorul. Câți bani ți-a luat? — Bani? Nu mi-a furat nici un ban. De altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să traversez trei rânduri de puncte de verificare de securitate. În clipa când a intrat în încăperea imaculată, ticsită de obiecte de artă, era foarte elegant îmbrăcat. Primul gest pe care l-a făcut a fost să își scoată un pistol de 9 mm, care ieșea la iveală din costum. Strecurându-l pe masă cu dezgust, se plânse: „Asta mi-au făcut teroriștii ăștia.” Am fost mai mult decât surprins de candoarea lui. Încă nu am ajuns acolo - încă nu avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
fă cum îți zic eu. Și pleacă din oraș chiar azi. Întors în apartamentul lui din Sherman Oaks, Brad începu să-și facă bagajul. Gândul la tipul solid, cu tatuaje, îl preocupă câteva clipe. Se întrebă dacă să-și ia pistolul. Să mergi prin toată țara, prin locuri nebunești ca Ohio ... cine știe peste cine dădea. Își puse o cutie cu muniție în bagaj și pistolul în tocul de la picior. În timp ce se îndrepta spre mașină, Brad constată că se simțea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
la tipul solid, cu tatuaje, îl preocupă câteva clipe. Se întrebă dacă să-și ia pistolul. Să mergi prin toată țara, prin locuri nebunești ca Ohio ... cine știe peste cine dădea. Își puse o cutie cu muniție în bagaj și pistolul în tocul de la picior. În timp ce se îndrepta spre mașină, Brad constată că se simțea mai bine. Era o zi însorită, Porsche-ul lui strălucea de curățenie și avea un plan. La drum, cu mașina! Capitolul 55 Lynn Kendall intră alergând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
se mișca. O maimuță îmbrăcată în copil. Dar, totuși, o maimuță. Maimuța se învârtea în jurul grădinii. Numai când se uita la acea maimuță, pe Vasco începu să-l doară capul, în locul în care fusese urechea. Fără un gând precis, scoase pistolul și începu să tragă. Nu se aștepta să-l nimerească pe nenorocitul ăla mic de la distanța aceea, dar trebuia să facă ceva. Maimuța o luă la fugă, intră după un zid și dispăru. Vasco îl urmări. Era toaleta pentru femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
conducea spre oamenii în halate albe. Era clar că îl prinseseră, așa că își smulse mâna, dar bărbatul chipeș nu-i dădu drumul. Inima lui Brad bătea cu putere și simți cum era invadat de panică. Se aplecă și își scoase pistolul din toc. — Nu! Dă-mi drumul! Bărbatul chipeș îl privi șocat. Unii începură să țipe. Bărbatul ridică mâinile. — Ușurel, spuse el, totul va fi ... Arma din mâna lui Brad trase. Brad nu își dădu seama că se întâmplase asta decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
consacrat observării unei vrăbii albinoase și apăruse Într-un ziar din Neuchâtel, Creanga de brad. Al meu era prezentarea unei serbări organizate În curtea interioară a colegiului meu și era destinat revistei școlii, Deșteptarea. În acel articol, stigmatizam faptul că pistoalele cu apă vîndute elevilor În unele zile de sărbătoare le erau confiscate de Îndată ce se foloseau de ele, țintindu-i mai cu seamă pe profesori, iar aceste pistoale confiscate erau mai apoi puse În vînzare de profesorii care tocmai le confiscaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
meu și era destinat revistei școlii, Deșteptarea. În acel articol, stigmatizam faptul că pistoalele cu apă vîndute elevilor În unele zile de sărbătoare le erau confiscate de Îndată ce se foloseau de ele, țintindu-i mai cu seamă pe profesori, iar aceste pistoale confiscate erau mai apoi puse În vînzare de profesorii care tocmai le confiscaseră. Articolul a fost cenzurat, iar eu am fost chemat la Părintele Rector, care m-a Întrebat de ce mi-era sufletul atît de negru. Jean Piaget a sărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
că ar trebui să le dăm șansa să se predea, spuse Porfiri Petrovici. E foarte posibil că putem termina afacerea asta fără să tragem un glonț - sau fără să vărsăm vreo picătură de sânge. Salitov bătu în ușă cu tocul pistolului. ă Voi de acolo! Aici este poliția. Sunteți arestați. Înțelegeți? Nu se auzi niciun răspuns. ă Trebuie să vă spun că am auzit ceva, sâsâi Tolkachenko. Înainte. Suna ca o luptă. O căzătură. Cineva căzând la pământ. Tolkachenko tăcu. Clipea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ă Nu-i nimeni aici. ă Ești sigur? ă Am căutat peste tot. Mai este o încăpere legată de asta, o bucătărie mică. ă Iar ferestrele? ă Le-am verificat pe toate. Încuiate pe dinăuntru. Ăsta-i Govorov? Salitov îndreptă pistolul înspre cadavru. Porfiri ridică și mirosi o sticlă goală de votcă căzută lângă cadavru. ă Avem nevoie de prietenii noștri de afară ca să ne confirme asta. Dacă este el, atunci trebuie să mărturisesc că nu este pentru prima data când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
afla un turn din lemn, În culorile drapelului american, care capta imediat atenția. — Acesta e Turnul Hoover ¼, lucrarea lui Huang Yong Ping, zise Charlie. Huang e membru fondator al unui grup dadaist chinez, acum trăiește la Paris. A folosit un pistol de capsat pentru a acoperi structura cu dungi de plastic roșii, albe și albastre, toată lucrarea are aproape șase metri, iar materialul din care e făcută este foarte utilizat În industria construcțiilor din China. Se aplecă puțin și aproape atinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
beznă și cumplit de frig. Parcă trăia un film de groază. Se uită pe fereastră, la parcarea părăsită, imaginându-și bande de violatori și de gangsteri ascunși pe undeva, pe-afară, și Începu să-și dorească să fi avut un pistol. Se uită de jur Împrejur, căutând ceva care ar fi putut fi folosit drept armă, În caz de nevoie. Nimic. Își aminti că nu avea nici măcar un telefon mobil, ca să poată suna la 911. Își promise din nou că-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
tot plimba prin cameră, plângând. Fața i se umflase, machiajul Îi cursese În dâre negre, Înfiorătoare, iar hainele Îi erau răvășite În ultimul hal. Plângea, probabil, de câteva ore. Văzând-o În starea asta, Kitty se bucură că nu avea pistol, altfel l-ar fi Împușcat fără ezitare și fără discuții pe Charlie. Credeam că nu mai ajungi, zise Desert Rose printre lacrimi. — Îmi pare rău, dar a trebuit să stau să beau ceva cu Diane. A condus toată ziua. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]