2,468 matches
-
aici că aveți ovare polichistice. Așa e? Femeia a dat din cap. Da. Știu asta pentru c-am fost nevoită să-mi fac niște investigații când aveam optsprezece ani... pentru că aveam ciclul foarte neregulat. —Îmmmm, a bolborosit bărbatul sugând capătul pixului. Păi, puteți să rămâneți gravidă și cu ovare polichistice, dar, de vreme ce aveți dificultăți, sunt mari șanse ca tocmai ele să fie de vină. Și există vreo soluție? Alison era disperată să afle. —Să nu ne grăbim, doamnă Rossi, a dojenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
îl păstra, trase scaunul aproape de măsuța la care obișnuia să scrie și începu să-i împărtășească acestuia ultimele întâmplări pe care le trăise atât de intens și care o bulversaseră atât de mult. Literele se transformau în cuvinte sub vârful pixului mânuit la început cu sfială, amintirile îngreunând relatarea evenimentelor, apoi cu destindere și îndrăzneală. Erau momente în care ochii Karinei străluceau parcurgând rândurile scrise, iar pe buze se oprea adesea câte un zâmbet rușinat, discret, care uita să se mai
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
cheltuisem ultimele patruzeci de lire mă făcea să arăt ca un inspector școlar din Wolverhampton. Grupul de novici de anul acesta e destul de tipic. Patru tipi, două fete. Băieții lâncezesc În spatele sălii, iar fetele stau drepte În primul rând cu pixurile pregătite să ia notițe de care nu vor avea niciodată nevoie. După un timp, ajungi să distingi tipurile. Să-l luăm de exemplu pe domnul Anarhist de colo, cu perciunii și căutătura Încruntată à la Liam Gallagher. Deși azi e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
gras: robust, greoi, acuzator. Închid ochii și Încerc să invoc rezerve de răbdare și de bunăvoință pe care nu le posed. Femeia de lângă mine i-a transmis soțului meu ADN-ul care-l face să arate ca o mină de pix indiferent de vârstă și acum, treizeci și șase de ani mai târziu, dă vina pe mine pentru asta. E corect? Reușesc Însă să depășesc acest gen de debilități ale vieții mele de nevastă, atât cât mai rămâne din ea. —Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
pentru Emily (Înot la bazin) Un pieptăn pentru lindini achiziționat pentru uz personal de la NY Un Tampax rătăcit și jerpelit O jucărie Pokémon hidoasă de culoare roșie-brună de la ultima vizită În situații de criză la McDonald’s, weekendul trecut Un pix cu gel portocaliu fără capac Cartea Cățelușul Pongy Pency Un teanc de șervețele Kleenex portocalii de la pix O cutie de bomboane Munchies cu aromă de banane și cafea, ediție limitată (oribile la gust, dar mai sunt doar trei) Apă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
rătăcit și jerpelit O jucărie Pokémon hidoasă de culoare roșie-brună de la ultima vizită În situații de criză la McDonald’s, weekendul trecut Un pix cu gel portocaliu fără capac Cartea Cățelușul Pongy Pency Un teanc de șervețele Kleenex portocalii de la pix O cutie de bomboane Munchies cu aromă de banane și cafea, ediție limitată (oribile la gust, dar mai sunt doar trei) Apă de toaletă În miniatură Coco Chanel (pulverizator stricat) Cartea Little Miss Busy pe care Emily mi-a băgat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
fax. Faxul are nevoie de hârtie. Înapoi la ziare. Gata să Închidă. Bat la ușă. Implor. Trebuie să cumpăr un pachețoi de 500 de foi din care voi folosi exact una. Înapoi la farmacie, mâzgălesc un mesaj pentru Guy cu pixul pentru rețete legat de tejghea: Guy, trebuie evaluat dacă e vorba de un colaps al comerțului turcesc și astfel să fim obligați să plătim dobânzi de 2000 % - ceea ce ne-ar putea costa o căruță de bani - sau doar de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
pe mâna ta. Nu am mai văzut o fată care să-și scrie pe mână din clasa a opta. Kate, poate ar trebui să te familiarizezi cu niște chestii noi, uimitoare, numite agende. Mă uit În jos la urmele de pix de pe dosul mâinii, un semn pentru ziua lui Emily. Iată deci Întrebarea: să-i spun sau să nu-i spun că sunt mamă (evident, singurul context În care acest lucru ar putea fi o revelație rușinoasă). Un castel săltăreț este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
mine ne așezăm În capătul Îndepărtat al uneia din mesele comune. — Urâtă afacere asta cu Bunce, mormăie el studiind meniul. Mda. —Momo Gumeratne pare În regulă. —E grozavă. —Și Bunce? —Toxic. —Înțeleg. Bun, acum ce comandăm? Ospătarul stă acolo, cu pixul pregătit, și pentru prima dată observ ce vraiște e Robin: partea dreaptă a gulerului de la cămașă e plină de crețuri ca o frunte, iar În urechi are urme de spumă de ras. Jill nu l-ar fi lăsat niciodată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
se răcise brusc sîngele.) O să-ți predea oficial fluierul fermecat. — Într-un fel. Înainte de petrecere o să joc ultima partidă de tenis cu el. — O să te lase să-l bați. Descuie și Închise la loc valiza, apoi Îmi aranjă suportul cu pixuri și observă cheile de automobil pe care le găsisem În livada de lîngă casa Hollinger. Le luă și le cîntări În palmă. Cheile Împărăției tale... ale tuturor secretelor lui Bobby Crawford? — Nu, sînt chei de rezervă de la o mașină. Le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
minte, nu totul este o limită. Trebuie să fiți selectivi. Bine, Kathy. Spune-ne cele trei limite ale tale. —Trei? Glumești? —Selectiv. Vă reamintesc. —Bine. Kathy se apucă să roadă capătul creionului, apoi își dădu seama că nu e un pix și-l scoase din gură. Pensie alimentară. Copiii mei trebuie să aibă o siguranță financiară. —OK. —Și casa. Casa trebuie să fie a mea, astfel încât copiii să aibă continuitate. —Și încă una. —Custodie permanentă a copiilor, bineînțeles. Sunt ai mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
decât aura argintie din jurul capului. Se întrebă, așa cum mai făcuse până atunci, dacă bătrânul nu trăgea un pui de somn. —Rosh Ha’memshalah? Scaunul se întoarse imediat, dezvăluind ochii larg deschiși și vioiciunea premierului. Dar, observa Tal, nu avea nici un pix în mână, nici un document de completat pe masă. Nu exista nici un indiciu, de fapt, că nu dormise. Un truc pe care șeful îl învățase în armată, cu siguranță. — Domnule, am niște vești foarte importante. Experții spun că au refăcut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
îmbrățișarea sa cu Uri cu o secundă sau două mai mult decât era necesar. El și Maggie coborâră scările nu doar purtând haine noi, ci, după ce, la insistențele lui, abandonaseră tot ce ar fi putut conține un microfon: pantofi, geantă, pixuri, totul. —Ai fi surprinsă să afli unde se poate pune un microfon sau o cameră în ziua de azi, zise el în timp ce se îndreptau spre mașină. În tubul de fixativ, în șapca de baseball, pe ochelarii de soare, pe tocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Învățase tot, inclusiv limbile străine, preponderent cu ochii, nu cu urechile. Așadar: RĂZBOIUL SCHIMBĂ ORDINEA LUMII. CHEIA ESTE ALEXANDRU CEL MARE. Eveline mă urmărea indiferentă. În lipsă de ceva mai bun, probabil, când am terminat, a luat și ea un pix Între degete și a Început să caligrafieze textulețul cu o Încetineală iritantă. Desena apăsat fiecare literă, atentă și concentrată, temându-se parcă să nu greșească ori să nu omită cumva vreo linie, vreun cârlig, vreun bețișor. La sfârșit, a aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a Început să caligrafieze textulețul cu o Încetineală iritantă. Desena apăsat fiecare literă, atentă și concentrată, temându-se parcă să nu greșească ori să nu omită cumva vreo linie, vreun cârlig, vreun bețișor. La sfârșit, a aruncat excedată hârtia și pixul pe masă: Îmi făcuse pe plac; mai doream ceva? Am Întins mâna să iau coala pe care scrisese ea. Vroiam s-o pun alături de a mea și să le compar, deși știam bine că sunt identice. Totuși, non bis in
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
care scrisese ea. Vroiam s-o pun alături de a mea și să le compar, deși știam bine că sunt identice. Totuși, non bis in idem, nu-i așa? - Stai o clipă, m-a oprit Eva. Am uitat ceva... A luat pixul și undeva, la mijlocul textului, a adăugat un semn. - Ce-i asta? am Întrebat. - Ce se vede: semnul exclamării. Îmi amintesc perfect că, În notele unchiului, după „lumii” nu era punct, ci semnul exclamării. Ca să vezi de câtă acribie pot fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
dădea speranțe. Să nu vomiți, ai grijă. Ia întâi o gură mică, de curaj, mi-a șoptit Ana. La masa de lângă noi se așezase scriitoarea. O bătrână care venea parcă de când lumea acolo. Scotea teancuri de foi, caiete, grămezi de pixuri, creioane, stilouri și scria întruna. Mă fascina întotdeauna când o vedeam. Dar despre ea, poate, altă dată. Acum ridic paharul de votcă și încă ezit dacă să beau sau nu. Îl țin în dreptul nasului și las, mai întâi, să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
e îmbucurător, mie totuși mi-e plăcut“). Și câte altele... Îmi suporta privirea. Îi spuneam, ca în furie ultimă, tot năduful meu. Mi-era ciudă pe ea că se îndoise de mine. Hotărâsem să nu scriu nimic. Mă jucam cu pixul pe bancă, rotindu-l într-un gest mecanic. Sfârâia ușor, agasant. Într-un târziu, a izbucnit în râs: — Nu vrei să lași pixul acela și să-ți faci lucrarea? Am clătinat din cap, îmbufnat, amuzat. — Nu știi? Am clătinat iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
era ciudă pe ea că se îndoise de mine. Hotărâsem să nu scriu nimic. Mă jucam cu pixul pe bancă, rotindu-l într-un gest mecanic. Sfârâia ușor, agasant. Într-un târziu, a izbucnit în râs: — Nu vrei să lași pixul acela și să-ți faci lucrarea? Am clătinat din cap, îmbufnat, amuzat. — Nu știi? Am clătinat iar capul. Începusem să mă joc cu ea. Simțeam că și ea intră în joc. S-a răzgândit, brusc. — Bine. Ai doi. Și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
legate cu o bentiță în culorile drapelului american. Fără stele. „Dacă tot intrăm în NATO“, surâde el, „vă rog să primiți această amintire de la mine, care am stat 283 de zile în State“. Îmi scrie, emoționat, câteva cuvinte cu un pix cu drapelul american pe cotor. Zâmbesc, prefăcându-mă emoționat. Cu năduf, de fapt, gândesc „Mai bine îmi dădeai câțiva dolari“. Deși nu știu de unde mi-a venit gândul. Probabil din subconștientul ăsta nenorocit al neamului care cere mereu plocoane. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu limbile scoase să preia țara), pe urmă s-a urlat a „continuitate“ sau a „altă schimbare“. Circul e același. Pomenile electorale la fel de deșănțate. Plicuri cu bani, pungi cu tărâțe, fluturași cu rânjete. Pentru o pungă cu câteva calendare, un pix și o brichetă, bietul om este în stare să promită că votează și de trei ori. Privesc amuzat spectacolul. Am publicat, în anii de entuziasm tembel, când credeam că într-adevăr românii vor să schimbe ceva în viețile lor după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
intersecția de la măsuța mea de la „Colombo“ și puteam imagina ușor, descriind ceea ce vedeam. Șoferul golește geamantanul. Tencuiește cărțile după o ordine bine știută, după mărime, după cotoare, după culori. De undeva de sub geamantan (un buzunar secret?) scoate un pumn de pixuri. Le așază peste alte două teancuri de cărți, înșfacă sacoșa galbenă, o aruncă voinicește peste umăr, ridică stiva de cărți și așteaptă. Garderobiera își trăgea ciorapii, ascunsă după cuiere și rafturi. Nu-l observă. Nea tușește semnificativ, impacientat. Garderobiera scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Absurdă și grotescă lume. Trebuie să-ți construiești imaginea de titan al gândului țopăitor (al culturii, mai nou!) nu prin operă, ci prin faptul că vii 2-3 ore la Bibliotecă, ești văzut moțăind între cărțile aduse de șofer, molfăind un pix sau țigareta și dând indicații agitate la celular. Impostorii cultivă această imagine, cu oarecare șarm la plebe (inclusiv la cei din sala de lectură), dar care se dezumflă la prima ieșire publică când trebuie să facă dovada concretă a prezenței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
că-l primesc. Mai ales în felul în care o făcuse - trebuie să recunosc, foarte inventiv, garantat că va produce cât de multă jenă și umilire se putea. Lăsase numele meu scris, dar tăiase adresa noastră și scrisese lângă cu pix roșu:„NECUNOSCUT LA ADRESA ACEASTA - ÎNCERCAȚI LA CASIERIȚA GRĂSANĂ DE LA SAVAMART, VICTORIA STREET“. Deșteaptă chestie. Lovitură dublă - sau măcar așa se voia: să ne supere și pe mine, și pe Stacey dintr-un foc. Dar n-a avut efect în ceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
dar a găsit o-cu-pat și atunci a recurs la acest procedeu. Mai simplu, le-a strecurat un bilet sub ușă." Bătrâna se aplecă discret ca și cum ar fi deranjat-o ceva la picior și trase din poșetă un carnețel și un pix minuscul. Florence își culcase capul pe masă, sprijinit în brațe. Profesorul o fixa lung, cu o privire de câine. Se întreba cum i-a dispărut cuțitul, sau poate că visase, probabil nu avusese niciodată curajul să-l subtilizeze. Se simțea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]