6,847 matches
-
straturile rarefiate ale materiei, existența mea se contorsionase și capătase o nouă consistență, de o moliciune nemaiîntâlnită până atunci. Atunci am iubit eu pentru prima oară în viața mea cu adevărat. Nemaiștiind și nemaiînțelegând nimic, fără inimă, fără ochi, fără plămâni, fără auz, fără răsuflare, fără mâini și fără suflet, în cea mai cruntă deznădejde, neiubind pe nimeni, am început să iubesc. Pentru prima oară, în după-amiaza aceea în care ai mei, văzând că febra nu-mi mai scădea, se gândeau
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
le pictam sau le decoram cu hârtii. În rest, tot ce făceam era să mănânc, să dorm și să mă uit la cer. Uitasem că mă născusem vreodată. Eram fericită. Dormeam, mâncam, visam. Mă gândeam la culori. Abia dacă aveam plămâni, ochi și urechi - eram și eu poate un ciot neșlefuit, purtat de un șuvoi la mal. Cât de ciudat era că Dodo mă considera femeie ! Nu înțelegea absolut nimic ! Sosirea lui îmi amintea strident și dureros că existam, că există
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
până atunci, eu și nebuna făceam parte din două lumi complet distincte, incompatibile și ireconciliabile. Văzând privirea pierdută a Carminei, într-o străfulgerare mi-am dat seama că eram și eu asemenea ei : prizonieră într-o lume suspendată, în care plămânul poeziei, spre deosebire de mașinăria de făcut sens a Carminei, încă mai funcționa. Nu, nu ventilam lumea prin metabolismul invers, mă înșelasem, adevărul era complet diferit : trăiam pe ventilator. Poezia era ceea ce mă ținea în viață, iar dincolo de ea nu exista nimic
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Umanitatea e un câmp de bătălie și, prin urmare, a evita bătălia e împotriva condiției umane și a însuși sensului acesteia. Ideea asta devenise deodată pe gustul meu. De când venisem la București umblasem numai în coaste, cu inima, venele și plămânii la iveală. Era al naibii de diferit de tot ceea ce fusesem până atunci : în anii de beție ai poeziei nu făcusem decât să gravitez deasupra lucrurilor și să le transform în abur. Acum totul mă atingea din plin, iar eu nu mai
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
acum am șansa de a ajunge în sfârșit la miezul acela tare care trebuie să zacă pe undeva în adâncul sufletului meu atât de tulburat astăzi. Miezul la care visam să ajung pe vremea când umblam prin București cu coastele, plămânii și inima la iveală, ca să ies din învelișul confortabil al existenței mele. Dar deocamdată țin cuțitul în buzunar. Trebuie să fiu sigură că atunci când îl voi scoate îi voi da hidrei lovitura de grație. Intru în sală și îmi lipesc
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
În anii din urmă, mai ales. Potopul, o ablațiune mortală, În vremuri imemoriale, era aproape uitat. Morbul plăcerii, de neoprit, pătrundea, spre disperarea bunicii, peste tot, nici lăcașul Domnului nu era ferit, asta o exaspera. Thomas, așa stînd lucrurile, avusese plămînii, pînă la ultima alveolă, plini de otravă Încă de la prima inspirație, la naștere; fusese invadat, din prima clipă, de tot felul de senzații nedefinite, cine să i le explice, cum, nou-venitului? Plăcerea era dominantă, după durerile pricinuite de travaliul epuizant
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
porumb, într-o curbă, a intrat frontal peste bietul om... Dumnezeu să-l ierte! Șoferul depășise viteza legală și pierduse controlul volanului. Era băut... I-a făcut toracele zob și i-a rupt picioarele. Două coaste i-au intrat în plămân...Până a venit salvarea, a pierdut mult sânge. A intrat în comă... la spital a mai trăit doar vreo patru ore, după cum ne-au spus. Nu au mai putut face nimic. Începuseră operația, dar... Nu a rezistat. I-a cedat
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
o fază terminală. Prietenul meu a încercat o glumă pe tema fumatului, gen „asta e, vă înțeleg, și eu tușesc din cînd în cînd în felul ăsta” etc., numai că accesul de tuse al șoferului era interminabil... Practic își scupa plămînii în fața noastră continuînd însă, cu o dexteritate de admirat, să conducă mașina. La un moment i-am sugerat că ar trebui să bea niște apă, ceea ce șoferul a și făcut ca și cum ar fi așteptat sugestia mea. spre uluirea mea, insul
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
spre uluirea mea, insul avea o sticlă cu apă pe bancheta din dreapta, din care a început să tragă cu nesaț cîte un gît, continuînd să conducă mașina cu mîna stîngă. Ceea ce avea el în gît sau în piept sau în plămîni părea însă imposibil de oprit sau de calmat, omul continuă să tușească și să scuipe într-o batistă de hîrtie întinsă de prietenul meu. Pe podul austerlitz accesul de tuse deveni atît de teribil încît insul a frînat, a deschis
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
același traseu cu aceeași regularitate pentru a saluta oceanul era fără îndoială o operă de artă. Bernard avea grijă să coboare de fiecare dată din tren „cu dreptul”. Și chiar din ușa vagonului respira o dată adînc pentru a-și umple plămînii cu aerul iodat al oceanului. acea primă inhalare de aer curat era ca o primă piesă de domino dintr-o foarte lungă serie etalată în timp, pe mai bine de 48 de ore. Un fel de numărătoare inversă începea atunci
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
pe spate în zona pulmonară captează alte informații legate de muzica respirației tale. tu nu-ți dai seama, dar în cursul unei zile, în funcție de evenimente, de discuțiile avute, de momentele în care te miri sau rîzi, respirația ta se modifică, plămînii tăi devin și ei un recipient al emoțiilor tale, al universului tău cotidian. senzorii Patch captează și înregistrează și universul sonor în care te miști, deci toate cuvintele care sunt pronunțate în jurul tău, pe o rază de douăzeci sau treizeci
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de ceașcă de cafea, decoloră lichidul negru cu puțin lapte și îl îndulci cu jumătate de linguriță de zahăr. acum era momentul să-și aprindă o țigară. extrase din pachet primul marlboro al zilei și trase adînc primul fum în plămîni. oare ce merita pus pe locul UnsPreZeCe ? După un minut de reflecție și alte două fumuri trase cu voluptate în piept domnul Busbib scrise energia. Da, energia urma să fie o altă mare provocare a secolului, mai ales în condițiile
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
problemă mondială. în stupiditatea lor oamenii își transformau practic în hîrtie, pe care apoi o aruncau la gunoi, toate pădurile de pe glob. ori, domnul Busbib citise deja un articol despre acest teribil pericol, ca planeta să-și piardă unul din plămîni, pădurea amazoniană, cea care furniza o imensă cantitate de oxigen terrei. Pe măsura ce lista de probleme se lungea, domnul Busbib începu să se simtă și ușor panicat. oare putea el, cu slabele sale forțe, să facă față tututor acestor
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Dar noi nefacem datoria. - În cazul de față, mi se pare că vă amuzați pe socotealalui papa, adăugă Otilia. Pascalopol privi la cei doi tineri cu simpatie și bătu aprobativ pe Felix pe umăr. Vasiliad începu acum să facă auscultația plămânilor, ducîndu-și urechea deasupra spinării bătrânului. - Spuneți treizeci și trei, comandă el. - Cccum? - Spuneți tare: treizeci și trei. Așa. Tușiți. Din nou: treizeci și trei. - Treizeci și trei. Treizeci și trei. Treizeci și trei. Doctorul ridică capul. - Ați suferit vreodată de vreo congestie la baza stîngă? - Nu-nu-nu! se apără Costache, puțin palid. - Ați
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
foarte bogate, cât păr în cap. Însă toți au copii și nepoți, încît, până să-mi vie rândul, mai bine mă lipsesc. Să ai noroc în viață, vorba Aurichii, asta e tot. Unul se zbate de mic, învață, își umple plămânul de oftică, și altuia îi pică moștenirea de-a gata. Aglae: În familia noastră, toți au fost strângători și au ținut la neamuri. Numai Costache nu știu cui a semănat că a fost tăcut, secret cu rudele, de nu știe nimeni cum
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mă duc eu să mai aflu câte ceva. Stănică se ducea într-adevăr și venea cu alte știri: - Anul ăsta a fost nefast! zicea el scârbit. Îi cară cu zecile,cu sutele. Tot copilași și bătrâni. Toamna face rău grozav la plămâni, la cap. A murit băcanul din colț de la care am luat untdelemn. Nici nu l-am văzut bolnav vreodată. Așa, din senin. Nu vrei să vii sa-l vezi? Nu știu ce Dumnezeu o fi având că s-a făcut ca un
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mai întreb? Fasole mănânci, acritură în zilele de post? Anul ăsta nu mi-a ieșit varza, s-a făcut toată neagră și băloasă ca melcul strivit. Popa Țuică puse repede mâna în capul Aurichii și începu să cânte din adâncul plămânilor lui: -Domnul și Dumnezeul nostru Isus Cristos: cu darul și cu îndurările iubirii Sale de oameni, să te ierte pre tine, Aurelio, și să-ți lase toate păcatele. Și eu, nevrednicul preot și duhovnic, cu puterea ce-mi este dată
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
farmaceutic cu pudră, fudulindu-se ca niște curcani sub pălăriile de panama. Traversară astfel viscerele și viețile mai multor otrăvitoare, a unei moașe, ce, din prea adâncă plictiseală, axfisia gemenii, a unui anarhist bulgar, a unui maniac ce aerisise noaptea plămânii proprietarilor pensiunii în care locuia, cu o andrea - refuzați cu toții, ca exemplare neinteresante, cu cîte-un zvâcnet intransigent al lulelii strigoiului. 158 DANIEL BĂNULESCU mei, o puneam s-o alerge pisica... Într-o seară sinistră, când, la rândul ei, ciorba
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
parte din instrumente pe hol și dă de-a berbeleacu cu dirijorul în stradă. Un zgomot ca de pungi golite din plastic face să vibreze senzual aerul patriarhal al ulicioarei. Sânt ultimele mișcări, comprimări și decomprimări de armonică, ale unor plămâni foarte uscați. N-apucă bine Genel să sucească de volan pentru a se îndepărta de un muribund devenit nefolositor, că, dintre gurile scălâmbe ale tomberoanelor, pe Ulpiu îl va salva domnul Ninel. Domnul Ninel este un personaj distins, pozitiv și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lift. - L-ai spălat cu apă de la robinet, să-i dispară amprenta de energie străină? - Spălat. Țesălat. Dezinfectat cu sodă caustică! Împroșcat cu apa sfințită de la un pămăduf de busuioc... Dar tot nu pișcă. - L-ai încărcat cu radiațiile unor plămâni omenești, suflând asupra lui de 17 ori? - Nu cu al meu. E mai aschilamb... O știi pe Gabi. La fel de meseriașă la supt, ca și la suflat. A stat și-a suflat în fundul lui, de pendul, toată noaptea. Dacă avea porțile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și gata să încingă o horă! Multe lucruri mă așteptam să mi se-ntîmple în această dimineață, nu însă să mă urecheze și telefonul. D-asta și intrasem sub duș, cu speranța secretă că nici un telefon din lume n-o să aibă plămânii să urle până la mine în momentele triste în care îmi fac singur baie. Am întrerupt apa rece, mai zgomotoasă, mai anglo-saxonă, iar telefonul, într-adevăr, suna. 325 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - Iar dumneata n-o mințeai... Nu-i
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pădurile de fagi, de lângă închisoarea Parapetu!... - Fîl-fîl! le promise, gutural, tuturor Sinistratul. Transpirase. Își simțea pe spinare, coborând și încolăcindu-i-se sub coapsele subțiri, mici afluenți de nădușală. Iar aerul înnegrit de fumul platformelor industriale din vecinătate îi necăjea plămânii, dîndu-i senzația că i-ar îngreuna urcușul. - Fîl-fîl! glăsui el hotărât, cu venele tâmplelor și ale gâtului crăpîndu-i de atâta concentrare, reușind din nou, să țâșnească încă vreo trei-patru metri. Ocolind in extremis cablurile electrice și de telefon de pe strada
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
madam Nicolici, strânse buzele, de data aceasta nu doar pentru a se dovedi persoana respectabilă ce-i făcea întotdeauna o imensă plăcere să se dovedească. Dar și pentru a nu-și deconspira zâmbetul măgulit. Tuși, scuturîndu-și ca pe niște cârpe plămânii, de fum de țigaretă Snagov. 395 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI staționă, pentru mai mult timp, pe cerul patriei, vibrând din miile de frânghii nevăzute, întocmai ca un zeppelin. Prima repriză de staționare se petrecu la amiază, la 12
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a chemat să cânte la clarinet într-o trupă. Îi plăcea acest instrument cum suna, avea degetele subțiri adecvate și Kemy îl îndemna mereu să meargă la orchestră. Dar mamă-sa nici nu a vrut s-audă: - Tu costelivule, cu plămânii tăi imediat te poți îmbolnăvi! Și astfel a pierdut ultima șansă să devină un posibil viitor mare solist în muzica de cameră! Gloria îl ocolea dar nu-i păsa din clasa X-a va scăpa de muzică și desen artistic
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
de friguri... el se temea - se temea de el însuși - de păreți, își întinse mâna spre cadavru... părea c-aude vuiet de glasuri multe, părea că o mînă-i apasă pieptul, el răsufla, dar răsufla parcă aer fierbinte care-i ardea plămânii, se ridică lung * în picioare, își ridică umerii cu spaimă - părul i se sburli în cap și nările i se îmflase - tablouri de foc îi ardeau mintea, vedea fulgere, tot fulgere - parcă tot creierul îi era ars - el începu să
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]