2,443 matches
-
și de calmă, nu-i oferea prea multe indicii. Dar, chiar atunci, se auzi o voce din sală: —Violet! De când nu te-am mai văzut! Violet se roti pe un călcâi, răsucindu-și gâtul cu puțin mai mult avânt pentru ca pletele sale lungi să se arcuiască și apoi să se reașeze într-o perdea bogată. —Exerciții pentru o reclamă la șampon, le spuse lui Hugo și lui Sally. —Philip? spuse ea, uitându-se cu atenție spre sală. Dumnezeule, sunt ani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
era răcoroasă, chiar rece, dar fața îmi ardea. — Vrei să fac la fel ca ei? Și, fără să mai aștepte răspuns, începu să dănțuiască în jurul meu, încet la început, apoi tot mai iute, fără să piardă nimic din grație; mâinile, pletele, vălurile fluturau în încăpere, zburând ca luate de un vânt al lor, șoldurile i se mișcau în ritmul muzicii negre, picioarele goale desenau pe podea arabescuri. M-am îndepărtat de fereastră pentru a lăsa să pătrundă lumina lunii. Abia spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în care trebuia să fie îmbibată, fără ca vecina, martoră a nenumărate deflorări, să descopere înșelătoria? Mi-am plimbat pe deasupra Fatimei priviri disperate, imploratoare, jalnice. Părul ei roșcat se împrăștiase peste perna sul de la căpătâiul patului. Mi-am trecut mâna prin pletele ei, am strâns o buclă în palmă, i-am dat drumul oftând, bătând-o apoi cu palma peste obraji, tot mai iute, tot mai tare. Un surâs se desenă atunci pe buzele ei, dar nu se trezi din somn. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și nepăsătoare pentru întâia oară de luni de zile; se simțise umilită la nașterea fiicei mele, iar într-o noapte, intrând în odaia ei, am surprins-o ștergându-și o lacrimă cu colțul eșarfei; când i-am trecut degetele prin plete, mângâindu-i pe furiș urechea, mă dăduse la o parte cu mână blândă, dar fermă, murmurând cu o voce frântă pe care nu i-o cunoșteam: — În țara mea, când o femeie e stearpă, n-așteaptă ca bărbatul ei s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
scuture încet de ceața care o năpădise, când circaziana își făcu apariția. Nu știu ce m-a frapat înainte de toate. Să fi fost chipul ei neasemuit de frumos, și totodată atât de descoperit vederii, doar o eșarfă de mătase neagră strângându-i pletele blonde? Să fi fost talia ei, atât de fină în orașul acela unde nu sunt apreciate decât femeile hrănite din belșug? Sau poate modul ambiguu, politicos, dar fără mare zel, în care Akbar spusese: „Alteță!“? Escorta ei nu se deosebea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o încăpere dreptunghiulară, luminată de o făclie gata să se stingă. O ușoară aromă de tămâie stăruia în jurul nostru. Prin fereastra fără oblon ajungea până la noi mugetul prelung al unui bivol. Circaziana mea trase zăvorul și se rezemă de ușă. Pletele ei desfăcute se revărsară primele, căzu apoi rochia. În jurul gâtului dezgolit se arăta privirii un șirag de rubine, piatra din centru legănându-se mândră între sâni; în jurul taliei goale, o cingătoare fină din fir de aur împletit. Nicicând ochii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a fost admirabilă, nu cea a soției comode care devenise prin căsătoria noastră, ci aceea a fetei de soldat care fusese mereu. Și a mamei de sultan care nădăjduia să devină. Era în picioare în odaia noastră, cu chipul și pletele descoperite, cu capul semeț, cu privirea directă. — Trebuie să mergi acolo? Era ceva la jumătatea drumului între întrebare și constatare. Da, am spus. — Crezi că ar putea fi o capcană? — Nici una. Mai curând las să mi se taie capul! — Tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și ea s-a dus și a băut puțină apă și apoi s-a uitat la mine și mi-a apus „’tii, ce păr frumos ai” și eu m-am speriat așa de tare... așa de tare... (CĂLĂTORUL îi mângâie pletele și o ascultă; IOANA trăiește pe urmele unor reverii ușor bolnave.) CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ce frumos știi să povestești! Cine te-a învățat să povestești? IOANA: Nimeni. Tot ce-ți spun este adevărat. Când eram mică m-am dus într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
corăbii, pentru tabuurile sexuale pe care le implică și așa mai departe". Căpitanul care pornește pe mare îl întruchipează pe eroul mitic Aori. "Poartă îmbrăcămintea pe care o purta Aori, potrivit mitului; ca și Aori, are chipul înnegrit, iar în plete, un love asemănător cu acela pe care Aori l-a smuls de pe fruntea lui Iviri. Dănțuiește la poalele muntelui și-și întinde brațele tot așa cum Aori își întindea aripile... Un pescar mi-a spus că, atunci când se pregătea să prindă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
a vieții de emigrant, care va fi plătită cu acel inel). Îmi citea povești cu cavaleri ale căror răni miraculos de aseptice erau spălate În grote de niște domnișoare. Din vârful unei stânci bătute de vânturi, o fecioară medievală cu pletele În vânt și un tânăr În ciorapi lungi Își aținteau privirile spre rotundele Insule ale Preafericiților. În Neînțelegere, soarta lui Hamphrey Îmi provoca un nod În gât mai special decât orice carte de Dickens sau Daudet (mari creatori de noduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de amenințătoare, hidoasă ca în noaptea aceea cu Bumbu atârnat de mine, încercând să-l țin cât mai drept, așteptând o mașină care să-l ducă acasă. Mă cuprinsese pe după gât și tot voia să afle de ce mi-am tuns pletele și nu mai port cercei. Încerca să-mi salte fulgarinul și să mă strângă de fund. Mă feream ca o fată mare, căutând să-mi înfrâng pornirea de a-l pocni. Mă dădeam când într-o parte, când în alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
concurenței altor neamuri, mai bine pregătite pentru viață. Am trăit în iluzia că-mi fac datoria și azi constat că toată munca mea, tot entuziasmul și avântul meu s-au risipit zadarnic“. La o masă vecină, o fetișcană frumoasă, cu plete lungi negre, bust drept, trapezoidal, cu o bluză de pânză topită albă, sub care i se vede sutienul cu bretele lungi, susținând sânii pietroși, cu sfârcurile spărgând cupele și țâșnind prin urzeală, răsfoiește o colecție din Scânteia. Remarc, peste umărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Ester, în schimb, îmi răspundea și îmi urmărea concentrată fața când îi citeam bilețelul. Ce ne scriam? Ce-și scriu cei doi de acum? Vor fi altele cuvintele jocului? La o altă masă, o altă cititoare. Trup pietros, brunetă cu plete revărsate. O lascivitate provocatoare până și în felul cum ține cartea. Sprijinită de marginea mesei, adusă spre pântece. Fata stă lipită de scaun, dreaptă, impozantă. Din profil îi văd bustul perfect conturat, jumătate de chiup, cu un tricou mulat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
oamenii îi vorbeau în șoaptă. Un act reflex de care nu-și dădeau seama. " Mă întreb ce ai tu adevărat, Doina, în afară de whisky și morfină." " Destul și atât. În fond, ce te supără?" " Totul e construit, artificial, fals. Voaluri, cearcăne, plete de stafie. Un mister calp, gratuit..." N-aș fi zis că-ți displace..." "Ai dreptate... Poate că ăsta e șarmul tău. Ești atât de artificială, atât de strident și agresiv artificială, încît în cele din urmă devii autentică." "Un paradox
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fără zâmbet Ionescu. ― Să aștepte! Vreau să cânte și să danseze. Urâtul o să cânte și ăsta grasul ― îl indică pe Șerbănică Miga ― o să danseze. Florence sugeră cu glas amplu și ferm: ― Când apari seniorita la geam pe înserat / Curg din plete-ți petale de crini... Ceilalți scânceau penibil. Vocea Melaniei Lupu tremura nesigură ca un firicel de ață. Șoferul mormăia nedeslușit. Șerbănică țopăia lamentabil în contratimp. Lacrimi iuți îi alunecau pe obrazul dolofan. Ori de câte ori încetinea ritmul, simțea cum gloanțele îi mușcă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
facem lumina mai mică, propuse Valerica Scurtu, apăsând pe comutator. E 2... Ar putea atrage atenția. Sculptorul cercetă a doua pânză. Un vânător cu bucle blonde. Pe pălăria largă erau înfipte figurine de plumb, sfinții protectori cărora ― pesemne ― personajul cu plete aurii le aducea omagiul său. Penajul prins într-o agrafă de argint aprindea o flacără verde. ― Ce verde! Cine-ți mai face azi așa ceva? ― Uită-l și pe ăsta! Lasă, dom'le, emoțiile artistice! îl repezi Grigore Popa. Inventarie grupul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
se "dădea cu scara", iar treaba îl înveselea nespus. Un bărbat cu capul gol și fular de mohair aștepta, lângă florărie, consultîndu-și mereu ceasul. În bar, chelnerii purtau tăvi cu pahare înalte și paie. O jună, cu vindiac lucios și plete până la talie, fuma plictisită în fața unui bărbat elegant care făcea eforturi s-o amuze. La telefoane, așteptau câteva persoane, alături, două cucoane grăsulii, aferate, pline de saci, pachete, cercei, gulere de blană, își sărutau aerul de lângă urechi după o despărțire
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
51} Ajunse-o vale mândră și frumoasă - Părea că-i chiar grădina lor de-a casă. Și sub un tei el de pe cal se dete, Se-ntinse leneș, jos pe iarba moale - 75Din tei se scutur flori în a lui plete Și mai că-i vine să nu se mai scoale. Și calu-i paște flori, purtând în spete Presunul lui și șeaua cu paftale, În valea de miros. de râuri plină, 80În umbra dulce bine-i de odină. De-a
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pun copilu-n leagăn, C-un picior încet îl leagăn La lumina din surcică Și o vorbă de-alta leagă-n Planuri mari pe gâza mică. Dar de-odată din părete Es ursite ca pe-o poartă, Flori albastre au în plete, Cîte-o stea în frunte poartă. Și de-o tainică lumină Toată casa este plină Ce din ochii lor porni. Peste leagănu-i se-nclină Și-ncepură a-l meni: Ca și leii să fii tare Și frumos ca primăvara, Să fii
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ca râurile Și - nnegrea pustiurile. Amar mie-ntr-un suspin Lacrimile vale-mi vin, Cu năframa de le șterg Ele tot mai tare merg. Și frumoasă mai eram Cum n-a mai fost neam de neam. De - aur mi-erau pletele 85 {EminescuOpVI 86} Și le - mpleteau fetele, Rumănă ca un bujor, Eram dragă tuturor. Au venit, mări, -au venit Împărați din răsărit Să mă ceară în pețit, Dar s-au dus cum au sosit. Veneau crai și veneau soli Învățați
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
lungă, punte mare De mi-o poți trece călare. Ștefan Vodă tinerel Trece puntea singurel, Cu pieptarul de oțel, Cu cușma neagră de miel, Drag i-e codrului de el. Cum venea la vânătoare Purta arcul pe spinare, Cu lungi plete pân- pe spate Dar la frunte retezate, Copilaș în haine strâmte Ușurel mi se mai simte. De ochește-o căprioară Șoimul pe de-asupra-i sboară, De-și întinde mîna-n sus Șoimu-n palmă i s-a pus; Și tot vine chiuind Și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Iar în fundul salei drepte Se-nnalță pe șapte trepte Tronul Domnului creștin, Coperit de-un baldachin; Iară-n jețul auriu Șade Dragoș brumăriu, Barba albă pîn'n brâu, Cu ochi negri viforoși; Coroana de aur roș Strălucind frumos pe frunte Peste pletele cărunte; Pe-a hlamidei sale cute Flori de aur sunt cusute; Și cu fața înțeleaptă Și cu skiptru-n mâna dreaptă. Iar l-a tronului picioare Se înșiră pe covoare Jețuri de lemn de stejar Săpate cu meșteșug; Icea șese, colo
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mai tare. O auzi sunând Din cărare corn, Înspre tine blând Eu să mă întorn. Și când ochii - a ridicat Ea zărește un băiat Ce s-apropie de ea Pe-un cal negru - alăturea. Flori de tei el are-n plete, Negri ochi ca s-o săgete Și la șold un corn de-argint Și pe haine mărgărint. - Ai venit să mă privești Dulce zână din povești, O, te pleacă înspre mine Cu mâini albe, lungi și fine, Iară degetele trase
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
trăgeți flăcăi, Hăi, hăi, hăi! Ș-au adus o iapă șargă Care lumea aleargă, Cu procovățul de argint Cu zale pân- în pământ, Care n-am văzut de când sunt. Și dnia-lui s-o sculat Pe ochi negri s-o spălat, Pletele ș-o pieptănat, La icoane s-o-nchinat, În toiag s-o rezemat Și pe șarga s-o aruncat. Trageți, flăcăi Hăi, hăi, hăi! 295 {EminescuOpVI 296} Ș-o pornit paisprezece pluguri Ca să are șesurile, Dealurile și piscurile Și să samene grâu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
bagheta magică a unei voluptuozități rareori întâlnită, amestec de dorință carnală și entuziasm politic, dar soțul, conștient de gravitatea momentului și însușindu-și vorbele dure ale poetului, De ce te arunci la picioarele/cizmelor mele grosolane?/ De ce-ți slobozi acuma pletele tale parfumate/și-ți deschizi trădător brațele tale moi?/ Eu nu-s decât un bărbat cu mâini grosolane/și inima sucită într-o parte/ care, dacă e nevoie/să te calce-n picioare ca să treacă/te va călca, Știi bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]