5,205 matches
-
Valentina Becart , publicat în Ediția nr. 2212 din 20 ianuarie 2017. Ai grijă, și dragostea, da, poate ucide! Cineva m-a „ademenit” într-un vis, ca din întâmplare, și fără prea multă osteneală a înflorit într-o singură zbatere de pleoapă. Eu adunam neliniștea din ticăitul secundei și o purtam în privire, tot mai sus, spre crestele înalte ale zilei. Îmi deschideam inima - petală cu petală- și mă întrebam, de mă iubește, nu mă iubește... și-a început ploaia! C'est
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
tot mai sonor.. La poarta adevărului crescuse iarba, până dincolo de noi... Citește mai mult Ai grijă, și dragostea, da, poateucide! Cineva m-a „ademenit” într-un vis,ca din întâmplare,și fără prea multă ostenealăa înflorit într-o singură zbaterede pleoapă.Eu adunam neliniștea din ticăitulsecundeiși o purtam în privire, tot mai sus,sprecrestele înalte ale zilei.Îmi deschideam inima - petală cu petală-și mă întrebam, de mă iubește,nu mă iubește...și-a început ploaia! C'est la vie! Tu
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
Acasă > Poeme > Devotament > REVERIA PRIMĂVERII Autor: Ines Vândă Popa Publicat în: Ediția nr. 1516 din 24 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Curcubeul își răsfira degetele jucăușe Prin mustățile de grâu, afânate de lumină Și pictează-n rogvaiv pleoapa daliei în tuse, Picurând din stele roua pe sepale și tulpina. Florile de mușețel sunt pudrate cu polen, În pupila lor zglobie se-oglindește melancolic Fir plăpând de păpădie, ce pe margini de joben, Poartă puf fardat de soare din
REVERIA PRIMĂVERII de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379401_a_380730]
-
02 martie 2015 Toate Articolele Autorului Când noaptea cobora în cuibul ei O mană pe-ntuneric,alinta duios, Cu bucurie, pe frunte-ți resfira, Șuvița somnului și-un vis frumos. Te lua în brațe și vroia să dormi. Mângâietor,cu pleoapele-nchise Simțeai parfumul cald al sărutării Și te-adânceai în lumea ta de vise. Câte nopți-nalbite,câte sihaștrii! Când trandafirii roșii de pojar, Te-neca în fierbințeala și sudoare, Mâna mamei te-ngrijea cu hâr. În palma-i caldă bătea
CU DOR DE MAMA de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379429_a_380758]
-
felinarului adunam cu privirile pustiul străzii și-l împleteam în ghirlande aurii dăruind jerfă pe altarul iubirii fuioarele de fum și zădărnicie s-au lipit de ferestrele tale și-au ofuscat zâmbetul înlăcrimat al ciobului de lună ce-ți săruta pleoapa nepăsătoare te ascundeai parșiv după colțul nopții și priveai cu obtuzul orgoliu obrazul palid și zvâcnetul orb al păsării soarelui cum își strivea zborul în căutarea luminii de ferestrele opace ale împietritei nopți a inimii tale azi plouă cernit cu
NOAPTEA INIMII TALE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379485_a_380814]
-
Visul pătrunde pe sub gene, O pasăre cântă romanța, Undeva, într-un copac, Ea se unduie, împlinită, Baiadera de pe lac! DESPĂRȚIRE O-mbrățișare dată-n fugă, Un sărut și o privire. Și te-a luat de lângă mine, Nemiloasă despărțire. Lacrimile-ncătușate Sub pleoape fremătânde, Au luat gustul sărutării De pe buze tremurânde. În urma ta aud ecoul "Mă întorc curând la tine,. Va trece timpul, ca o boare, Ai încredere în mine". Cum nu ți-am spus că-mie este teamă, Că am să pierd tot
NATURĂ ŞI IUBIRE de ADA SEGAL în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379514_a_380843]
-
Luceafărul din zenit. Rapsozi iscusiți prin vremuri I-au pus versurile-n cânt, Din care stăbat ecouri De dor doinit la mormânt. Iar clinchetul de izvoare Îi cântă poezie, Pe codru să-l înfioare Cu tristă nostalgie. Somnoroase păsărele Închid pleoapa nopților, Și străbată până la stele După taină de amor. Teiul își scutură floarea Pe al său pustiu mormânt, Când ploaia-ntunecă zarea Și când e bătut de vânt. La mormânt de criptă veche Se deapănă amintiri Despre poet nepereche Cu
ODĂ POETULUI NAȚIONAL de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379510_a_380839]
-
-o pictură, Culorile de toamnă amestecând Și recreând din ele-o partitură. Că nopțile cu uitătura sumbră Sub semnul tău atâta de discret, S-au dezbrăcat de hainele, de umbră, Iar tu, din mag, ai devenit poet! Că zările au pleoapele albastre Când flutură din genele mirării Visând desfășurări de-aripi măiastre Cum cresc firav din versul adorării. Știam că-n ochii tăi dacă privesc În curcubeu ai să mă prinzi captivă Și-n versul tău voi vrea doar să trăiesc
CAPTIVĂ-N CURCUBEU de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379553_a_380882]
-
nr. 1522 din 02 martie 2015. Când noaptea cobora în cuibul ei O mană pe-ntuneric,alinta duios, Cu bucurie, pe frunte-ți resfira, Șuvița somnului și-un vis frumos. Te lua în brațe și vroia să dormi. Mângâietor,cu pleoapele-nchise Simțeai parfumul cald al sărutării Și te-adânceai în lumea ta de vise. Câte nopți-nalbite,câte sihaștrii! Când trandafirii roșii de pojar, Te-neca în fierbințeala și sudoare, Mâna mamei te-ngrijea cu hâr. În palma-i caldă bătea
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
în Ediția nr. 1700 din 27 august 2015. Ne-mbracă în dor cămașa de frunze În toamna ce vine apatic pe vârfuri, Te-ating cu licoarea livezii pe buze, Avid mi te cer în rugă de fluturi. Se mistuie-n pleoape fântâni care ard, În ciob de nerost prinse-n ierburi de rai, Aezi precum sălcii se-ntrec pe sub fard, Culori să-mblânzeasca în susur de nai. Setoasă mi-e toamna, ce nu vrea să-nvețe, Că vară-i plecată cu turme
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
Tumult și risipă, neliniști de veghe, ... Citește mai mult Ne-mbracă în dor cămașa de frunzeîn toamna ce vine apatic pe vârfuri, Te-ating cu licoarea livezii pe buze,Avid mi te cer în rugă de fluturi. Se mistuie-n pleoape fântâni care ard,În ciob de nerost prinse-n ierburi de rai,Aezi precum sălcii se-ntrec pe sub fard,Culori să-mblânzeasca în susur de nai.Setoasă mi-e toamna, ce nu vrea să-nvețe,Că vară-i plecată cu turme
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
fel ca primăvara,Dacă ploile amare strivesc frunza, ... XXVI. REVERIA PRIMĂVERII, de Ines Vanda Popa , publicat în Ediția nr. 1516 din 24 februarie 2015. Curcubeul își răsfiră degetele jucăușe Prin mustățile de grâu, afânate de lumină Și pictează-n rogvaiv pleoapa daliei în tușe, Picurând din stele rouă pe sepale și tulpină. Florile de musețel sunt pudrate cu polen, În pupila lor zglobie se-oglindește melancolic Fir plăpând de păpădie, ce pe margini de joben, Poartă puf fardat de soare din
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
Greierele trubadur, jovial, copilăros, Purtând frac de roz petale, furnicuțelor doinește, Netezindu-și papionul, parfumat de chiparos. Garofițele cochete, în rochițe de cașmir ... Citește mai mult Curcubeul își răsfiră degetele jucăușePrin mustățile de grâu, afânate de luminăși pictează-n rogvaiv pleoapa daliei în tușe,Picurând din stele rouă pe sepale și tulpină. Florile de musețel sunt pudrate cu polen,În pupila lor zglobie se-oglindește melancolicFir plăpând de păpădie, ce pe margini de joben,Poartă puf fardat de soare din ținut
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
un spin din trupul trandafirului... Și mor, puțin câte puțin, arzând sub focul dorului Cenușă-a trandafirului... Sfidând iubire și destin te-ai rupt din mine ca un spin! **** Vis Visam că cerul se comprimă În irusul ce-ascunzi sub pleoapă Când marea n-are nici o vină Că oful meu, n-o să-l încapă. Că somnul ți-a rănit privirea Când te-a adus la mine-n vis Și-n pieptul meu dumnezeirea Raiului porțile-a deschis. Și te strângeam cu
FREAMĂT DE IUBIRE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379573_a_380902]
-
cu credință, Să stau la umbra binecuvântării, Să-mi umplu suflet cu a Ta ființă, Să-nfrunt, umilă, valurile mării. Îți mulțumesc că Tu mi-ai fost aproape, M-ai învățat să calc, fără de teamă, Prin mărăcinii vieții, când sub pleoape O lacrimă începe, -ncet să geamă. Mă-ntorc spre Tine, Doamne, ești Izvorul Din care curge tainic mirul vieții... Ideile din suflet își iau zborul, Înlăturând din cale griul ceții. O, Doamne, -Ți mulțumesc încă o dată, Că ești Toiagul meu
MĂ-NTORC SPRE TINE, DOAMNE! de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379606_a_380935]
-
doamna Gabriela Mimi Boroianu. Ce înseamnă pentru domnia sa anotimpul ăsta... cu brumă pe călcâie, căruia i se spune... „Toamnă”, și ce ne face, aflăm imediat: „Ne desfrunzește toamna de păcate,/ Ne spală trupu-n lacrimă de ploi/ Și ne-nvelește-n pleoapele lăsate/ Ale apusului ce-a obosit în noi./ Dar inima pârdalnică gutuie,/ Mai arde ca o flacără târzie./ Din amintiri iubirea vrea s-o suie/ În toamna vieții rece și pustie...” Oare de ce apusul obosește în noi? De ce obosim noi
ÎN ZBOR ANGELIC… CUVINTE RUGINITE PE ROUĂ DULCE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379592_a_380921]
-
2090 din 20 septembrie 2016. Nicicând nu mi-a fost cerul așa de înalt, dar nicicând stelele nu mi-au fost mai aproape, nicicând n-am știut în înalt să mă scald, dar nicicând nu mi-au plâns stelele pe sub pleoape. Nicicând n-am văzut zori de zi mai senini, dar nicicând n-am trăit, calm, apusuri de rugă, nicicând n-am ales să culeg mărăcini, dar nicicând nu m-au pus mărăcinii pe fugă. Nicicând nu m-a fost mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
pustiu, Dumnezeu ... Citește mai mult Nicicând nu mi-a fost cerul așa de înalt,dar nicicând stelele nu mi-au fost mai aproape,nicicând n-am știut în înalt să mă scald,dar nicicând nu mi-au plâns stelele pe sub pleoape.Nicicând n-am văzut zori de zi mai senini,dar nicicând n-am trăit, calm, apusuri de rugă,nicicând n-am ales să culeg mărăcini,dar nicicând nu m-au pus mărăcinii pe fugă.Nicicând nu m-a fost mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
efemere, Am adunat de mult tot ce-a fost rău. Nu-mi datorezi nici palide cuvinte, Ce s-au pierdut în reci dezamăgiri, Și nici măcar iubirea fără minte, Răpusă-n spinii goi de trandafiri! Îmi ești dator cu roua de sub pleoape, Cu-adânci tăceri depuse-n palma mea, Cu nopțile când te aveam aproape Și mă numeai „duioasă rândunea“! Îmi ești dator cu zile însorite, Când ne iubeam, la braț cu flori de câmp, Sau două ramuri vii, nedespărțite, Ne împleteam
NU-MI DATOREZI NIMIC... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381116_a_382445]
-
un condei. Când lumea e un cântec, tu mâinile îți frângi Și buzele ți-s arse de greu, dar nu te plângi, Mai răsucești o zi-n fuiorul vieții tale, Atât de resemnată, urmând doar a ta cale. Deși pe pleoape-ai rouă,de-i noapte ori de-i zi, Iubire ai să-mparți când tu te vei trezi, Având inima plânsă,cu buzele zâmbești, Ești mamă, ești femeie, cea mai frumoasă ești. Referință Bibliografică: Cea mai frumoasă ești / Daniela Dumitrescu
CEA MAI FRUMOASĂ EŞTI de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381126_a_382455]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > MIRARE Autor: Silvia Rîșnoveanu Publicat în: Ediția nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului MIRARE Te văd ca prin vis în plină trezie, Un dor, ca un gând, se zbate-ntre pleoape, Departe îmi ești, dar azi mai aproape, Prin iris îmi cazi, mirare târzie... Ai fost, vei mai fi, sau doar o părere Foșnește sub gene când ochii își strâng Îmagini sărate din plânsu-mi nătâng Ce-mi curge-n aval în
MIRARE de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381130_a_382459]
-
de ce mor mieii, În brazda Universului s-a-nchis. A respirat tăcerea ca pe-o floare Și-a alergat spre răsărit, cu teamă, Căldură unei mâini purta un soare, Care i-a legănat cuvântul: ,,Mamă!". Câmpiile i-au înverzit sub pleoape, Iar nopțile îi aminteau de casă, Un fir de mac i-a spus să vină-aproape Și l-a vrăjit cu floarea lui frumoasă. Era o zână, cu pas catifelat, Prin adieri îl amăgea cu un surâs, Dar într-o zi
POETUL de DANIEL LUCA în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381166_a_382495]
-
candori; La o clipire viața se rezumă. Mi-e frica vălul care mă-nfășoară, Al lumii plânset arde-n gândul meu, Conjur destinul - crudul aculeu, Acced himere pân` la subsuoară. De la fereastră-mi strigă universul: „- Fântâna vieții-aproape a secat!“. Sub pleoape, un alt ger nevindecat Își potrivește îndoielnic mersul. Pătrunde iarna sorții pe sub ușă, Lumina aspră, ruptă din zenit, În pragul morții a încremenit; Inspir ninsori din clipa jucăușă... Referință Bibliografică: ÎNTR-UN PUMN DE HUMĂ / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN
ÎNTR-UN PUMN DE HUMĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381192_a_382521]
-
decupați din stele, De-un lujer viu, în gândurile mele, Corabia iubirii se anină. Puzderie de frunze mă-mpresoară, Din verde crud simțirea îmi renaște; O ancoră mi-e chipul tău, mă paște Căderea în neant, a câta oară? Sub pleoape ai egretele și marea, Pe buze-ți izvorăște-o simfonie, Natura dezmorțită nu mai știe Ce sori împreunatu-ne-au cărarea. În mine, universul țese-o vrajă, Mi-e gustul contopit cu-a ta ființă, Sucombă inabila mea voință, Când
ÎN SUFLET, AZI, MI-AU ÎNFLORIT CASTANII de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381200_a_382529]
-
Rar ni se întâmplă să devenim copii, să țesem năzuințe cu dalbe bucurii. Mai ningă peste noi frumoase amintiri, și legănăm tot cerul în blândele priviri. Colindele și fulgii plutesc între strigări, de sus și jos se cern sublimele urări. Pleoapele se lasă peste ochi, cântând, inimi dragi se suie peste ceruri stând. Peste tot sunt îngeri, cântec și lumină, Dacii stau cu Pruncul, invitat la Cină. Se deschid ferestre-n muguri de cuvinte, despre Betleem cu toți să luăm aminte
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]