2,367 matches
-
Oprea), București, 1991; Juventus, București, 1994; Exuvii, București, 1997; Noapte sau zi, Pitești, 1998; Volubilis, Pitești, 1998; Salvarea speciei. Despre suprarealism și Gellu Naum, București, 2000. Ediții: Gellu Naum, Calea Șearpelui, introd. edit., Pitești, 2002. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Marea plictiseală, RL, 1990, 15; Florin Manolescu, Un debut exemplar, LCF, 1990, 9; Codrin Liviu Cuțitaru, Starea de „plicty”, CRC, 1990, 19; Mircea Cărtărescu, Plictis și nostalgie, ATN, 1990, 5; Eugen Simion, Criza de identitate, RL, 1990, 29; Mircea Martin, Poezie feminină
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288943_a_290272]
-
Starea de „plicty”, CRC, 1990, 19; Mircea Cărtărescu, Plictis și nostalgie, ATN, 1990, 5; Eugen Simion, Criza de identitate, RL, 1990, 29; Mircea Martin, Poezie feminină?, VR, 1990, 7; Cristian Tudor Popescu, Petala de duraluminiu, ALA, 1990, 40; Dan Grădinaru, Plictiseala Simonei Popescu, CNT, 1991, 17; Gheorghe Grigurcu, Treptele alienării, F, 1991, 8; Andreea Deciu, Portretul artistei în tinerețe, RL, 1994, 23; Ioana Pârvulescu, Vârste pe pânza vremii, RL, 1994, 25; Ion Pop, Tinerețea, ce alternativă!, VTRA, 1994, 8; Ioan Moldovan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288943_a_290272]
-
altul (acasă, comunitate) sau de la un terapeut la o altă persoană (exemplu, dacă mâncarea este recompensa acasă, nu poate fi aplicată și la școală, unde acest stimulent nu se folosește în mod normal);.recompensa trebuie să varieze, astfel încât să evite plictiseala, obișnuința. Intervenția terapeutică trebuie continuată pe o perioadă lungă de timp, de cel puțin doi ani, fără întrerupere de vacanță. 3.4.8. Principiul exploatării abilităților specifice dobândite Literatura de specialitatea prezintă o serie de abilități specifice, importante ce pot
Modalităţi educaţional - terapeutice de abordare a copiilor cu autism by Raţă Marinela () [Corola-publishinghouse/Science/91883_a_93198]
-
a primi stimuli noi este mai mică. Atracția erotică pentru cel în care poți citi ca într-o carte nu se produce sau se stinge. Unele cercetări experimentale confirmă această ipoteză - în terminologia limbajului curent, ea s-ar numi „a plictiselii” -, dar alte date sunt însă nonsuportive. Dintre cercetările sistematice ce atestă efectul suprasaturației de stimuli, două sunt mai relevante. Y. Talmon (1964), studiind un număr de 125 de cupluri căsătorite provenite din kibbutzuri evreiești, a constatat că nici unul nu era
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
ei și a cărei relevanță a fost demonstrată experimental, respectiv familiaritatea optimă, apare limpede că în comparația similaritate-complementaritate, prima este categoric decisivă. Familiaritatea optimă vrea să desemneze faptul că prea mult contact personal cu o anumită persoană conține și riscul plictiselii - vezi, pe larg, Iluț, 2000.) 5.4. Piața maritală. Mariajul ca „afacere” (schimb)tc "5.4. Piața maritală. Mariajul ca „afacere” (schimb)" Mulți autori consideră că deși s-a produs mutația de la alegerea de către familie a partenerului conjugal la alegerea
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
încadrat (frame) într-un spațiu populat numai de atribute valoroase. Perspectiva prin care imaginea celuilalt este absorbită e total închisă, excluzând orice element neplăcut. În sine, acesta nu ar fi un lucru rău, numai că din varii motive - intervine și „plictiseala” sau, mai tehnic, „suprasaturația de stimuli” - imaginea idealizată se erodează, ajungând nu de puține ori până la aversiune. În principiu, cu cât idealizarea este mai pronunțată, cu atât dezamăgirea e mai mare. (Dar nu trebuie considerat totul numai în termeni de
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
plătit pentru a-i transporta pe toți participanții până la locația centrală. Principalul dezavantaj al focus grupurilor telefonice îl reprezintă lipsa comunicării non-verbale. Se câștigă multe informații atunci când se reunesc oamenii și se observă mișcările participanților - datul din cap, semnele de plictiseală, zâmbetele, încruntările, receptivitatea, interesul față de subiect -, toate acestea fiind lucruri inaccesibile prin intermediul telefonului. Focus grupului telefonic îi lipsește consistența focus grupurilor în care persoanele interacționează direct. Grupurile telefonice pot fi organizate la niveluri diferite de dotare. O extremă ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
se face examinarea trebuie să fie ferită de zgomote sau elemente distractive, iar subiectul să fie așezat confortabil cu ochii legați sau cu spatele spre examinator. Cuvintele stimul nu vor fi prea numeroase, pentru a nu face să intervină oboseala, plictiseala, saturația. Totodată trebuie să fie cuvinte accesibile subiectului și lipsite de echivoc. Dacă lista este întocmită cu scopul de a se descoperi complexe, atunci în listă sunt cuprinse cuvinte irelevante și relevante sau critice, distribuite la întâmplare. Asociația controlată continuă
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
dorință, aspirație, speranță - indolență, indiferență 40 Iubire, dragoste - ură, gelozie 40 Istețime, Înțelepciune - prostie, nerozie 44 Logic, logică - ilogic, absurd 50 Măsură, moderație, modestie - exagerare, Îngâmfare, lăudăroșenie, orgoliu, trufie, megalomanie 51 Morală, moravuri 52 Muncă, hărnicie, creație - lene, indolență, trândăvie, plictiseală 57 Obiectivitate - subiectivitate 58 Obișnuință, deprindere, adaptare - inadaptare 61 Om, omenie, noblețe - josnicie 62 Pasiune, entuziasm, patimă 64 Paradoxuri, contradicții, contrarii, perplexitate 64 Părinți - copii 68 Personalitate, atitudine 69 Prietenie, devotament - dușmănie, trădare 72 Prudență, prevedere, anticipare - imprudență, precipitare 73
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
respect pentru oameni și pentru sine Însuși.” (Voltaire) Furtunile mari lovesc copacii mari. (Invidiile cele mai mari sunt Îndreptate asupra celor mai merituoși: „Mărul roșu cheamă pietrele”.) Muncă, hărnicie, creație - lene, indolență, trândăvie, plictisealătc "Muncă, hărnicie, creație - lene, indolență, trândăvie, plictiseală" Dumnezeu Îți dă, dar nu-ți bagă În traistă. (Dumnezeu, prin care aici Înțelegem „mama natură”, oferă fiecăruia dintre noi șansa succesului și a Împlinirii de sine: virtual, fiecare dintre noi dispune de un mănunchi de Însușiri sau capacități, fizice
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
ai nici o treabă! (Desigur, nu e cazul leneșului, ci al celui obișnuit cu munca, al celui care a Înțeles că aceasta este „legea vieții și rodul ei cel mai bun”.) „Numai atât ai trăit: cât ai muncit.” (J.W. Goethe) „Plictiseala o cunosc numai oamenii care n-au un conținut lăuntric mai adânc și care nu se pot menține vii decât prin stimulente exterioare. Toate nulitățile caută varietatea lumii din afară, fiindcă superficialitatea nu este altceva decât realizarea prin obiecte. Omul
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Ilie: Nu te-nțeleg! Doar tu spuneai că dacă am fi avut un copil, măcar... De ce să nu luăm un copil? Mina: Un copil nu e totuna cu copilul meu. Ilie: Bine, știu... Dar ne-ar scăpa de singurătate, de plictiseală, de toate necazurile noastre. Mina: Un copil nu poate ține loc la toate. Ilie: (furios) Dar tîmpenia asta, obsesia asta din colț calul nostru verde ține loc la toate? Răspunde! De ce taci? Mina: Tu ai adus calul aici! Și l-
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ultimul timp ai mai adormit odată! Și nu știu dacă faci bine! Vecin 3: Îmi pare rău. O să fiu mai atent. Vecin 1: E, și-acum să vedem ce urmează în program. Nu de altceva, da' să nu ne prindă plictiseala. Mihai: (după manevrele de lumină necesare) Veți face așa cum vă spun eu și scăpăm de ei în timpul cel mai scurt. Alex:... O să mă faci să cred din nou că știi să patinezi... Mihai: Și în primul rînd să n-o
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
răsfoirii e din ce în ce mai agitat și pe bandă foșnetul se transformă într-un soi de vînt; numai Trimisul lui Dumnezeu e liniștit și adîncit în Biblie; Plutonierul, și el liniștit, își face pasiența) Plutonierul: (după un timp) Mamă, ce vînt de plictiseală...! Ce vînt de plictiseală... hai că tot eu vă salvez... Va să zică eu eram într-o cameră vecină cu cea a anchetatorului și... Obiectiv nr.: (izbucnind) Ce dracu'! Că asta ne-ai mai spus-o, du-te, dom'le... Plutonierul: Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
și pe bandă foșnetul se transformă într-un soi de vînt; numai Trimisul lui Dumnezeu e liniștit și adîncit în Biblie; Plutonierul, și el liniștit, își face pasiența) Plutonierul: (după un timp) Mamă, ce vînt de plictiseală...! Ce vînt de plictiseală... hai că tot eu vă salvez... Va să zică eu eram într-o cameră vecină cu cea a anchetatorului și... Obiectiv nr.: (izbucnind) Ce dracu'! Că asta ne-ai mai spus-o, du-te, dom'le... Plutonierul: Nu, Nae... al cîtelea ești
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
masă; se simte ignorat, suspendat) Și acum ce facem? Ce facem acum? Că de pasiență m-am cam plictisit... (se plimbă spre toate mesele, îi privește cum răsfoiesc dosarele) Dați-mi, măi, și mie un dosar că poate ies din plictiseală (încearcă să-l ia pe cel al Dosar nr.; acesta nu i-l dă; se duce la Obiectiv nr. și, cu toată împotrivirea acestuia, reușește să i-l ia; apucă să răsfoiască 2-3 foi, dar Obiectiv nr. i-l ia
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ia uite ce scrie aici..., ia uite: "Obiectivul" adică tu ai omis să treci în autobiografie că ai un unchi țărănist condamnat pentru trădare; strîns cu ușa ai promis să colaborezi... Ei, ce zici, Nae?! Hai că mi-a trecut plictiseala... ia să vedem ce mai scrie pe aici... Sursa dublă: Stai puțin, stai! (se oprește la o pagină) Să fiu al naibii dacă..., uite aici... dacă la mine nu scrie la fel... ia uite... "cu ocazia unei plecări în străinătate
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de sens, fiindcă astăzi omul se cunoaște deja prea mult pe sine [...]”. Asta-mi place enorm: omul se cunoaște deja prea mult pe sine - cu alte cuvinte se plictisește de moarte de el Însuși. Acele ennui, spleen și toate celelalte plictiseli artizanale care vor mai fi existînd nu aparțin omului modern, individualizat, În virtutea desăvîrșirii vreunei evoluții - declin spenglerian, escatologie new age sau mai știu eu ce apogeu al dialecticilor de toate culorile - ci ca rezultat al suprasaturației de sine. În cele
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
este metafizica?, s-a Înșelat, fiind Înșelat de fapt de o literatură care Încercase să-l convingă de imposibilitatea revelației altfel decît În condiții de restriște existențială. Nu angoasa forte face ontologia posibilă ca experiență, ci una debilă, Înrudită cu plictiseala, cu far niente-le. Omul contemporan descoperă că revelația finitudinii nu poate avea loc decît În momentul În care res cogitans Îl pierde din vedere pe fratele lui, porcul, res extensa, În mijlocul uitării ființei. În condiții optime de viață fiziologică, la
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
alta, și niciodată/ ne-răsfrângând, nici cât să-l poată strâmba,/ chipul adevărului adevăratei ființe și tu deopotrivă de schimbător, și privind-o" ("Tratat despre posibilitatea unicității") O notă de reflexivitate caracterizează ultimul volum. "Alte poeme" (1973): liniștea, timpul, spaima, plictiseala se desenează-n aer, în imagini rare ce se-aud ca o muzică: "Și când lumina este ca o față spre care-ai vrea/ să se ridice palmele unite" ("Liniște"). Volumul se leagă de lirica anterioară prin invocarea aceluiași personaj
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
vă stau gândurile". Harul creației nu este de la "Duhul sfânt", ci de la iarba, munții, apele și mai ales cerul care l-a dezmărginit. În afară de problema creatorului, care se cuprinde în multe poeme ale volumului, simțim în alte poeme semne de plictiseală albă, vecină cu angoasa, precum și o încercare de izolare într-o casă îndepărtată de toate locurile cunoscute. Ceea ce îl obosește și îl agasează este neputința: Totul e calculat dinainte/ Cu mare precizie,/ Numai noi, naivii/ Mai umblăm pe la policlinici". Volumul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
când cetatea nu mai avea putere/ Iar zidurile sale sunară parca moi/ Din Troia fu acela care lansa ideea/ Înfrângerii prin calul troian, nu prin război." În "Balade", poetul se preocupă de soarta geniului și a artistului în lumea contemporană. ("Plictiseală cu lumea lui Beethoven" sau "Iubirea"). Poetul este un Gulliver naufragiat într-un univers de pitici. Sensul existenței este devenirea și devenirea se înnobilează prin vis. Poemul "Laocoon" reface tradiția macedonskiană a macabrului: "Marele vierme, vatră în chin de carne
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
previzibil, cel puțin acasă. Extrapolând, putem observa că el seamănă foarte bine cu orice dictator care dorește ca poporul să fie previzibil, o oglindă a ego-ului personal. Previzibilitatea suportă și o altă abordare, să-i spunem feminină: ea înseamnă fie plictiseală, fie spaima de monotonia ei, în condițiile în care aduce foarte mult cu moartea; dacă totul este încremenit atunci nu mai pot fi zărite urmele vieții. Previzibilitatea intră drept ingredient necesar și în ontologie, ea făcând diferența dintre viziunea parmenidiană
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
riscăm să demonstrăm că există un capăt al lumii chiar dacă Pământul este rotund. Poate că ar trebui să mă bucur de neînchegarea societății românești. Într-o lume în care toate ar fi ordonate mă tem că mi-ar da ghes plictiseala, lipsindu-mi situațiile asupra cărora să-mi exercit simțul critic. Nu poți să-ți critici țara, zguduindu-ți astfel fundamentule, decât în contextul unor aspirații de civilizație. * Miracolul acestui neam îl constituie supraviețuirea ca popor în condițiile unei vizibile neînchegări
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
sufletești și morale a individului. Ea se manifestă prin tristețe, care este o stare prelungită de durere morală, o deprimare sufletească apăsătoare ce imobilizează persoana. Tot aici sunt incluse grija, ca formă de neliniște, de frământare sufletească și morală, precum și plictiseala, care este o formă activă de tristețe, o existență inertă, goală, lipsită de sens, o conștiință vidă care caută ceva, fără să știe Însă precis ce vrea. dă Deprecierea, reprezentând forma care se opune, În planul sentimentelor morale, orgoliului, așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]