4,286 matches
-
lui Gaston, Savoy, bărbații mătăhăloși, considerați oarecum săraci cu duhul, sunt porecliți „plopi“. Și asta pentru că lemnul de plop nu e bun decât pentru bețe de chibrituri, nefiind folosit la stâlpi sau la grinzi. De aceea l-au poreclit prietenii „plopul“. Gaston avusese întotdeauna încredere în oameni. Nimeni pe lume, considera el, nu se năștea deștept și puternic ca Napoleon. Pământul nu este numai pentru deștepți și puternici. Trebuie să fie posibil în lumea asta ca și cei slabi și nenorociți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
NATAL lui lon Pillat După douăzeci de ani trec iarăși pe-aceleași uliți unde-am fost prietenul mic al țărânii din sat. Port acum în mine febra eternității, negru prundiș, eres vinovat. Nimeni nu mă cunoaște. Vântul, el singur, sau plopul de aur. Plop înălțat de-un fir nevăzut asemenea fusului. Nedumirit turnul se va uita două ore în urma mea până m-oi pierde din nou subt dunga apusului. Totul cât de schimbat! Casele toate sunt mult mai mici decât le-
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Pillat După douăzeci de ani trec iarăși pe-aceleași uliți unde-am fost prietenul mic al țărânii din sat. Port acum în mine febra eternității, negru prundiș, eres vinovat. Nimeni nu mă cunoaște. Vântul, el singur, sau plopul de aur. Plop înălțat de-un fir nevăzut asemenea fusului. Nedumirit turnul se va uita două ore în urma mea până m-oi pierde din nou subt dunga apusului. Totul cât de schimbat! Casele toate sunt mult mai mici decât le-a crescut amintirea
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
NATAL lui Ion Pillat După douăzeci de ani trec iarăși pe-aceleași uliți unde-am fost prietenul mic al țărânii din sat. Port acum în mine febra eternității, negru prundiș, eres vinovat. Nimeni nu mă cunoaște. Vântul el singur, sau plopul de aur. Plop înălțat de-un fir nevăzut asemenea fusului. Nedumerit turnul se va uita doua ore în urma mea până m-oi pierde din nou subt dunga apusului. Totul cât de schimbat! Casele toate sunt mai mici decât le-a
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Pillat După douăzeci de ani trec iarăși pe-aceleași uliți unde-am fost prietenul mic al țărânii din sat. Port acum în mine febra eternității, negru prundiș, eres vinovat. Nimeni nu mă cunoaște. Vântul el singur, sau plopul de aur. Plop înălțat de-un fir nevăzut asemenea fusului. Nedumerit turnul se va uita doua ore în urma mea până m-oi pierde din nou subt dunga apusului. Totul cât de schimbat! Casele toate sunt mai mici decât le-a crescut amintirea. Lumina
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
de brațe, cotituri, lățiri și gâtuiri îl făcea râul. Acolo, după ce s-a despărțit în două brațe la o milă în amonte, râul se reunește la poalele unei ridicături de pământ, pe care se-nalță un străvechi paraclis, împrejmuit de plopi, în mijlocul unei pajiști. Ușa bisericii era deschisă, și, din instinct, m-am dus să văd ce era înăuntru. Între cercul de copaci și paraclis se vedeau câteva morminte având deasupra cruci grosolane. Rotari m-a urmat tăcut, fără să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
abia s-a liniștit. Și acum ea suspină Asemenea unui copil trudit. Luminosul crainic, Soarele stingher Și atât de tainic Se-aprinde iar pe cer. Și cu noua lumină Sclipește ca un strop Ce parcă are mină Pe vârful unui plop. Până la amiază Pământul ocrotit Încet, încet vibrează Adânc și liniștit. Două rândunele Două rândunele de jad Deasupra noastră încet cad Din cer coborând, Spre noi parcă râzând. Sunt semnul primăverii În miezul serii Sunt un semn la bucuriei Și totodată
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
bine-ar fi să te afli la adăpost, într-un loc uscat, cald, bine luminat, într-un loc fără amestec. O, zei! Cine poate cuteza să nutrească închipuirea lăcașurilor biruinței? Cine să-și ridice gândul până la voi? Crengile negre de plop și cireș sălbatic țes geometrii capilare care duc spre o inimă nevăzută. S-a pornit și vântul de la răsărit. Și cum încrețește apa, la fața ei iată că apar cinci, șase cioturi, parcă ar fi stâlpii unui pod surpat sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ăla, ăla era cu adevărat rozul pe care și-l dorea! Și fără să vrea se întristează. Își pune halatul de baie și începe să-și aplice cu mișcări încete masca de castraveți. După amiaza trece. Soarele se apleacă dincolo de plopul din fața blocului V 4. Se îndreaptă cu graba vărsătorului către orizontul nevăzut, dincolo de oraș, trăgând după el cerul rose argent. Totul se scaldă într-o lumină roză, movă, arămie, de pe altă lume, mai strălucită, iar din pietre și lucruri, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ai, habar să n-ai! Hu hu! Hu hu! Și cu acestea, huhurezul fâlfâi din aripi și se lăsă la vale înspre apă, dispărând în întunericul plin de arbori. Căci totuși sunt mulți arbori în orașul nostru încâlcit, oțetari, salcâmi, plopi, castani, sălcii, tei. Kerch are de vizitat două bănci, facilitatea ultramodernă de îmbuteliere a produselor Coca Cola, Ateneul Român, Muzeul Țăranului și fosta IMGB prefăcută în bază atomică. Dimineața, la prânz și seara mănâncă și bea la supeuri oficiale împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
care a profitat până la urmă irezistibilul său rival. Dar tocmai ceea ce ar putea vindeca o mare pasiune o face și mai primejdioasă. Se uita pe fereastră și se gândea la ceva. Nu se întâmplase nimic, era doar vară din nou. Plopii fremătau și se despuiau de lâna lor pe care cu atâta sârg o torc în fiecare an. Păsărelele ciripeau. Florile răspândeau miresme. Știți prea bine cum e. Ce mare lucru? Jos în stradă un băiat și sora lui, așa cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
infinită. Se gândi la viața acelui copil condamnat și într-o clipă îi trecu prin cuget tot ceea ce sperase el și nu mai putea spera, tot ceea ce s-ar fi putut aștepta să primească, dar nu va primi niciodată. Și plopii tremurau în continuare și soarele strălucea și s-a gândit atunci la opacitatea completă a inimilor noastre față de suferința care ni se înfățișează clipă de clipă, nu numai în fiecare față boțită, ci în fiecare lucru. În fiecare atom chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
romane sau plachete publicate, nemaivorbind de puștoaicele care nu știu cum să se mai dea în stambă vorbind de spermă și sânge menstrual și hăul existenței și buruienile din curtea Institutului de Artă. Și de fapt după o noapte în Cuba, când plopii foșnesc, asta vara desigur, le înțelegi. De ce în Cuba? În clubul Cuba, deschis pe teritoriul fostului ștrand studențesc, cu piscină, fete pe tejghea, un ecran de 3 pe 3 metri pe care se perindă forme roz-portocalii, bărbați cu gel în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
sticlesc în culori stinse. Totul e prins în țărâna-mamă și sudat de ger, un gorgan ici acoperit de zăpadă, dincolo cu dinți de gheață, mai încolo șuvițe de noroi argintiu, un munte care curge. Într-o râpă se ițesc doi plopi, unul mare, celălalt mai mic, amândoi negri; mai departe o macara a înțepenit lângă câteva blocuri neterminate; cerul e verde și adânc; un stol de ciori despică privirea, în lumina trandafiriu-cenușie. Străbătând câmpia care se adâncește în fund de căldare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
sărute sfios soreanca, să-i șoptească dorul de-l pustiise până atunci, să atingă cu buzele lui mistuite de arșiți răcoreala mămoasei deschideri a străpătrunderilor pustiitoare, să asculte cum, furnicate de sfâșierea pormbei din străfund, fierbinți și tremurânde ca frunzele plopului când îi cântă spânzuratului, buzele deschizătoarei gem cu țipătul celei din adânc de trup, râd cu urletul ei, zvâcnesc din prăbușirea ei, înfloresc din paloarea ei de porumboaică învinsă și cheamă aceeași moarte care încă stăruie să nu vină să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
acela care trecuse și peste el, și peste ea. Ciudatul sentiment că nici nu fusese timp. Sau tot ce fusese se mistuise, se amestecase, se revărsase acum ca dintr-un sac cu fulgi și zburătăceau crâmpeie de amintiri precum funigeii plopilor, primăvara, stârniți de cine știe ce joacă a vântului. Rămăsese cu câteva pietricele în pumnul strâns. Când se așezaseră pe banca din fața fostei căpitănii, încă le mai ținea în mână. Le frământa, le strângea între degete, înfiorată de înțepături, un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Copaci desfrunziți - fără tata acasă anotimp în tuș Vânt rece-n scrânciob îngânând guguștiucii - tot parcul pustiu Toamna la scăldat - soarele-n copca azurie dintre nori Mai multă lumină pe drumul din pădure - cum mor copacii Străzile-s pustii - în plopii goi ciorile-n stoluri croncănind Foșnet în frunze - bastonul bătrânului căutând drumul Cade o nucă - din copacii cât veacul sunetul clipei Fluture alb poposind pe-o castană - ultima idilă Zi înnorată - prin parcul pustiit tac pomii și-un haijin Doar
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
dud - pluta meduzei La cules de melci bătrânul și nepotul - zâmbete știrbe De Înviere - șiroaie de ploaie frâng firele ierbii Alt tril de mierlă - femeia-n negru privind teiul înflorit Prin ramuri mierle-n joc de-a v-ați-ascunselea pisoi nemișcat Plopii troieniți - spre puful căzând doi pui își cască ciocul Clipa prezentă - ciripit nesfârșit din florile de tei Mireasmă de tei - țestoasa scoate capul din carapace Zborul săgetând cerul dimineții de mai - oloaga privește Pe obraz pictat zâmbetul mov până-n urechi
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
În orice loc. Toacă toată ziua tare O ciocănitoare - vrăjitoare. Toacă fân? Toacă mărar? Când mai des... Și când mai rar... De ascultă, e cu-n scop: Are dânsa stetoscop. Și consultă fără stop Păr cu nuc și măr cu plop. Mamă, mamă, să mă-mpiedic, Uite, frate, ce mai medic! Ț Țara cât este de mare? Cât un munte cu cărare? Cât un munte și-o câmpie? Cât un deal cu pomi și vie? Țara-s munții-n horă prinși
Dragul meu abecedar. In: ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_520]
-
transmită ceva important, mesaje disparate, concluzii pe care ar fi trebuit să le tragă chiar el, însă nu reușea, niște bani (mulți bani, a dracu` chestie!) ascunși într-un geamantan adus de un agent imobiliar. Hei, nu te ascunde pe după plop, nu de cineva, ci chiar de către unul dintre personajele tale. L-ai ucis descriindu-i moartea într-un accident de circulație, ești un nemilos numai bun de pus pe scaunul electric. Sau preferi un rug? Poate un zid, iată-te
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
niciodată, acesta era adevărul (avusese senzația ciudată că era spionat mai tot timpul de ochi curioși din spatele perdelelor, iar Lucia ieșise odată - goală - pe verandă și se plimbase câteva minute, ca pe un catwalk) și nu se putea ascunde pe după plop, însă fumul acela gros care ieșea pe ferestre îi provocă o stare neașteptată, în care se amestecau mila, surpriza și oroarea. Știa. Știa că dacă avea să deschidă fișierul Romanului care se Scria Singur tot misterul s-ar fi lămurit
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ca un șobolan într-un cadavru. Trebuie să te roadă până la os, până nu mai ai carne deloc si nu mai suferi. Până la urmă ajungi la capătul durerilor. În fața ferestrei, Iorgu încruntat privește afară în întuneric. E noapte, e liniște... Plopii înalți, fremătători din fața casei îsi scuturau frunzele îngălbenite de toamnă. Freamătul lor par glasuri omenești care povestesc întâmplări despre viața de demult. E trecut de miezul nopții... Iorgu, istovit de atâtea gânduri, căzuse într-un somn adânc si liniștit cu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
dar adânci, cu diferențe de nivel, ce ating și 200m. Referitor la peisajul arboricol, acesta nu a suferit modificări față de prezent, poate doar s-a rărit, astfel că vegetația continuă să fie reprezentată prin păduri de fag, gorun, tei, carpen, plop, cireș (o parte păstrându-se și astăzi), iar stratul de arbuști de la baza lor este compus din alun, sânger, păducel, corn, măr pădureț ș.a. Majoritatea lor este specifică pădurilor central-europene (gorun, fag), dar și stepelor și silvostepelor continentale est-europene (stejar
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
și mediu podzolice, dar și brun-roșcate. Pe mici porțiuni s-au format uneori cernoziomuri degradate, iar pe luncile râurilor se găsesc aluviuni aduse de ape. Lunca Bârladului și a afluenților lui a fost acoperită de păduri de stejar, frasin, salcie, plop, ulm, ale căror trunchiuri carbonizate încă se mai zăresc în albia râului Bârlad, la circa 3-4 m sub aluviuni. Datorită acestor depuneri, lunca s-a ridicat în ultimii 600-700 de ani cu 2-2,5m, acoperind multe din așezările preistorice și
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
majoritatea nu au avut boltă. În interiorul caselor, alături de cuptoare s-au descoperit și gropi de provizii sau menajere, uneori situate și în afara complexelor de locuire. Analiza resturilor de cărbuni au indicat folosirea cu predilecție a lemnului de esență moale (arin, plop ori salcie), mai rar a celui de stejar, la construirea adăposturilor. De altfel, lemnul și lutul erau materialele de bază la construirea caselor, fapt ce s-a perpetuat, în unele cazuri, până în prezent. Lemnul provenea din pădurile situate în apropierea
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]