2,557 matches
-
și Ana Ghiță. A urmat cursurile Școlii de Ofițeri de Infanterie (1952-1954), ale Academiei Militare din București - Facultatea de Arme Întrunite (1965-1968) și apoi Cursul Postacademic de Arme Întrunite (1974). După absolvirea Școlii de Ofițeri, a fost repartizat comandant de pluton și companie într-un Regiment de infanterie și Școala de Ofițeri de Infanterie. Îndeplinește apoi funcțiile de Ofițer 5 în Marele Stat Major (1968), ajutor șef Biroul 1 din Secția Pregătire operativă, ofițer 1 în Secția Operații (1973), ofițer 1
Grigorie Ghiță () [Corola-website/Science/311816_a_313145]
-
Facultății de artilerie din cadrul Academiei Militare din București, absolvindu-le în 1977, respectiv 1989. După absolvirea Școlii de Ofițeri în anul 1977, a fost înaintat la gradul de locotenent. A parcurs etapele ierarhiei militare începând cu cea de comandant de pluton (până în 1982) și comandant de baterie (până în 1987) în cadrul Brigăzii 8 Artilerie Tunuri, iar evenimentele din anul 1989 îl găsesc în funcția de Comandant Divizion Artilerie Antitanc aparținând Regimentului 65 Artilerie Antitanc. În august 1990 revine în Focșani încadrând funcția
Ștefan Oprea (general) () [Corola-website/Science/311908_a_313237]
-
de Ofițeri de Artilerie, a fost înaintat la 20 august 1952 la gradul de locotenent. A urmat apoi cursurile Facultății de Artilerie din cadrul Academiei Militare din București (1954-1957). În decursul îndelungatei sale cariere militare a îndeplinit funcțiile de comandant de pluton (1952-1954), ofițer în statul major al șefului artileriei armatei, ofițer cu pregătirea de luptă și operațiile la șeful artileriei (1960-1969) și șef de stat major al artileriei Armatei a 3-a (1969-1970). La data de 21 iulie 1970, lt-colonelul Mircea
Mircea Agapie () [Corola-website/Science/311905_a_313234]
-
Marelui Stat Major al Armatei Române (1975-1983). s-a născut la data de 24 iulie 1919, în comuna Percosova (județul Timiș). După absolvirea liceului la Timișoara, a urmat cursurile Școlii de Ofițeri de Infanterie (1941-1943), fiind repartizat în calitate de comandant de pluton în Regimentul 5 Vânători. Încă din primii ani ai carierei i-a fost dat să trăiască dramatica experiență a războiului din est, fiind luat prizonier pe front de către sovietici la acea dată aliații Armatei Române (septembrie 1944). După venirea din
Ion Șuța () [Corola-website/Science/311896_a_313225]
-
1997), un curs intensiv de cunoaștere a limbii engleze (București, 1999), un curs de limba engleză (Canada, 2003). A obținut în anul 2006 titlul academic de doctor în științe militare. După absolvirea Școlii de ofițeri, a îndeplinit funcțiile de comandant pluton și companie (1974-1980), șef al cercetării la Regimentul Mecanizat (1982-1983), șef de stat major la Regimentul Mecanizat (1983-1985) și ofițer de stat major în secția planificare și pregătire operativă a Direcției Operații din Statul Major General (1985-1992). În anul 1992
Ion Bârloiu () [Corola-website/Science/311904_a_313233]
-
1910, în satul Răhău (județul Alba). A urmat cursurile de la Școala de Ofițeri de Infanterie (1929-1931) și de la Școala Specială de Infanterie (1933-1934). După absolvirea Școlii de ofițeri, a fost înaintat la gradul de sublocotenent (1931) și numit comandant de pluton în Regimentul 91 infanterie (1931-1932, 1934-1939) și la Centrul 6 Instrucție Jandarmi (noiembrie 1932 - octombrie 1933). În aprilie 1936 a primit gradul de locotenent. Îndeplinește apoi funcțiile de ofițer cu aprovizionarea (aprilie 1939 - 1940) și șef al Biroului instrucție și
Arhip Floca () [Corola-website/Science/311951_a_313280]
-
Război al Armatei SUA și un masterat în studii strategice la Carlisle, Pennsylvania (2000), cursurile Universității Naționale de Apărare din China (2003). După absolvirea Școlii de ofițeri în anul 1978, a parcurs toate treptele ierarhiei profesionale, mai întâi comandant de pluton (1978-1982), apoi comandant de companie (1982-1986) și din 1986 șeful pregătirii de luptă la un regiment de tancuri și șeful Secției Instrucție în statul major al Armatei a 4-a. A îndeplinit funcția de comandant al Detașamentului român de legătură
Mircea Savu () [Corola-website/Science/311947_a_313276]
-
didactic universitar din Ministerul Educației și Cercetării (2007). În anul 2006, el a obținut titlul academic de doctor în științe militare. După absolvirea Școlii de Ofițeri în anul 1976, a fost avansat la gradul de locotenent și numit comandant de pluton la Scoala Militară de Ofițeri de Infanterie (1976-1977), apoi ofițer instructor la Liceul Militar "Dimitrie Cantemir" (1977-1979). În anul 1979 este înaintat locotenent major și numit ofițer instructor la Departamentul Educație din cadrul Comandamentului Trupelor de Uscat (1979-1983). În anul 1983
Florian Pință () [Corola-website/Science/311952_a_313281]
-
cauzându-i o infirmitate pe care o va purta tot restul vieții. După război, a avut parte de o ascensiune rapidă în structurile militare. Este avansat la gradul de locotenent (1946) și numit pe rând în funcțiile de comandant de pluton și companie în Regimentul 3 Infanterie voluntari, apoi locțiitor politic al comandantului Batalionului 3 Tancuri din Brigada 3 Tancuri (octombrie 1947 - 1948). Îndeplinește atribuțiile de locțiitor politic al comandantului Diviziei 2 Vânători de Munte (1949 - 1951), comandant al Diviziei 5
Marin Dragnea () [Corola-website/Science/311326_a_312655]
-
Militare în U.R.S.S. (1957-1959) ca șef de promoție. În anul 1981 a obținut titlul academic de doctor în Științe militare. După absolvirea Școlii de Ofițeri, în mai 1949 a fost înaintat la gradul de sublocotenent și numit comandant de pluton și apoi de baterie artilerie antiaeriană (1949-1950). În decembrie 1949 primește gradul de locotenent. Revenit din URSS după absolvirea Școlii Superioare de Tancuri și Autotunuri, este înaintat la gradul de locotenent major (1952) și numit comandant de batalion (1952-1953). În
Paul Cheler () [Corola-website/Science/311335_a_312664]
-
legăturii cu trupele aflate la Silistra. Capul de pod Turtucaia era organizat pe trei linii de rezistență. Cea mai înaintată, întinzându-se până la linia pichetelor de frontieră, cu rol de supraveghere și recunoaștere și deservită de trupe de tăria unor plutoane sau companii era numită și „prima linie de rezistență”. Era la rândul ei formată din trei serii de lucrări: linia posturilor mici, linia gărzilor mari și linia avanposturilor înzestrate. Rolul ei era de a întârzia un eventual atac inamic, trupele
Bătălia de la Turtucaia () [Corola-website/Science/311334_a_312663]
-
artilerie și Colegiul de Stat Major (în 1974, ca șef de promoție). Timp de 43 ani (în perioada 1954-1997) a lucrat în cadrul Armatei Române, îndeplinind diferite funcții de conducere la unități și mari unități, începând cu cea de comandant de pluton, apoi începând din anul 1971 a intrat în Marele Stat Major. În cadrul Marelui Stat Major, a îndeplinit funcțiile de ofițer în Secția Pregătire Operativă (1971-1972), ofițer în Secția Operații (1972-1977), șeful Secției Organizare (1980-1984), comandantul Diviziei 11 Mecanizată "Carei" (1985-1990
Nicolae Șchiopu () [Corola-website/Science/311368_a_312697]
-
reprezintă o însumare a idealului frumuseții venețiene, lucrarea fiind una dintre cele mai ilustrative exemple ale acestei schimbări de stil. Între 1871 și 1877, Rossetti lucrează la opt tablouri diferite cu aceeași temă: mitică Proserpina, fiica zeiței Ceres, răpită de Pluton ca să fie regina infernului,dar a primit permisiunea că o jumatate de an să trăiască pe Pământ. Prin acest mit, Rossetti face aluzie la propria aventură de dragoste cu Jane Burden, soția lui William Morris. Asemenea Proserpinei, si Jane este
Dante Gabriel Rossetti () [Corola-website/Science/311402_a_312731]
-
Școala Militară Superioară de Ofițeri, Tancuri și Auto din Pitești, specialitatea tancuri (1967-1970) și ulterior la Academia Militară Generală din București, Facultatea de Arme Întrunite și Tancuri (1976-1978). După absolvirea Școlii de Ofițeri, a activat în funcțiile de comandant de pluton și apoi de companie de tancuri la un regiment (1970-1978), apoi ofițer 2 cu operațiile în Sectia Operații a Comandamentului Armatei din Cluj (1978-1984). Își desăvârșește pregătirea militară, urmând un curs postacademic de comandanți de regimente în cadrul Academiei Militare din
Mircea Teodor Mureșan () [Corola-website/Science/311412_a_312741]
-
absolvit în 1977. A absolvit ulterior ca șef de promoție cursurile Facultății de Arme Întrunite, Tancuri și Auto, secția arme întrunite din cadrul Academiei de Înalte Studii Militare din București, (1987). După absolvirea Școlii de ofițeri, a fost numit comandant de pluton la Regimentul 1 Mecanizat (1977-1980). Avansează în ierarhia militară, ocupând următoarele funcții: instructor în statul major al gărzilor patriotice al sectorului 6, București (1980-1985), ofițer-student în Academia de Înalte Studii Militare (1985-1987), locțiitor al șefului de stat major și șef
Teodor Frunzeti () [Corola-website/Science/311430_a_312759]
-
avansat, succesiv, la următoarele grade militare: sublocotenent în 1912, locotenent în 1915, căpitan în 1917, maior în 1920, locotenent-colonel în 1930, colonel în 1936, general de brigadă în 1943, general de divizie în 1946. Și-a început cariera comandant de pluton în Regimentul 16 Artilerie, Regimentul 2 Obuziere (1912-1916), apoi comandant de baterie în Regimentul 1 Artilerie Grea (1916- 1917). A primit funcții în Marele Cartier General (1917-1919). A fost numit profesor în Centrul de instrucție al artileriei-Mihai Bravu, comandant al
Mihail Voicu (general) () [Corola-website/Science/311482_a_312811]
-
reunoscut ca fiind elevul lui Jiraiya și profesorul lui Kakashi.Minato este o rărițate printre ninja, încât dușmani satului dispăreau din vedere dacă el apărea pe câmpul de luptă; el era capabil să se miște destul de repede pentru a nimici plutoanele inamice cât ai clipi din ochi, primind titlul de "Fulgerul galben al Konohai". , ca și coechipierii ei Jiraiya și Orochimaru, este o elevă al celui de-al Treilea Hokage. Când era mică a primit un colier de la bunicul ei Primul
Lista personajelor din Naruto () [Corola-website/Science/312363_a_313692]
-
împuște el însuși pe „trădători”. Goebbels, care fusese cu Hitler la Bad Wiessee, a pus în mișcare faza finală a planului. La întoarcerea la Berlin, i-a telefonat lui Göring și i-a spus cuvântul-cheie "Kolibri" pentru a da drumul plutoanelor de execuție asupra restului victimelor. Regimul nu s-a limitat la o epurare de Sturmabteilung. După ce anterior închisese sau exilase pe social-democrații și pe comuniștii marcanți, Hitler s-a folosit de această ocazie pentru a acționa împotriva conservatorilor pe care
Noaptea cuțitelor lungi () [Corola-website/Science/309657_a_310986]
-
au organizat o ambuscadă contra unui vehicul de combatanți palestinieni. Yaalon l-a admirat pe Tamari, dar a refuzat propunerea acestuia de a face cursul de ofițeri, si, după ce s-a distins că comandant de companie și că sergent de pluton în 1971, s-a eliberat din serviciul militar regulat cu gradul de sergent major. La izbucnirea Războiului de Iom Kipur în octombrie 1973 Yaalon a fost înrolat că rezervist în Brigadă de parașutiști 55 de sub comanda lui Dani Matt, care
Moșe Iaalon () [Corola-website/Science/310174_a_311503]
-
continuare Yaalon a luptat în orașul Suez. După terminarea războiului s-a întors în armată de carieră, unde a făcut cursul de ofițeri de infanterie, apoi a servit în posturi de comandă în regimentul 50 și a fost comandant de pluton în compania condusă de Itzhak Eitan Ulterior a ajuns adjunctul lui Tamari în fruntea unităților de parașutiști. În anul 1986 Yaalon a fost rănit în cursul unui incident cu teroriști la frontiera cu Libanul. Apoi a studiat la Academia Militară
Moșe Iaalon () [Corola-website/Science/310174_a_311503]
-
a avut loc în piața pariziană l'Observatoire, nu departe de locul unde se află astăzi o impozantă statuie a Mareșalului (foto). I s-a acordat dreptul de a spune căteva cuvinte înainte de moarte și de a ordona el însuși plutonului de execuție. Este înmormântat la Cimitrul Père Lachaise din Paris, în zona Avenue Masséna, alături de mai mulți mareșali francezi. Numele său este, bineînțeles, înscris pe Arcul de Triumf din Paris.
Michel Ney () [Corola-website/Science/310322_a_311651]
-
Școala de Ofițeri de Infanterie Cașovia (1915-1917). După absolvirea Școlii de Ofițeri, a fost încadrat ca sublocotenent în armata austro-ungară, iar după dezmembrarea Imperiului Austro-Ungar, devine ofițer în Armata Română (1919). Urcă pe rând treptele ierarhiei militare, fiind comandant de pluton, companie și batalion. A fost înaintat la gradele de locotenent (1923), căpitan (1929) și apoi maior (1939). După intrarea României în cel de-al Doilea Război Mondial, maiorul îndeplinește funcția de Șef al Biroului Adjutanturii al Diviziei 5 Infanterie (1941-1942
Mircea Haupt () [Corola-website/Science/309012_a_310341]
-
cu roșu", emblemă legendară a liderului tribal Árpád, emblemă instrumentalizată ideologic de Partidul Crucilor cu Săgeți. În Harghita, câțiva tineri mai exaltați au făcut demersuri, încă din 2007, pe lângă liderii Gărzii Maghiare pentru a înființa în România o subunitate, numită "Plutonul Secuiesc". Liderul grupului care făcea demersurile era Csibi Barna, din Miercurea Ciuc. Garda Maghiară și-a mai făcut cunoscută prezența în 1 decembrie 2009, când un grup de șase membri s-au comportat provocator în Cluj-Napoca, cu ocazia a 91 de
Garda Maghiară () [Corola-website/Science/309158_a_310487]
-
șeful secției de Istorie din cadrul instituției muzeale sucevene, prof. Dan Petrovici, precum și alte oficialități locale. Dumitru Cătană și Gherasim (Zamfir) Nicoară au fost doi învățători bucovineni înrolați ca ostași în armata austro-ungară și au fost aleși să facă parte din plutonul de execuție care urma să-i împuște pe țăranii români din localitatea Satulung (astăzi orașul Săcele din județul Brașov) în vara anului 1916. Pentru că au refuzat să execute ordinul de a-i executa pe români, cei doi ostași au fost
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
sediu al Regimentului I grăniceresc român, chiar orașul Brașov. O companie cuprindea pe grănicerii care locuiau într-una sau mai multe localități, comandantul acesteia, de regulă cu gradul de căpitan, locuind în localitatea de reședință. Compania era formată din patru plutoane, având următoarele efective: Numărul localităților militarizate pe teritoriul Regimentului de la Orlat nu este același la toți autorii care s-au ocupat cu această problemă. George Bariț indică 84, cifra fiind luată din Muster-Liste a regimentului din 1777 în care se
Regimentul I de Graniță de la Orlat () [Corola-website/Science/310629_a_311958]