2,516 matches
-
a numit În timpul celui de-al Doilea Război Mondial Însărcinat cu problemele emigranților ruși. A scris mult, În principal pe teme de politică și criminologie. Cunoștea à fond proza și poezia mai multor țări, știa pe dinafară sute de versuri (poeții ruși preferați erau Pușkin, Tiutcev și Fet - a publicat despre acesta din urmă un frumos eseu), era o autoritate În materie de Dickens și, pe lângă Flaubert, Îi prețuia În mod deosebit pe Stendhal, Balzac și Zola, trei mediocrități detestabile din
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
conservator tot la acestea recurgea când căuta un instrument neutru - poate pentru că nu voia să se abată de la exprimarea simplă a unor emoții simple, aventurându-se În forme riscante. Cu toate acestea, forma se răzbuna. Modelele destul de monotone pe care poeții ruși din secolul al nouăsprezecelea le-au impus suplei elegii au avut ca rezultat asocierea repetată a anumitor cuvinte sau tipuri de cuvinte (cum ar fi echivalentele rusești pentru fol amour sau langoureaux et rêvant) de care poeții lirici de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ca un degustător de ceai, și tot apărea cumplita trădare. Rama influența tabloul, coaja dădea formă miezului. Banala ordine a cuvintelor (verb scurt sau pronume - adjectiv lung - substantiv scurt) dădea naștere unei dezordini banale de gândire, și un vers precum poeta gorestnîe griozî - traductibil și etichetat drept „reveriile melancolice ale poetului“ - ducea În mod fatal la un vers rimat terminat În rozî (trandafiri) sau beriozî (mesteceni) sau grozî (furtuni) și În felul acesta anumite sentimente erau asociate cu anumite Împrejurări, nu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
afectatul Aldanov; pe decrepitul Kuprin, purtând cu multă grijă o sticlă de vin ordinaire pe străzile bătute de ploaie; pe Aihenvald - versiunea rusească a lui Walter Pater - omorât ulterior de un troleibuz; pe Marina Țvetaeva, soția unui agent dublu și poetă de geniu, care, În ultimii ani ai deceniului al patrulea, s-a Întors În Rusia, unde s-a stins din viață. Dar autorul care m-a interesat cel mai mult a fost firește Sirin. El aparținea generației mele. Dintre tinerii
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
o dată la Snagov, vara. „Frații R.”, cum îi numea Marin Preda, n-au făcut însă nici cea mai mică aluzie la posibilitatea de a dormi (și atât) două-trei nopți la ei. Ne-a salvat, în cele din urmă, un cunoscut poet și critic literar ce conducea Centrul cultural român de la Paris și care, după ce a dat un telefon, ne-a trimis la Cité Universitaire, la o doamnă din administrație, româncă de felul ei. A doua zi dimineață am rugat-o pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
studiu despre Les fleurs du mal (cules în Note și impresii, 1920), deși nu-l consideră ca pe unul din cei mari, ceea ce în definitiv e o părere admisibilă și destul de împărtășită azi, își manifestă admirația argumentată pentru marele (totuși) poet și face, ca de regulă, o mulțime de observații fine și neașteptate (între care și aceasta, de genul reflecțiilor din Privind viața : „Comparați viața debordantă, zgomotoasă, plebeiană și sociabilă a câinilor, cu tăcerea, rezerva și aerul de oboseală al pisicii
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
septembrie. Te voi anunța printr-o telegramă, dând data exactă a sosirii mele. Nu știu ce se întâmplă cu mine, dar mă simt foarte des obosit, și oboseala la mine naște un fel de melancolie, tristețe (cum spunea unul dintre prietenii mei poeți, Léo Ferré: „un désespoir qui n’a pas les moyens”) care mă abate complet. Cum îi spunea Lucy lui Charlie Brown: „Tu manques de vitamines B!”. Poate! Mă bucur să mă duc la cinema diseară ,ca să văd ultimul film al
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
s-au formulat la congresele românilor organizate anual la Timișoara sub coordonarea Prof. Cristea Sandu Timoc și la Herculane cu sprijinul guvernului român. Perspective Încurajatoare au fost expuse la Simpozioanele de la Iași de către Dimitrie Crăcinovici și Pătru Iancu Iancovici ziarist, poet și militant. Nu putem uita spiritul combativ a lui bădia Pătru care nu mai este printre noi și până la moartea sa În anul 2000 a condus Filiala „Ginta Latină” de la Bor și revista „Curcubeul Timocean”. Vocea lui a răsunat mobilizatoare
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
Munteanu (era deja student la medicină) a fost victima "reeducării" de la Pitești. Știu că a fost executat când avea cel mult douăzeci, douăzeci și unu de ani. Bobu a fost mai "norocos", supraviețuind unei detenții neîntrerupte de peste douăzeci de ani. Ce viitor poet? Ce previziune a genialului Enescu? Răul a fost mai genial decât Enescu. * Ion Bobu, nume de pământ, de țarină, de brazdă, de pâine, m-a găsit de îndată după detenția lui atât de cumplită, cumplită și prin durată, la spitalul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
nu s-a bucurat prea tare de încrederea altor profesori. Singurul care îi ținea partea era directorul David Rimmer, venit și dânsul de la Fălticeni unde tot director fusese la „Nicu Gane”. De multe ori s-a arătat îngăduitor față de tânărul poet și cum, la Fălticeni, elevii dotați aveau un regim aparte, datorită lui Rimmer și directorului de cămin, Dumitru Tăutu, la lebeunu, Labiș a obținut o cameră a sa unde putea lucra liniștit. IAȘII ÎN 1951 III La începutul pătrarului doi
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
la Paris. "Planul Argetoianu" de care acesta vorbește și în memoriile sale a fost conceput de către cercurile masonice menționate mai înainte, pe care le conducea în acea perioadă un grup de intelectuali-politicieni de mare formă: Aristide Boiand, Alexis Léger (viitorul poet St. John Pense), André Terdieu, Pierre Laval, Raymond Poincare. Acestui cerc îi aparțineau și diverși oameni de finanțe, grație cărora România obținuse unele credite, între altele cel negociat de Mihai Popovici sub guvernarea național-țărănistă, pentru care a luat un comision
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
unul dintre cei mai buni -, dar și poet de valoare, chit că Manolescu nu l-a băgat în seamă ca poet. Ca să nu mai vorbesc de Octavian Soviany, despre care e greu de spus dacă e mai bun critic sau poet. Nici pe el nu l-a reținut Noe Manolescu pe arca lui... E drept că Noe Manolescu nu a publicat niciodată nici versuri, nici proză. Nici măcar un volumaș de memorii. Mărturisește undeva că totuși a scris. În tinerețe. Iar dacă
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
și mai înainte, se cristalizează acum deplin. S-a isprăvit - zice el în Universul literar (1928): Din carnetul unui critic - e de neînlăturat - sunt critic. Aristarc mi-a zis: Ești critic. Am vrut să comunic emoțiunea unei strofe unui prieten poet, dar mi-a răspuns cu imputare: Cum? Mai scrii versuri? Ești critic. Într-adevăr, sunt critic." În Viața literară, condusă de I. Valerian, inițiază, în nr. 33, 1927, rubrica de Literatură străină, unde comentează, într-un stil critic fixat, cu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ce-n veci ne-apasă uităm cât e de greu; Răul se face fire, simțirea amorțește, Și trăiesc în durere ca-n elementul meu. Printr-un fenomen de confuzie, caracteristic tranziției, Gr. Alecsandrescu va fi lamartinian și în același timp poet în gustul clasic. Gândul de a compune Epistole e stârnit de lectura lui Boileau și tot atât de a operei lui Voltaire, din care a și tradus Alzira sau Americanii. În epistolă Alecsandrescu are darul inanalizabil al discursului gesticulat, aci grav, aci
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
năravuri mai cioplite Se sili de-atunci să-nvețe tot românul iscusit. G. SĂULESCU, C. CARAGIALE, E. VINTERHALDER, D. GUSTI, N. ISTRATI, AL. PELIMON În afara oricărui interes literar sunt paharnicul Gheorghe Săulescu, poet și autor didactic (*1798), C. Caragiale, actorul, poet și el și autor dramatic (1812-1877), E. Vinterhalder (1808-1869), tovarășul de tipografie al lui C. A. Rosetti, autor al unei culegeri de poezii Flori și scaeți pe malul Dâmboviței, D. Gusti (1818-1887), protejatul salonului literar al lui G. Asachi, N.
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
fundamentală fiind un franciscanism violent, exultant: Sunt frate cu câinele, cu măgarul și cu șarpele. Sunt frate cu toate lighioanele de sub pământ și din aer. Sunt fratele plantelor și al stâncilor. Sunt fratele planetelor! De la Radu Boureanu, romancier exotic și poet, este citabilă viziunea meteorică a "calului roșu", care e un Pegas, Emil Gulian a tradus foarte lăudabil poemele lui Edgar Poe și compune o poezie ermetică, rece, a cărei notă e fabulosul minor, Barbu Brezianu barbizează, Jacques G. Costin combină
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
stilistică face un examen vast al limbii scriitorilor români, îndreptățind științific libertățile pe care creatorul și le ia față de vorbirea canonică (Limba română actuală. O gramatică a "greșelilor"). Printre tinerii cronicari sunt de citat Octav Șuluțiu, recenzent onest, Eugen Ionescu, poet și critic inteligent și teribil, Lucian Boz, detractor al criticii de analiză și instaurator al uneia de înțelegere într-un stil delirant, Al. Dima, eseist, cu bune studii în probleme de folclor și estetică. Conștiincios și cultivat istoric literar este
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
sudori sfințit-au țara. Pan Halippa, Bogdan Istru, basarabeni, au fiecare o mică notă personală, de la Tudor Plop-Ulmanu e de reținut această grațioasă definiție a Basarabiei: Basarabia, cuvânt cu patru a ca o biserică cu patru turle albe. Preferința tinerilor poeți ardeleni este pentru Aron Cotruș, Lucian Blaga, apropiați sufletește de ei, unul prin dinamismul lui, celălalt prin panism. Priveliștea silvestră ardeleană, vechimea etnică, sănătatea rasială conduc la o poezie a vigoarei aspre, a stăpânirii pământului, congenere oratoriei lirice a lui
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
bage de seamă și acest "ridicol". El a râs și a biciuit adesea pretenția fără talent. Așa, de pildă, în Doi morți vii (1851), el introduce, fără nici un rost altul decăt ca să-și bată joc de literații netalentați, pe "tînărul poet" Acrostihescu (Alecsandri, după obiceiul lui și al vremii sale, cum am mai văzut, numește personajele după îndeletnicirea lor sau după ridicolul pe care vrea el să-l arunce asupra lor). Acest Acrostihescu, căruia prietenii îi mai zic - desigur cu învoirea
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
unui popor înseamnă mai ales sentimentele, ideile, concepțiile sale, și nu-l poate exprima decât poezia de sentiment și de concepție, în contra căreia se ridică teoreticienii poeziei "noi"1 . În al doilea rând, poezia "nouă" - care procede, toată, de la Baudelaire, poetul orășean al lucrurilor exclusiv și caracteristic orășenești - este o poezie orășenească. Iar viața orășenească este mai internațională decât restul vieții unui popor. AndréGide explică slăbiciunea simbolismului prin faptul că, în dosul concepției lor estetice, simboliștii n-au avut o concepție
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
caracterul ei factice, cu lipsa de sentimente adevărate, cu mièvreria ei, a putut conveni perfect boierimii noastre, primitivă, dar - cum spunea Pompiliu Eliade - deja decadentă din cauza traiului fanariotic de la sfârșitul dominației turcești. Și am avut atunci o serie întreagă de poeți boieri (numai boierii făceau literatură, căci numai ei aveau cultură). Această poezie este inferioară (cu tot talentul unuia din reprezentanții ei, al lui Conachi), și cauza principală a inferiorității ei este faptul că această poezie n-a fost estetizată prin
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
prin unii oameni, ca Aurel Popovici, Scurtu, Chendi etc.) II Dar nici Moldova și Muntenia nu evoluează la fel. Fi-rește că deosebirea e mai mică decât între ele și Ardeal. De aceea le-am și putut considera laolaltă față de Ardeal. Poeții boieri din Moldova sunt mai "vechi" decât Văcă-reștii. Conachi cânta aproape numai dragostea, o dragoste senzuală, de o senzualitate specială, s-ar putea zice, o dragoste fanariotă. Văcăreștii, și mai ales Iancu, au în poezia lor și altfel de sentimente
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
cavalerie și multă oaste. El a adunat ostași din Misia supusă domniei sale(și mi se pare că el domnea peste toată Misia cea dinspre mare) și mai luă sub conducerea sa ca aliați și pe locuitorii Misiei superioare, pe care poeții îi numesc abii și păstori de cai, adăugînd că se hrănesc cu laptele acestora... Deci cîmpia se acoperi de neamurile înarmate ale misilor și sciților. Mai zice Protesilaos, că bătălia dintre aceștia și greci a fost mai crîncenă decît toate
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
erau obligat să conviețuiască! Alte izvoare scriu despre arimaspi, că purtau pe cap o bentiță sau cerc nu prea lat din aur, ce avea fixat în dreptul frunții o piatră prețioasă sau o figurină din același metal și de aici disprețul poeților greci care au satirizat obiceiul arimaspilor, scriind despre ei că poartă un ochi în frunte. La vechii slavi răsăriteni și baltici care au practicat religia geților pînă prin secolul Xl, dar fiind adaptată la limba și obiceiurile lor, zeul Rod
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
diacul în tăblița 44. ,,Ieri, în cetatea geților s-a făcut itros și s-a cerut de la Sarmis să dea totul pentru conducătorul bolnav cum este scris de către diac. Zoe se teme că azi a venit ziua judecății cum spune poetul pen-tru cel care ieri era grav bolnav. Toată seara trecută a aiurit iar azi au zis că s-a terminat caierul iar capul părintelui a fost răpus. Astfel Zoe i-a spus preotului Ilo să-l încalțe pentru ultimul drum
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]