4,496 matches
-
a întrebat, Florica și mai cum, mi-am dat seama că nu-i știam numele de familie. M-am hotărât să aștept ora trei. Dacă lucra dimineața avea să iasă, dacă lucra în schimbul doi, avea să vină, mi-a explicat portarul. Nu mi-am dat seama nici când s-a făcut ora trei, nici când a venit. M-am pomenit apucat de braț. I-am văzut chipul îngrijorat: - Ce e cu tine, zise. Nu mai trăiesc cu Ilie. S-a întîmplat
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
plec și nu c-o să rămân. Vorba lui Ilie: nu era bancher. Directorul Ionașcu însă nu mă chemă la el până la sfârșitul anului școlar, an pe care îl petrecui în amorțeală și așteptare. După-amiezile ieșeam în oraș fără învoire și portarul se învăța cu mine văzând că nu pățesc nimic, îmi deschidea poarta din curte cu o mică ezitare (îi aduceam din când în când câte un pachet de "Mărășești"), ieșeam și eram dus. Într-o duminică trecui pe la Gheorghe al
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Diaconescu a zvâcnit din umeri cu același dispreț pentru individul din fața lui: - Sunt absolvent al Școlii normale, și nu vă permit... Dar cel care nu putea permite era celălalt, instalat într-o clădire în care era stăpân și a chemat portarul să ne dea afară. Și ne-a și dat. Simpla lui prezență, deși umilă, dar hotărâtă, ne-a convins că trebuie să ieșim. - Un imbecil, un zbir, a zis Diaconescu în stradă. Arăta liniștit, stăpân pe sine, deloc jignit de
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
closet și de la bucătărie. Se opri în unghiul drept pe care-l făceau cele două coridoare și cercetă îndelung zidurile înalte ce urcau până la tavanul întunecat. Avea nevoie de un scaun fără spetează, pe care se duse să-l ceară portarului. Când se întoarse în apartament, vizitatorii se mai înmulțiseră și, pentru a ajunge la capătul coridorului, avu de luptat cu dragostea prietenilor, fericiți că-l pot vedea, și cu întrebările familiei. Nevasta lui ieșea chiar în acea clipă din bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
de data asta, decât puține gesturi și cuvinte, descurajând apropierea. Gongul îl propulsează prompt în picioare, aruncă vraful de hârtii în sertar, uitând să mai semneze condica ! Amicul A.P. renunță să alerge după coleg. Rămâne printre ultimii în sală, coboară, portarul îl salută, complice, îi strecoară 10 lei, cotizația pentru ora de absență ilegală. Coboară străduța, se rotește, împreună cu bucla trotuarului, până în dreptul reclamei colorate. Capul de bufniță blondă al casieriței. Își lunecă palma mică sub a sa. Cinefilul trece, ezitant
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Apucă clanța ușii de la magazinul de pâine, ezită. Dă drumul clanței. Nu e pâine. Nici pâine ! Pe ce ne mai vindem sufletul, pe ce ? Traversează iar strada, a ajuns. Își îndreaptă, cu mâna strecurată sub bluză, breteaua căzută a furoului. Portarul n-o privește. Bătrânelul mustăcios și șperțar o cunoaște prea bine. Apasă pe buton, cheamă liftul. Becul se aprinde, se aude uruitul scripetelui ; lift vechi, încăpător, abia de urcă. Luni dimineață se urnesc toți greu, se vor izbi, amețiți, de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Am să-ți spun. Își îmbracă paltoanele. Un palton gros, negru pentru domnul cu mustăcioara subțire, de japonez. O scurtă îmblănită și căciulă rusească, cu urechi, pentru domnul tuns și tăcut. Coboară treptele, toc toc toc, pași înfundați, pantofi antiderapanți. Portarul îi salută, neglijent. Alături, tăcuți, pasul calm. Lumina rece a după- amiezii. Am auzit că pleci în concediu. Fularul alb se întoarce spre stânga, fularul galben spre dreapta. — Da, poimâine. — Gazda ta spune că s-a confirmat boala mamei tale
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
urechea. Ea ca mânza tretină-n câmp se joacă, S-o atingi chiar ne-ngăduind. Nu știe Rostul nunții; crudă rămâne pentru-a Soțului patemi. Tigri după tine se iau și codri, Râul care fuge spumând opri-l-ai, Alintîndu-l, fere-ndărăt portarul Orcului groaznic, Cerber ce cu sute de șerpi în creștet Ca ș-al furiilor, esalează ciumă Pe când spume fac și venin tustrele Limbile gurii. Chiar Ixion, Tytios chiar în silă Au zâmbit, deșartă rămas-au urna, A lui Danau fiici
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
convins că are doi sâni minunați în stare să mă facă să uit orice Giulie, nu m-am urnit din loc cu toate că ne striga Edy de zor. Ei deja ajunseseră unde trebuia, la intrarea oficială a unui bloc somptuos, fără portar. Ne-am grăbit cu Mimi alergând de mâini, veseli ca doi popândăi. Giulia chemă liftul care numai ei îi răspundea la comenzi; a venit cu opinteli, cu staționări nejustificate, destul de repede. Am urcat la ultimul nivel. - Până aici ați plătit
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
de clasă, și am înghețat în picioare lângă telefonul ăla greu, negru, de ebonită, până am auzit-o pe aia cu vocea pițigăiată: "Cabana, ai Bucureștiul, vorbește odată, că mai am și alte legaturi", și am auzit vocea răgușită a portarului: "Alo,, da, cine-i acolo?" încerc să mă fac auzit, urlând cât mă țineau plămînii: " Cu Valeria de la 144, vă rog, acum, a așteptat până acum, nu se poate, nu a plecat în oraș, vă rog să o chemați, trebuie
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
atât și căi nesimțita aia cu voce de scapet poate să mă întrerupă în orica moment, încît doar ideea că aș fi putut să intru în căminul fetelor folosind tertipul ăsta ieftin cu dat telefon de la cabina din colți rugat portarul frumos, dar frumos cu promisiuni de șpagă regala și fraierul se duce până la trei s-o cheme pe Gigica de II "osutănuștiucît", moment în care te-ai strecurat în hol, iar după aia în cameră și dai deja la buci
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
era lângă mine și amândoi înzăpeziți la peste 300 de kilometri distanță. Nu știi ce poate face gelozia din om. Ia să te văd, măi. Geografule, cum îmi faci tu mie legătura ia cămin în Frumoasei, cu iubita mea, prin portarul ăla prostănac, cu stația aia amărâtă. M-a lăsat mască, a înșurubat-o pe una Nuți de la Câmpina, care era de serviciu de preluare date, și Nuțișor în sus, Nuțișor în jos, a convins-o, stimați cititori, să sune la
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
jos, a convins-o, stimați cititori, să sune la cămin. Dă-mi repede telefonul până nu se răzgândește, a strigat la mutul din mine, de uimire, și m-am conformat, insistând să o roage pe Nuțișor să-l coclească pe portar să o cheme jos, că mai repede o vedeam înghesuită în vreun pal de cineva, decât croșetând ca Penelopa jos în hol, așteptând să mai sun eu și făcând conversație cu paznicul. Auzeam totul și nu-mi venea să cred
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
de cineva, decât croșetând ca Penelopa jos în hol, așteptând să mai sun eu și făcând conversație cu paznicul. Auzeam totul și nu-mi venea să cred. Nuțișor asta merită Premiul Oscar pentru actoria telefonică, așa l-a făcut pe portar, care numai că nu și-a cerut scuze că a durat atât până a adus-o la telefon pe mândra mea, care-i oricum trezită din somn sau din pulă probabil, nu pricepea mare lucru, de ce vorbește cu Nuțișor și
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
cu expresia asta, lansam "te iubesc "-uri prostie, nu întîlneam bine o fată, că de a doua zi o și salutam "te iubesc." Nu-mi revin, câte seri am stat să aștept să-mi faci legătura și ce drăguț era portarul care o chema în fiecare seară la etajul trei, băga-mi-aș pula în capul meu de fraier coclit care i s-a prins că vaca aia de Nuți se plictisea acolo, sau poate au fos și ea, și Geograful
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
de student, iar eu nu posedam încă așa ceva. Aveam informația, dar nu aveam accesul. Singura soluție era să intru dis-de-dimineață când începeau cursurile folosind un tertip inventat de Pelicanul care venea într-o viteză turbulentă, agitat ca dracu', întrebîndu-l pe portar dacă i-a lăsaj cineva un text la poartă de care are nevoie superurgent, că intrii în repetiție generala în două minute, ce două, deja de două minute, și nemernicul ăla de coleg precis a uitat să vină la timp
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
în sus, iar eu îmi făceam apariția cu sufletu la gură și cu un teanc de hârtii în mână pe care le mai și scăpăm pe jos, întrebînd: "Șerban a urcat?" "Hai, domne', odată că a început repetiția", mă certa portarul, ajutîndu-mă chiar să-mi adun paginile căzute pe jos, în timp ce Pelicanul începea deja să urle în coborâre, să mă urce cu șuturi în cur în debaraua clasei, unde urma să-mi petrec toată ziua ascuns, până la începerea filmului. Odată intrat
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
să folosesc pe bune butonul de alarmă. Interesul meu era să aștept cât mai mult acolo, până când se plictisesc ăia de comentat și se cară acasă, după care să fac scandal cu sonerii și bătăi în ușă, în speranța că portarul de serviciu este același care mă lăsa înăuntru dimineața și care nu s-ar fi mirat de prezența mea acolo. Ce n-am pus eu la socoteală e că, o dată cu plecarea spectatorilor, a plecat și ultima noastră șansă de a
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
-mă deci captiv în locul în care mi-aș fi dat viața, altminteri, să intru, împreună cu un chilian comunist, sâmbătă seara, într-un lift vechi și mic pe deasupra, la etajul aproape cinci, într-un imobil vechi de pe malul Dâmboviței, cu un portar surd sau adormit încerdnd aproape toate mijloacele de semnalizare sonoră, în duet sau solo, fiecare încerdnd să fie genial, în speranța că zgomotul făcut de el îl va aduce pe paznic la noi și o dată cu el și eliberarea noastră. înțepeneam
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
explica ce caut. Vreau să văd cum e înăuntru ca să știu dacă mai dau examen încă o dată, care-i problema? Nu-mi imaginam că voi petrece noaptea acolo, așa că refuzam să mă pregătesc pentru înnoptare. Speram ca blambecul ăla de portar să revină dacă a ieșit să-și ia ceva, sau să-l treacă ceva și toaleta să fie undeva în zona de rezonanță a zgomotelor noastre. Mai zvâcneam din când în când, cu două, treii bătăi ritmice învățate în copilărie
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
comunist chilian, care bătea ritmul mai bine decât mine. Spre dimineață ne-au scos și pe noi din lift. Nu cred că stătusem mai mult de șase ore. Și am aflat și de ce nu ne-a auzit nemernicul ăla de portar, imediat după ce a ieșit lumea, a închis și s-a băgat în subsol și s-a pus pe sforăit. Pe la 5 s-a trezit și l-a auzit pe Luis care bătea de zor, mai mult de plictiseală. Pe mine
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
lift modern din străinătate. Eu eram milionar pe deasupra, vrabia mălai visează, totdeauna m-am plâns cel mai bine în visele mele, așa că nu mai știu dacă visam pe bune sau cu ochii deschiși când ne-a găsit bețivul ăla de portar. Sau poat nu. Îți vorbeam despre Moni. VII M-am întors după Monica în România, vrei, nu vrei să crezi, pentru că în Franța probabil nu găsisem femeia orizontului meu de așteptare. Oricum nu aveam nici o șansă, în primul rând pentru că
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
era lângă clădirea principală, ascunsă într-o plantație de brazi. Bisericuța, capela școlii, se ivea din dreapta intrării principale. Cu o zi înainte fusese luat de valul celorlalți colegi spre clasa de examen, acum trebuia să se descurce singur. În cabina portarului îl luă în primire un băiat îmbrăcat în uniforma maro, cu petlițe aurii la guler, cu o banderolă roșie pe mâna stângă, pe care scria “Elev de serviciu“. - Bună ziua! Vreau să vorbesc cu domnul director. - Nu zău! Chiar cu directorul
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
mică. Ai văzut gardul metalic, de o parte și de cealaltă a aleii principale? Știi din ce-i făcut? Din rețelele elastice din sârmă ale vechilor paturi, care au fost înlocuite de domnul director Mitru. Tot el a construit căsuța portarului, în care l-ai găsit pe dumnealui. Arătă spre elevul de serviciu, interesat și el de noutăți. Ioan ascultase atent, însă pe măsură ce afla mai multe, cu atât hotărârea de a-i vorbi directorului scădea. Gândea: “Cum îi voi explica eu
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
ani mi i-am petrecut și eu într-un lagăr german! Directorului îi sclipiră ochii. Se ridică de la birou și-și trase scaunul mai aproape. La vreo oră după aceea, directorul îi strângea mâna musafirului și-l conducea până la căsuța portarului, unde elevul de serviciu se întreba nedumerit: - Omul acesta pleacă tot cu valiza goală, fără să-și fi văzut fiul. Curios! Timpul trecea repede la școală. Sâmbăta după amiaza, uneori se plimba pe străzile bătrâne ale Iașului. Putea arăta oricui
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]