2,303 matches
-
să repoziționezi politic statutul muncitorului? De ce ți s-a părut relevant să construiești o arhivă a condițiilor de muncă post-1989?</b> Sunt mai multe motive pentru care am fost interesat să analizez, în proiectele mele artistice, procesul muncii în România postcomunistă. Eu insumi, înainte de 1989, am lucrat ca tânăr inginer în fabrica și am muncit în schimburi cu muncitori, maiștri sau tehnicieni. Apoi, pornind de la ideea că atunci când câștigi ceva, cu siguranta vei pierde altceva, am observat că partea din societate
„Am făcut gem în Barcelona din căpşunile culese de căpşunarii noştri” () [Corola-website/Science/295668_a_296997]
-
natură sau "completări" de imigranții care lucrează în Italia la ferme de kiwi, că plata pentru serviciile de curierat ale șoferilor de microbuse între Italia și Moldova). Momentul actual, în contextul crizei din Ucraina, înțeleasă aici că sfârșit al tranziției postcomuniste, marchează începutul unei noi tranziții pentru Moldova, care internalizează în prezent toate presiunile exterioare: de la influență moleculară a sutelor de mii de muncitori și muncitoare imigrante, la modul explicit în care interpelările geopolitice definesc dintâi alegerile oligarhilor, apoi opțiunile electorale
Cultura independentă şi întoarcerea la lucrurile însele: câteva reflecţii din Moldova () [Corola-website/Science/295808_a_297137]
-
a fost lovit de o neoliberalizare forțată a economiei. Aceasta nu a produs o clasă de mijloc pe modelul muncii artistice, ci mai degrabă o clasă de mijloc bazată pe vechiul model al negustorului. Asta nu înseamnă că în România postcomunistă nu se poate observa și emergentă unei clase creative. Dar aceasta nu adopta modelul de muncă al artistului autohton, ci mai degrabă modelul de muncă al clasei mijlocii occidentale. Această clasă locală apare o dată cu intensificarea activităților editoriale, înmulțirea trusturilor media
Spațiul creativ este noul tău loc de muncă! Gentrificare, artă și muncitori culturali () [Corola-website/Science/295757_a_297086]
-
bazate pe categoriile profesionale curator și artist, finanțări statale și private, piața și non-profit, național și internațional, precum și reproducerea înțelegerii decontextualizate a termenului de artist independent[8], sabotează tentativele de emancipare și de sindicalizare a muncii culturale. Generațiilor de tineri postcomuniști le este sistematic ascuns faptul că spațiul creativ nu este un loc de relaxare, împlinire personală și/sau depășire a condiției de clasa a părinților, ci noul lor loc de muncă. Proletari din toate țările, uniți-vă! [1] Sharon Zukin
Spațiul creativ este noul tău loc de muncă! Gentrificare, artă și muncitori culturali () [Corola-website/Science/295757_a_297086]
-
corupției pare a fi congeneră ideii de justiție socială, însă lupta anticorupție, cel puțin în forma ei actuală, care e în primul rând un mare spectacol mediatic, servește la captura ideii înseși de justiție socială, la un capăt al tranziției postcomuniste la care se trezesc tot mai multe conștiințe istorice revoltate. Deocamdată, lupta anticorupție pare a fi sinonimă cu lupta pentru un capitalism și o Românie „curate”, adică o luptă de civilizare a capitalismului românesc. Or, în realitate, capitalismul corupe întotdeauna
NU Tranziției 2.0: Recompoziția socială, decolonizarea și transautonomismul (fragment) () [Corola-website/Science/296056_a_297385]
-
poate schimba un oraș, poate depolitiza conștiința istorică abia în formare. Doar conjugarea între recompoziția stângii și exprimarea conștiinței istorice într-un front social ar putea deschide o nouă cale istorică, o deschidere a altor posibilități decât cele ale tranziției postcomuniste: un început al liberării de tranziție. În acest sens văd necesitatea și potențialul unei mișcări de decolonizare a României la nivel politic, social și cultural, și propun explorarea posibilităților deschise de o strategie transautonomistă. Sensul luptei anticorupție în tranziție Lupta
NU Tranziției 2.0 () [Corola-website/Science/296072_a_297401]
-
corupției pare a fi congeneră ideii de justiție socială, însă lupta anticorupție, cel puțin în forma ei actuală, care e în primul rând un mare spectacol mediatic, servește la captura ideii înseși de justiție socială, la un capăt al tranziției postcomuniste la care se trezesc tot mai multe conștiințe istorice revoltate. Deocamdată, lupta anticorupție pare a fi sinonimă cu lupta pentru un capitalism și o Românie „curate”, adică o luptă de civilizare a capitalismului românesc. Or, în realitate, capitalismul corupe întotdeauna
NU Tranziției 2.0 () [Corola-website/Science/296072_a_297401]
-
apogeul unui ciclu local al acumulării capitaliste, ci tocmai nevoia urgentă de alimentare a iluziilor aspiraționiste. Este și sfârșitul unui ciclu al rasismului: după mai mult de două decenii în care clasa mjlocie și intelectualii autocolonizați au dat tonul rasismului postcomunist, adoptarea unei identități supreme „europene” pare a fi completă. Odată cu transferul generațional, societatea în largul său dă tonul rasismului local. Tranziția 2.0 Lupta liberală anticorupție a apărut în momentul istoric în care piața e semi-saturată de monopoluri și când
NU Tranziției 2.0 () [Corola-website/Science/296072_a_297401]
-
a „pieței libere”. Și, desigur, pentru a vinde ce mai este. Iată adevărata veste proastă: momentul reînnoirii relației dintre capitalism și stat poate constitui începutul unei perioade istorice la fel de lungi ca cea a privatizării și austerității: tranziția 2.0. Tranziția postcomunistă a însemnat reintegrarea României și a Europei de Est în semi-periferia capitalismului global, recrearea locală a dependențelor structurale și a ierarhiilor lumii modern-coloniale, ba chiar aducerea benevolă pe propriul teritoriu a unor forțe armate a principalei puteri de invazie militară
NU Tranziției 2.0 () [Corola-website/Science/296072_a_297401]
-
cel al organizării instituționale. Opțiunea decolonială ia contur în relație cu experiențe revoluționare precum cele din America Latină, dar pornind de la experiența istorică a Europei de Est, a propriilor rezistențe și organizări alternative, a propriei tradiții de reflecție critică a tranziției postcomuniste. Fiindcă, spre deosebire de învățătura cinică a unei părți a stângii, poporul nu „lipsește”. Campania de anticorupție nu poate să nu lase în urmă un fond popular de suspiciune împotriva banului rege, a sistemului, a capitalismului. De fapt, campania anticorupție a apărut
NU Tranziției 2.0 () [Corola-website/Science/296072_a_297401]
-
accepte cuvintele „capitalism” și „neoliberalism” în loc de „economie de piață” și „pragmatism”. Iar procesul nu s-a terminat - el nu se termină niciodată. Munca intelectuală abia începe să facă parte din munca de reconstrucție a solidarităților sociale. Complexul ideologic al tranziției postcomuniste a fost clădit pe anticomunism, capitalocentrism și eurocentrism. Eșecul Raportului Tismăneanu și delegitimarea relativă a elitei intelectuale postcomuniste au contribuit, începând din 2008 cel puțin, la zguduirea autorității absolute a anticomunismului în sfera publică; declanșarea crizei globale a capitalismului și
NU Tranziției 2.0 () [Corola-website/Science/296072_a_297401]
-
nu se termină niciodată. Munca intelectuală abia începe să facă parte din munca de reconstrucție a solidarităților sociale. Complexul ideologic al tranziției postcomuniste a fost clădit pe anticomunism, capitalocentrism și eurocentrism. Eșecul Raportului Tismăneanu și delegitimarea relativă a elitei intelectuale postcomuniste au contribuit, începând din 2008 cel puțin, la zguduirea autorității absolute a anticomunismului în sfera publică; declanșarea crizei globale a capitalismului și protestele anti-neoliberale din 2012 au jucat același rol pentru capitalocentrism; în prezent, asistăm și la o desprindere relativă
NU Tranziției 2.0 () [Corola-website/Science/296072_a_297401]
-
boierilor locali din secolele XVI-XVII, cei care au demarat procesul extrem de rapid și brutal de acaparare și exploatare intensă a pământurilor în regiunea baltică, Polonia, apoi Ungaria și Transilvania, ca rezultat direct al transformării economiei globale datorită colonizării Americilor. Reintegrarea postcomunistă a Europei de Est în lumea capitalismului și colonialității a însemnat și apariția unei noi categorii rasiale în lumea vestică, prin rasializarea „est-europenilor” în Occident și hipersexualizarea comercială a femeii est-europene. În cultura rezistenței, feminismul și antirasismul constituie un fond
NU Tranziției 2.0 () [Corola-website/Science/296072_a_297401]
-
numele familiei sale în "al (a) României" și a renunțat la titlurile conferite lui și familiei sale de către Casa princiară. Mihai nu a încurajat dezvoltarea mișcării monarhiste în România, iar partidele regaliste au avut un impact prea slab asupra țării postcomuniste. El a considerat că o restaurare a monarhiei în România poate avea loc doar ca urmare a dorinței poporului român. "„Dacă oamenii vor să mă întorc înapoi, mă voi întoarce înapoi”" a declarat în 1990. Dar, a spus în continuare
Mihai I al României () [Corola-website/Science/296764_a_298093]
-
românilor în favoarea monarhiei la 16%. Surprinzător, un alt sondaj on-line din 2011 estimează ca 4/5 din utilizatorii de internet ar fi de-acord cu o eventuală revenire la forma monarhică de guvernământ. Mihai a întreprins vizite cvasi-diplomatice în numele României postcomuniste. În 1997 a vizitat în cadrul unui tur Europa de vest, făcând lobby pentru admiterea României în NATO și Uniunea Europeană, fiind primit de șefi de stat și oficiali guvernamentali. În decembrie 2003, în numele unui tabloid de mică importanță, Mihai a înmânat
Mihai I al României () [Corola-website/Science/296764_a_298093]
-
Nae Cațavencu, își asumă nu doar o autoironie evidentă, ci, mai mult de atât, hiperbolizează autoironia prin ideea de Academie Cațavencu, de forum al demagogilor și oportuniștilor. De aceea, revista funcționează, de fapt, ca un al doilea parlament al României postcomuniste, dar unul satiric și pamfletar. Titlul original, "Cațavencu săptămânal incomod", a fost de dat de primul editor, Ovidiu Nacu, și înregistrat în 1990, a fost și este în continuare proprietatea Editurii Cassandra. Titlul „Academia Cațavencu”, înregistrat în 1991, a fost
Academia Cațavencu () [Corola-website/Science/300036_a_301365]
-
cotidian central. Subiectele populare, un format de prezentare a știrilor preluat din presa interbelică și poziționarea editorială anti-putere i-au adus Evenimentului zilei, în primii ani de la înființare, sute de mii de cititori și renumele de publicație critică la adresa puterii postcomuniste. În 1997, după despărțirea de Ion Cristoiu și după șocul provocat de câteva valuri succesive de plecări, noua redacție a fost preluată de Cornel Nistorescu (director) și Sorin Tapai (redactor-șef), iar ziarul s-a repoziționat editorial, renunțând treptat la
Evenimentul zilei () [Corola-website/Science/300039_a_301368]
-
astfel se explică alegerea acestui tip de nume, Basarab fiind un nume de botez, la fel ca Ștefan, Mihai sau Petru. Faptul că el a purtat un nume străin, "nu scade întru nimic românitatea lui Basarabă”. Un autor din perioada postcomunistă, Neagu Djuvara, a reluat unele din afirmațiile istoricilor Giurescu: "...trebuie subliniat că toate sursele pe care le avem asupra lui Basarab îl califică drept valah". De exemplu, Mircea cel Bătrân sau Vlad Țepeș poartă și ei nume străine, de origine
Dinastia Basarabilor () [Corola-website/Science/300123_a_301452]
-
câmp), căpriori și păsări de luncă și stepă (fazani, potârnichii, prepelițe) Satul Plopi este o așezare mică, de 282 de locuitori (2002), majoritatea în vârstă, localitatea cunoscând un proces accelerat de depopulare în anii industrializării socialiste, continuat și în perioada postcomunistă. Populația este formată în totalitate din etnici români, fiind probabil singura localitate din județ fără minorități naționale. Locuitorii se ocupă astăzi, ca și în trecut, cu cultivarea plantelor și creșterea animalelor. În sat se află o școală cu clasele I-
Plopi, Teleorman () [Corola-website/Science/301823_a_303152]
-
acte normative este structurat în două etape: Legea avertizorului public (nr. 571 din 2004) permite oricărui angajat de la stat să reclame ilegalitățile comise în cadrul instituției respective și îi asigură protecția. Această cronologie conține prim-miniștrii care au activat în perioada postcomunistă (26 decembrie 1989 — prezent).
Guvernul României () [Corola-website/Science/299644_a_300973]
-
Corneliu (Cornel) Coposu (n. 20 mai 1914, Bobota, Sălaj - d. 11 noiembrie 1995, București) a fost un politician român, liderul opoziției din România postcomunistă. Absolvent de drept și ziarist, om de încredere al liderului național-țărănist Iuliu Maniu, Coposu a fost membru al Partidului Național Țărănesc până la interzicerea acestuia în 1947, iar ulterior a fost deținut politic în condiții foarte aspre timp de 17 ani
Corneliu Coposu () [Corola-website/Science/299074_a_300403]
-
Internaționala Creștin-Democrată, PNȚ și-a completat denumirea și identitatea, devenind Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat, nume asumat public și deja recunoscut pe plan internațional după schimbarea regimului politic. Pe 8 ianuarie 1990, Tribunalul Municipiului București a autorizat funcționarea primului partid postcomunist, PNȚCD. Între 1990 și 1995, Coposu a fost președintele partidului . Corneliu Coposu a dovedit calități de strateg politic atunci cînd i-a convins pe liderii partidelor din opoziție și ai asociațiilor civice că singura modalitate de a învinge puterea hegemonică
Corneliu Coposu () [Corola-website/Science/299074_a_300403]
-
Mihai Buculei), monument așezat față în față cu monumentul lui Iuliu Maniu, ale cărui idealuri le-a dus mai departe. Anul 2014 a fost ”anul Corneliu Coposu”, anul centenarului nașterii celui socotit drept cel mai important om politic din perioada postcomunistă. ”Fundația Corneliu Coposu” (coordonată de surorile lui Corneliu Coposu - Flavia Bălescu, Rodica Coposu, precum și de Cristian Fulger și Ionuț Gherasim) au organizat de-a lungul anului 2014 o serie de activități comemorative, precum și publicarea ori republicarea mai multor volume: Corneliu
Corneliu Coposu () [Corola-website/Science/299074_a_300403]
-
și-au pierdut din frecvență, dar grupul a realizat două filme de lung metraj, "Garcea și oltenii" (2002) și "Trei frați de belea" (2006). Primul dintre ele (promovat de Media Pro) deține recordul pentru cel mai vizionat film în România postcomunistă (aproape 290.000 spectatori, conform Anuarului statistic al Centrului Național al Cinematografiei). La începutul lui 2007, grupul Vacanță Mare s-a mutat de la ProTV la Kanal D, cu o primă de instalare de 300.000 de euro, insă contractul a
Vacanța Mare () [Corola-website/Science/299229_a_300558]
-
coerent argumentele cu privire la natura gorbaciovistă a conducerii fenesniste a țării și la supraviețuirea corpului monstruos al comunismului, în ciuda dispariției sale ca sistem”. Stelian Tănase a fost una dintre cele mai active personalități publice implicate în demonstrațiile maraton intrate în istoria postcomunistă sub numele de ”fenomenul Piața Universității”, alături de Ana Blandiana, Doina Cornea, Radu Filipescu, Marian Munteanu, Octavian Paler, Victor Rebengiuc, Gheorge Zamfir; aceste manifestări împotriva Frontului Salvării Naționale, a lui Ion Iliescu, Petre Roman, Silviu Brucan & ceilalți lideri feseniști, au pregătit
Stelian Tănase () [Corola-website/Science/298920_a_300249]