2,403 matches
-
20 iulie 1890 a fost favorabil proiectului propus de Lecomte du Noüy, el declarând că soluțiile pentru conservarea bisericii nu ar fi avut succes și conchizând că biserica lui Ștefan cel Mare este singura demnă de a fi păstrată pentru posteritate. Cu toate acestea, inspectorul Nicolae Gabrielescu a publicat un "Răspuns la raportul d-lui Révoil (Sinaia, 20 iulie 1890)" (Iași, 1891, 60 p.) în care îl acuza pe arhitectul francez de atitudine părtinitoare față de activitatea conaționalului său, susținând că refacerea
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
Armstrong și Count Basie, precum și numeroasele turnee în cadrul seriei ""Jazz At The Philarmonic"" au făcut-o cunoscută în lumea întreagă. Deschisă multor impulse muzicale moderne, de la intonațiile sud-americane până la stilul "Soul", dar și pentru "Blues", "Swing" sau "Bebop", a lăsat posterității o operă bogată, eternizata în sute de înregistrări discografice. Ella Fitzgerald s-a născut la 25 aprilie 1917 în Newport News, statul Virginia. În timpul copilăriei visa să devină dansatoare, dar, la sfatul prietenilor, începe să cânte și ia parte la
Ella Fitzgerald () [Corola-website/Science/299382_a_300711]
-
fan pe viață a acelei celebre lucrări în Re major, una dintre rarele combinații compoziționale folosite de Brahms. Cât despre locul compozitorului în istoria muzicală, care îl îngrijora atât de mult, el s-ar simți astăzi neîndoielnic satisfăcut știind că posteritatea l-a plasat între cei trei mari „B” ai compozitorilor germani — Bach, Beethoven și Brahms. Fiind unul dintre compozitorii cei mai de seamă ai tradiției muzicale clasice, Brahms și muzica sa au apărut în mare măsură în filme și alte
Johannes Brahms () [Corola-website/Science/297802_a_299131]
-
d. 29 aprilie 1980 Bel Air, California, SUA) a fost un regizor și producător de film. A regizat mai mult de 50 de filme trecând prin toate erele cinematografiei. Este considerat unul dintre regizorii cu cea mai mare influență asupra posterității. Și-a început cariera de regizor în Regatul Unit în anul 1922 și abia din 1939 a început să lucreze în Statele Unite ale Americii. A locuit împreună cu familia sa în Scotts Valley, California (1940-1972). Hitchcock a decedat în 1980 în urma
Alfred Hitchcock () [Corola-website/Science/297867_a_299196]
-
George Enescu la patul unde era imobilizat Luchian: Astfel s-a sfârșit, consumată de flacăra unei inepuizabile pasiuni pentru arta sa, viața pictorului. Așa cum menționează Petru Comarnescu în monografia referitoare la Luchian din anul 1956, datele care s-au transmis posterității despre viața lui Ștefan Luchian de dinainte de anul 1900, sunt destul de lapidare și pline de inexactități. Principalii monografi ai artistului printre care se numără și Virgil Cioflec, Petru Comarnescu și Vasile Drăguț, au scris doar despre relația dintre pictor și
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
celor din jurul său filtrate printr-o mare sensibilitate artistică, s-au transformat fără căutări sterile și fără artificii, în pictură. Din conștientizarea acestor resurse interioare decurge și simplitatea și vibrația lirică a portretelor sale, care prin discreție și demnitate sugerează posterității o întreagă biografie. De aici se observă varietatea, lipsa rețetelor, deoarece Luchian nu a tins niciodată spre originalitate, scheme sau formule, ci a preferat o exprimare exactă a conținutului. Dacă structura desenului este impusă uneori de arhitectura imaginii, ca în
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
Cocteau, prietenul și colaboratorul sau. Este înmormântata în cimitirul "Pére Lachaise" din Paris. Timp de două zile o multime imensă de admiratori se perinda la mormântul său, pentru a omagia pe cea care a fost numită ""petite fille des rues"". Posteritatea i-a iertat viața să nu tocmai exemplara, pentru a reține doar imensul sau talent. Édith Piaf, denumită ""la môme Piaf"", a intrat în legendă încă din cursul vieții.
Édith Piaf () [Corola-website/Science/297974_a_299303]
-
de probleme de estetică și de critică literară, Anghel Demetriescu era, ca mentalitate, un istoric. El consideră că pentru un om nu poate fi o răsplată mai mare decât gloria pe care i-o conferă nu contemporanii săi, ci istoria, posteritatea. "„Oricât de măreț ar fi însă omul cu numele și faptele lui de o viață, el se pierde în imensitatea drumului de lumină al istoriei. Pentru Anghel Demetriescu istoria e unica perspectivă demnă de om. Ea e, ca pentru antici
Anghel Demetriescu () [Corola-website/Science/307180_a_308509]
-
se referă la el numindu-l "„excelentul meu director și maestru de istorie”". De altfel, lecțiile lui Demetriescu i-au dezvoltat lui Mateiu Caragiale gustul pentru cercetările de heraldică de care s-a ocupat mai târziu. Cu toată activitatea sa, posteritatea și-a amintit puțin de el. Cu toate că Nicolae Iorga, Nicolae Petrașcu, Ovidiu Papadima și câțiva alții au scris lucrări despre el, Anghel Demetriescu a fost încetul cu încetul uitat. În 1937, prin grija lui Gheorghe Tașcă, Fundația pentru Literatură și
Anghel Demetriescu () [Corola-website/Science/307180_a_308509]
-
realitate complexitatea și rapiditatea tragediei au fost atât de mari încât nimeni nu a știut cu adevărat care au fost în realitate fazele desfășurării evenimentelor. Revendicând câteva zile mai târziu responsabilitatea asupra masacrului, Carol al IX-lea a devenit pentru posteritate principalul vinovat. O altă interpretare schematică a masacrului consistă în a-l lua în considerare doar ca un eveniment religios. În timpul Revoluției franceze Marie-Joseph Chénier a scris drama teatrală "Carol al IX-lea sau Sfăntul Bartolomeu" (1789), care a avut
Noaptea Sfântului Bartolomeu () [Corola-website/Science/308555_a_309884]
-
numele de Phaon (sau Faon). Suprapunerea Adonis-Phaon stă la baza legendei care pretinde că poeta s-ar fi sinucis, în urma unei iubiri nefericite, aruncându-se de pe stânca Leucade (Ovidiu ""Heroides""). Amintirea ei și impresia pe care a produs-o asupra posterității au lăsat urme neșterse în literatura greco-latină. Ea dedică unora dintre elevele sale versuri aprinse de pasiune. Cei vechi o numeau pe Sappho "a zecea muză" și-i așezau uneori opera alături de cea a lui Homer. Puținele versuri rămase de la
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
Guillotin a suferit sufletește din cauză că instrumentul de execuție purta și a continuat să poarte numele lui. Ideea și scopul declarat al creerii mecanismului era de a ameliora suferințele osânditului la moarte, lucru care, din păcate, a fost interpretat altfel de către posteritate. Prima ghilotină a fost construită de către constructorul de piane german Tobias Schmidt, prin mandatarea acestuia de către Sanson. Ghilotina inițială avea lama cuțitului în formă de semilună, care s-a dovedit eficientă în cazul experimentării pe oi. Când încercările au fost
Ghilotină () [Corola-website/Science/308093_a_309422]
-
cu] buget mare nu înseamnă că e bun. E mai important ca scenariul să fie bun sau regizorul să fie cineva cu care să vrei să lucrezi. La Hollywood, nu cred că sunt prea multe roluri bune pentru asiatici”. Despre posteritate: „Să fiu uitat... N-are sens. Dacă s-a terminat, să se termine”. Seriale:
Takeshi Kaneshiro () [Corola-website/Science/308205_a_309534]
-
opere-buffe, pantomime, fantezii, farse, balete, balete-pantomimă, operete, cântece, romanțe, muzică de café-concert, muzica religioasă (messe, cantate), muzica simfonica etc. La vârsta de 17 ani, în 1842, compune primul vodevil - „L’Ours et la Pacha” - că până la sfârșitul vieții să lase posterității un număr imens de lucrări: peste 120 de vodeviluri, pantomime, operete, mai bine de 20 de balete, reprezentate la „Folies-Bergeres” și la „Teatrul Imperial” din Londra etc. Dacă ținem seama și de faptul că la mare parte din lucrările lui
Florimond Ronger (Hervé) () [Corola-website/Science/307650_a_308979]
-
1881), „Lili” (1882), „Mam’zelle Nitouche” (1883) și „La Cosaque” (1884), care reprezintă “a treia manieră” a lui Hervé, când el, ca și Offenbach, caută să perfecționeze genul operetei. Melodist de mare inspirație, cunoscător al meșteșugului componistic, Hervé a lăsat posterității pagini de mare valoare artistică. Solidele cunoștințe tehnice muzicale, căpătate în anii de studiu, l-au ajutat să realizeze pagini durabile, pagini de opereta veritabilă “care să facă publicul să râdă”. La 3 noiembrie 1892, jovialul Florimond Ronger, zis Hervé
Florimond Ronger (Hervé) () [Corola-website/Science/307650_a_308979]
-
Frumoase din München care era în acea perioadă condusă de Nikolaos Gyzis și a fost influențat de Fritz von Uhde, Fritz Mackensen, Leopold Graf von Kalckreuth, Heinrich von Zügel și mai ales de Franz von Lenbach. Octav Băncilă a lăsat posterității o operă caracterizată de un realism critic foarte puternic, artistul fiind cunoscut ca un deschizător de drumuri și ca Pictorul răscoalelor de la 1907. Atașat celor mulți și exploatați, pictorul a avut patru mari tematici cu care a făcut epocă în
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
melancolice sau de odihnă. El nu a căutat idilicul vieții la țară ca predecesorii săi. Realismul muncii, a luptei cu greutățile vieții și cu exploatarea care era în acele timpuri o obișnuință, a făcut ca tablourile lui Băncilă să rămână posterității ca documente vii ale condițiilor în care și-a dus traiul țărănimea din România. În toată opera creată cu tematică evreiască, Octav Băncilă a deosebit clasele sociale și a evidențiat antagonismul dintre ele. A înfățișat viața evreilor săraci din Iași
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
final au avut o importantă influență asupra lui Băncilă. După analiza monografică pe care Anton Coman i-a făcut-o, întreaga operă a pictorului se împarte în trei faze artistice distincte: Toată opera pe care a lăsat-o Octav Băncilă posterității, și mai ales cea realizată în perioada de maturitate artistică, se situează pe o clasă superioară și de nestrămutat față de cea a înaintașilor săi. Ea denotă în final un avânt revoluționar care a dat o valoare deosebită realismului său critic
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
melancolice sau de odihnă. El nu a căutat idilicul vieții la țară ca predecesorii săi. Realismul muncii, a luptei cu greutățile vieții și cu exploatarea care era în acele timpuri o obișnuință, a făcut ca tablourile lui Băncilă să rămână posterității ca documente vii ale condițiilor în care și-a dus traiul țărănimea din România. Zugrăvirea vieții țărănimii românești într-un realism critic cum nu a mai fost redat până atunci în artele plastice, a avut un punct culminant la expozițiile
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
mobilul care să ducă la o exprimare puternică și clară, deși tehnica folosită ar fi avut atuurile atingerii acestui scop. Faptul că în opera lui Octav Băncilă se pot constata procedee artistice nepotrivite tematicii sau conținutului, precum și inegalități tehnice, arată posterității că el a trebuit să facă față unor înrâuriri decadente. Aceste defecte care se regăsesc în pictura lui Băncilă sunt de fapt, rămășițele curentelor și formulelor pe care a reușit, în general, să le depășească sau chiar să le înlăture
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
politic devorat nu de ambiții, ci de idealuri (distingerea aceasta e foarte importantă, deoarece e o trăsătură cauzală care diferențiază oamenii în serii tipologice). Așa s-a dezvăluit contemporanilor și tot astfel s-a fixat în memoria (cîtă este) a posterității. Toate căderile sale catastrofale și nefericirile care l-au marcat se datoresc acesteia, irepresibile pasiuni militante. Conformat, încă din copilăria lui urgisită, ca un justițiar și un revoltat, Stere a fost animat (din adolescență pînă la bătrînețe) de ideea necesității
Constantin Stere () [Corola-website/Science/306554_a_307883]
-
în execuția picturilor a fost supranumit și ""Îl Furioso"", iar folosirea dramatică a perspectivei și a jocului luminii cu umbră a făcut din el un precursor al stilului baroc. Tintoretto și-a dedicat artei toată energia și tot entuziasmul, lăsând posterității o operă de o forță dramatică unică. Tintoretto s-a născut la 29 septembrie 1518 în Veneția, petrecându-și copilăria între vasele cu vopsele ale tatălui său. Nu se știe unde și-a făcut ucenicia artistică, dar primele sale lucrări
Tintoretto () [Corola-website/Science/306686_a_308015]
-
Pitești, au murit în urma torturilor la care au fost supuși, între 100 și 200 deținuți, fără a se cunoaște deocamdată numărul total al acestora. În orice caz, cauza morții era falsificată în certificatul de deces, pentru a nu rămâne dovezi posterității. În 1952, pe când Gheorghe Gheorghiu-Dej a manevrat cu succes împotriva Ministrului de Interne Teohari Georgescu, procesul a fost oprit de autorități. Membrii ODCC au fost judecați în secret pentru abuzuri, cei 22 de inculpați fiind condamnați la moarte, în urma unui
Experimentul Pitești () [Corola-website/Science/306839_a_308168]
-
al dreptății trebuie să fie întocmai această structură de bază a societății care să se configureze conform unor principii, și, în mod ideal, unei concepții omogene și singulare asupra dreptății. Teoria rawlsiană a dreptății poate fi alăturată cu facilitate unei posterități contractualiste, scopul declarat al acesteia fiind acela de a înfățișa o „concepție a dreptății care generalizează și duce la un grad înalt de abstractizare teoria bine cunoscută a contractului social, așa cum o găsim la Locke, Rousseau și Kant”4. Și
Comunitarianism () [Corola-website/Science/306935_a_308264]
-
realizarea monumentului, Romanelli s-a documentat, citind cărți ale unor istorici români și străini. "„Pentru monumentul național care va fi ridicat la Iași mă documentez mereu, considerându-l una din acele lucrări de care un artist își leagă numele pentru posteritate”", a scris el. Autoritățile au continuat să pună piedici în calea realizării monumentului, refuzând să permită amplasarea statuii în Piața Unirii și oferind piațeta din fața actualului Hotel Continental. Profesorii ieșeni Nicolae Iorga, A.D. Xenopol și A.C. Cuza au mobilizat tineretul
Statuia lui Alexandru Ioan Cuza din Iași () [Corola-website/Science/307919_a_309248]