3,550 matches
-
acestei întinderi. Vilele noii democrații, risipite aiurea, ca niște grăunțe scăpate dintr-un buzu nar rupt, aduseseră doar dezordine. Un drum asfaltat le-ar fi arătat calea, dar șoseaua întârzia. Nimeni nu mai credea în această autostradă, care să-nlocuiască potecile cu criblură și praf, dar ceva tot se întâmplă peste noapte: începuseră săpăturile la o cale ferată. Și el, și Godun au fost luați prin surprindere: era vorba de o linie nouă, pentru trenuri expres, care se îndreptau către mare
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
gîndească, cu destulă tristețe, cît de departe se află de Pămînt. Iar apoi păși în jos și ieși afară. Nu era nici un pic de forță gravitațională, așa că pluti sub impulsul unei simple împingeri a încuietorii. Lanterna lui puternică lumină o potecă ce cobora într-o pantă abruptă, dezvăluind o adevărată cîmpie plată de metal, cu pereții clar profilați la o oarecare distanță, pereți cu uși în ei. Tabloul era normal, chiar obișnuit. Era suficient să încerce toate ușile și dacă reușea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
cînd acesta începu să vorbească: ― Bineînțeles că dețin toate informațiile despre căpitanul Hedrock aflate în posesia Făuritorilor de Arme. Cercetările mele au dezvăluit niște elemente subsidiare cu totul ieșite din comun. Dar dacă există și în analele imperiului Isher niște poteci tot atît de ciudate și întortocheate, după cum cred eu, atunci secțiunea din perete pe care a îndepărtat-o Hedrock din necropolă constituie o informație extrem de prețioasă. Dați-mi însă voie să vă întreb: Există vreo fotografie, vreun film sau vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
cu bâte, cu lanțuri (e vremea mineriadelor).” Scrutând cerul învolburat face o comparație afirmând: „Cirezi de nori migrează dinspre est,/ Credeam că-s ruși veniți să ne supună”, pentru ca mai apoi să spună: „Greu e drumul când îl sui.../ Pe poteca cea cu pui/ de șerpi și năpârci verzui.” în Conducătorii țării, sfidând bunul simț în vremuri grele, constată fără tăgadă că „Țara geme, țara moare/ Domnii merg la vânătoare” din plăcerea diabolică de a se distra prin uciderea ființelor fără
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
o parte pe alta prinse ca într-un joc. și, desigur, totul deveni clar. Crucile erau montate pe cupole albastre, culoare care de la distanță nu putea fi diferențiată de cea a cerului. De la poarta de pe râu până la mănăstire ducea o potecă abruptă peste muntele împădurit. Ulitin auzise că unii plegrini o străbăteau în genunchi. Îl lăsă pe Nikita cu sania la poartă și se porni pe jos înspre biserică însoțit de un călugăr ce lăsa impresia că îl așteptase. Așa sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ă Ați venit să îl vedeți pe Părintele Ambrozie, spuse călugărul, al cărui nume era Fratele Innochentie. Deși purta doar sutana mănăstirii, nu dădea nicio senzație că i-ar fi fost frig. Mergea repede, în ciudat zăpezii adânci și a potecii înșelătoare. Ulitin se încrunta nervos și se grăbea să nu rămână în urmă, în timp ce Fratele Innochentie zâmbea enigmatic. ă De ce altceva ați mai veni? Sunt mulți cei care deja au făcut pelerinajul. În fiecare zi vine câte cineva. Va trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
dealurile... Multă natură. E mai viu, mai adevărat; mă gândesc să mă mut acolo. Tu ai locuit În L.A., cum e? — L.A.-ul are o poezie tristă, zise Giulia cu blândețe. Am stat În Hollywood, aproape de dealuri, urcam des acolo, potecile Îmi aminteau de Munții Făgăraș, din România. De asta Îmi plăcea acolo. Vocea i se Înăspri și ochii Îi deveniră reci. — Dar oamenii sunt diferiți față de cei din New York. Sunt frumoși, sunt politicoși, dar dincolo de toate astea sunt foarte reci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
de un nebun, nu-i îmbunătăți dispoziția, cu toate că, din fericire, presentimentul său neliniștitor și tulbure începuse să mormăie în surdină. Observă că alinierea vizibilă a cartierelor de barăci ajunsese mult mai aproape de șosea, ca un furnicar care se întoarce la potecă după ploaie, își zise, ridicând din umeri, atacurile camioanelor vor fi curând reluate, și, în sfârșit, făcând un enorm efort pentru a îndepărta umbra care-l însoțise, pătrunse în traficul confuz al orașului. Nu era încă momentul să-l ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
aici. O caut în fiecare răsărit de soare. Legătura dintre noi e dincolo de timp și distanțe. Amintirile nu pleacă niciodată din noi,ele continuă să trăiasc ă în noi și să trezească măngăiere în sufletul nostru; pe măsură ce le derulăm descoperim poteci noi de care nu ne am dat seama niciodată. Teodora este acum un înger care ne va ocroti mereu și de acolo de pe steaua ei,aflată în constelația Carul mic,ne va lumina drumul și noi vom ști că fiecare
Pentru un înger desprins prematur dintr o ploaie tăcută. In: În amintirea Teodorei Mareș by Iulia Bostan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/489_a_850]
-
dă peste un șir de motociclete parcate pe marginea drumului. Aude Împușcături; motocicliștii par a fi sus, pe dealuri, Împușcînd șopîrle Gila, porci și, tot ce se poate, cactuși saguaro. Parchează mai jos de motoare și o ia pe o potecă, prin praf. Vede, din mers, păsări colibri Învîrtejindu-se și țîșnind, și șerpi, și șopîrle și păianjeni. Și mai sînt javelinas, niște porcușori peccari dolofani, de vreo treizeci de kile bucata, tăvălindu-se În mîlul unui arroyo. Aude urletul unui coiot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
prin praf. Vede, din mers, păsări colibri Învîrtejindu-se și țîșnind, și șerpi, și șopîrle și păianjeni. Și mai sînt javelinas, niște porcușori peccari dolofani, de vreo treizeci de kile bucata, tăvălindu-se În mîlul unui arroyo. Aude urletul unui coiot. Poteca urcă pe perete unui canion plin de cactuși țepoși; ocotillo, „gardul viu“; tufișuri; și covoare de gălbenele, verbină și sacra datură, „trompeta Îngerilor“. Un miros de slavie și creozot plutește peste toate. Șoimi și vulturi se rotesc pe cer. Împușcătruile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
am cântat și mai cânt marea trecere, somnul lumii, îngerii de ceară. De pe-un umăr pe altul tăcând îmi trec steaua ca o povară. [1928] * SOMN Noapte întreagă. Dănțuiesc stele în iarbă. Se retrag în pădure și-n peșteri potecile, gornicul nu mai vorbește. Buhe sure s-așază ca urne pe brazi. În întunericul fără de martori se liniștesc păsări, sânge, țară și aventuri în cari veșnic recazi. Dăinuie un suflet în adieri, fără azi, fără ieri. Cu zvonuri surde prin
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Christos: lumină din lumină, Dumnezeu adevărat. [1933] * HAIDUCUL Intră în codru, în patria verde. Mai stă o clipă cu mâna în barbă. Gândește aiurea, la aur, la sânge, și-și face inele de iarbă. Va trebui să taie de-acum potecile toate de-a curmezișul. S-a pierde în munte, s-a pierde, uitîndu-și de mumă și moarte. S-a duce tot mai adânc până unde se-nchid toamna șerpii subt stâncă. Va să desferece duhul pădurii și șipote negre cari
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
gură am cântat și mai cânt marea trecere, somnul lumii, îngerii de ceară. De pe-un umăr pe altul tăcând îmi trec steaua ca o povară. SOMN Noapte întreagă. Dănțuiesc stele în iarbă. Se retrag în pădure și-n peșteri potecile, gornicul nu mai vorbește. Buhe sure s-așează pe urne de brazi. În întunericul fără de martori se liniștesc păsări, sânge, țară și aventuri în care veșnic recazi. Dăinuie un suflet în adieri, fără azi, fără ieri. Cu zvonuri surde prin
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
ne descoperi niciodată ce vezi. PERSPECTIVĂ Noapte. Subt sfere, subt marile, monadele dorm. Lumi comprimate, lacrimi fără de sunet în spațiu, monadele dorm. Mișcarea lor - lauda somnului. TĂGĂDUIRI Arbori cu crengi tămăduitor aplecate fac scoarță în jurul unui lăuntric suspin. Pe toate potecile zilei cu surâs tomnatic se răstignesc singuri Cristoși înalți pe cruci de arin. Grele din înălțimi cad ciocârlii ca lacrimi sunătoare ale dumnezeirei peste ogor. Pe drumuri pornit iscodesc semnele întregului rotund depărtat: pretutindeni e o tristețe. E o negare
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
cu metoda lui obișnuită, înaintând și oprindu-se ca să asculte. Și tot așa, până ni s-a făcut foame. Deși ne puseserăm pălăria și mantaua dublă, ploaia începuse să ne pătrundă prin haine. Drumul devenea tot mai anevoios. Acolo unde poteca ni se încrucișa cu o cărare mai lată și mai bătătorită, Bovo a observat urme recente de cal și de roți în noroi. A încremenit în loc, uitându-se de jur împrejur. Ne-a zis să stăm pitiți după un tufiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
puțin patru ceasuri. - Suntem aproape ajunși, l-am auzit pe neașteptate pe Bovo, care ne arăta ceva mișcându-se în apă. Erau vidre. Apa începea să scadă și să se mai limpezească; în fine, ne-am trezit în mâlul unei poteci care mi s-a părut sigură precum stânca. Gundo a început să-și ocărască toți zeii; picioarele ne erau tapisate cu lipitori. În punctele de unde le-am desprins, pline ochi cu sânge de la noi, rămâneau niște halouri vineții. - Iată-ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
înțepături de insecte ce se infectaseră. A fost nevoie de o noapte întreagă să ajungem la destinație. Mergeam unul după altul în tăcere spre nord, printr-un codru întunecos. Nu pricepeam cum putea să se descurce călăuza noastră pe o potecă nu mai largă de doi pași, la lumina semilunii ce de-acum apunea. Ne-a adus într-o poiană cu câteva colibe, unde mai tare decât oricare alt miros era cel de fum. Era un sat unde se făceau cărbuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
încerca să-și îmbărbăteze fratele, și-a dat seama că spinarea îi era pătată de căcăreze de oaie. Rotari s-a uitat mai bine la iarba din poiană și a priceput că pe-acolo trecuse o turmă. A observat o potecă strâmtă care intra în pădure; a mers să se uite la murii de pe margini și s-a întors cu câteva smocuri de lână într-o mână și cu căcăreze de oaie într-alta. Turma trecuse pe-acolo de curând, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
margini și s-a întors cu câteva smocuri de lână într-o mână și cu căcăreze de oaie într-alta. Turma trecuse pe-acolo de curând, căci boabele alea negre erau moi și umede. Am luat-o de-a lungul potecii, și cam după o milă am simțit miros de fum. Coliba de trunchiuri și pari se afla în a doua poiană, unde pășteau vreo treizeci de oi în preajma unui pârâu. Doi câini mari ne-au întâmpinat lătrând. Trebuie să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cineva ar trebui să rostească un mare Mea culpa, acela sunt eu, care nu l-am crezut pe Garibaldo. Și-am vrut să-mi răscumpăr scepticismul căutând rămășițele celei asupra căreia toată lumea își vărsa ura și blestemele. Am coborât pe potecile abrupte ce duceau la malul râului Natisone, și încă o dată m-am întâlnit cu cei din stirpea evreilor. Spre deosebire de longobarzi, ei transformă nenorocirile în liantul care-i unește asemenea pietrelor în zid. Și mai păstrează în inimă un loc pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
când au trecut podul, de curând reparat, spre stejarii bătrâni care se aflau acolo încă de pe vremea în care dintre trunchiurile lor tinere, Talpă privea înghețat spre umbra ce aluneca alene peste luciul lacului. Ioniță și Stroe au mers pe potecile știute până în locul în care murise Pampu și unde îi așteptau oamenii de încredere ai lui Ioniță, împreună cu tot ce trebuia pentru drum: cai iuți, merinde și pături groase. Îl petrecuse pe Stroe până aproape de Sibiu, printre culmile drepte care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
4 sub laba pisicii un liliac apusul mai însângerat... Haiku 5 cu narcise spre cimitir prieten în urmă doar un câine. Harțanu Iulian, clasa a VI-a Școala Gimnazială “Ștefan Bozian” Șeitin - Arad profesor coordonator Georgiana-Ioana Deliman Primăvara Pe-o potecă foarte înaltă Trec un stol ce ni se-arată Păsărelele ce aduce Primăvara cea curată. Pom cu pom le cresc prin cale Înflorind în flori frumoase Ce ne-ajută să ne aducem Gândul nost’ la primăvară. Ciripind în al său
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
te cuprinde, Nu poți să o lași, Chiar dacă surâsul soarelui Îți face cu ochiul. Dacă durerea îți zdruncină gândul, Alină-l, legându-l pe sforile trecutului. Dacă nu mai ai cuvinte, Le găsești la capătul viitorului. Plouă Mă plimb pe poteca nesfârșită Și un fior mă cuprinde. Plouă... Mă ascund sub un copac, Dar ploaia mă ia de mână Și mă îmbrățișează... Alerg, dar ploaia mă prinde cu ultima suflare. Încerc să scap, dar în zadar. Cad la pământ, apoi mă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nopții târzii Se-aud râsete de copii. Însă ea tot va pleca, În suflet ne va lăsa Amintiri deosebite, Numai de copii trăite. Stanciu Magdalena-Gabriela, clasa a VIII-a Liceul Teoretic „Emil Racoviță” Techirghiol, Constanța profesor coordonator Ciobanu Claudia Veronica Poteca timpului Iarăși am rămas Pe drumul atât de verde Și m-am oprit la jumătatea lui - Este poteca ștearsă a timpului - Și n-am avut curajul de a mă pierde Fie-ți de-acuma drumul vieții verde. Fie-ți de-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]