4,003 matches
-
străduindu-se să pună motorul în mișcare. Conform regulilor amabilității pariziene mi-a răspuns, așadar, să mă duc la dracu. Am insistat, tot politicos, dar cu o ușoară enervare în glas. Pe dată am putut afla că dacă nu mă potolesc n-o să-mi fie bine. În acest timp în spatele meu s-au auzit câteva claxoane. Cu și mai multă hotărâre l-am rugat pe interlocutorul meu să fie civilizat și să nu mai împiedice circulația. Arțăgosul personaj, scos fără îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
brusc regăsită, dar și pentru a-mi dovedi mie însumi că legătura noastră rezistă și că depinde numai de mine s-o întăresc. Uneori le puneam chiar să jure că nu vor mai aparține nici unui alt bărbat, spre a-mi potoli, o dată pentru totdeauna, neliniștea în această privință. Dar era o neliniște la care nici inima și nici imaginația nu erau părtașe. Într-adevăr, în mine era atât de înrădăcinată o anume pretenție, încât îmi era cu neputință să-mi închipui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
1 lăsa să ghicească dacă a nemulțumit-o. Elena îl primea cu o mișcare din cap de bună-venire și Drăgănescu se așeza deoparte, ca o gazdă care vrea să lase oaspeților 218 libertate deplină, pe când cu mare greutate i se potoleau palpitațiile precipitate. Averea, cinstea, mulțumirea îi dau o încredere exterioară; un suflet debil se strivea mereu de pereții trupului robust. Când intra, la fiecare dată, avea același gol în piept, totuși n-ar fi întrebat pe Elena despre un lucru
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ridicolă a acelei mici imbe-rile, incapabilă să se deprindă cu manierele de lume. In ziua aceea Drăgănescu simțise mai puternice acele lovituri în piept, cu o amorțeală în brațe și o îngreunare a respirației, pe care se silea să o potolească, cu buze strânse, din cauza muzicei pe care i se părea că ar putea-o turbura cu răsuflarea lui agitată. Elena fusese vădit nemulțumită de prezența sorei ei și credea, desigur, că el a adus-o acolo pe mica nesocotită. De
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
își declarase la Leysins două domicilii, prin una din acele fantezii exaltate, corectată de mențiunea tristă și prevăzătoare "în caz de accident". La vreun accident de bob-sleigh se va fi gândit sărmanul, sau totuși știa că moare? -• A! ... Așa! ... se potoli Drăgănescu, dar începură ciocăneli noi subt coastă. Era acum și el îndoit. Să-i dea Elenei telegrama tocmai în ajun de concert și după înmormîntare! O luă în mână, o întoarse, o răsuci. Cumpăni sentimentele și disciplina lor. Vroia să
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de sorginte iudeo- moscovită prin slugile nelegiuite ale abominabilei securități, a inspectorilor K.G.B., și cozile de topor alogene dar și unele românești. Când ecoul genocidului(holocaustului roșu) a trecut prin ziduri spre occident, și-n consecință furtunile s-au mai potolit, rugăciunile în gând - altcum nici nu era cu putință!- această de minune „taină a unirii cu Dumnezeu” (Dumitru Stăniloaie-Ortodoxie și românism, Sibiu, 1939), prin dragoste, credință, căință, au redeșteptat conștiințele atâtor martiri trecuți prin sfâșietoarele chinuri ce păreau a nu
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Dacă faci asta, eu te propun șef la conducerea următoarei runde a conducerii justiției române. Gura! Gura ta, bă, nemernicule! Totul s-a încheiat cu un scandal imens. Presa a urlat multă vreme despre incident; radiourile și televiziunile s-au potolit ceva mai repede. A rămas,însă,în opinia,în conștiința publică, faptul, ca fapt. Actul, ca act. Național și penibil. Cum, se întreba foarte multă lume, cum, un asemenea tip, să fie cocoțat, pe astfel de culmi, ca, până la urmă
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
a trecut prin minte, nimeni nu îndrăznea să oprească acea gigantică explozie de bucurie și speranță. Nimeni nu-și închipuia că războiul mai poate continua. Noi, care eram ostașii acestui gigantic teatru, am cântat, am jucat și după ce ne-am potolit, ne-am adunat în grupuri, discutând ce vom face când vom ajunge acasă." Ce a făcut Ioan Costache Enache după ce a ajuns acasă, povestește pe îndelete în cele 380 de pagini și ,,Memoriile mele" trec cu mult perimetrul vieții autorului
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
fragedă, grasă, cu gândul la Mali și Cioanta. Am reușit să pierd, astfel, masa de prânz. Când am ajuns la internat, servitoarele tocmai strângeau resturile de pe mese. Am luat dintr-un coșuleț trei felii de pâine cu care mi-am potolit foamea, apoi m-am dus în curtea din spatele clădirii, o curte spațioasă, asfaltată și împrejmuită de un zid înalt, de unde se auzea gălăgie. Băieții jucau "lapte-gros". Cum nu primisem, încă, uniforma pe care urma s-o capăt în cadrul bursei, purtam
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cumplite la stomac. Presupun că mama și sora mea, ca să fie sigure de rezultat, puseseră în mâncare o doză mai mare decât se recomanda în prospect. Am plâns, atunci, în grădină, înspăimîntat, până ce, într-un târziu, durerile tatei s-au potolit. Dar preparatul s-a dovedit fără efect terapeutic. Atunci căpăta o dorință irepresibilă de a-și etala cunoștințele. Începea să facă tot felul de calcule geometrice complicate, să înșire întîmplări din istoria lumii, curiozități geologice și astronomice sau versuri. Dacă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
pe coana Veta sau pe bătrânul Moșuleț. Dimineața, plecam toți trei, fiecare la treburile sale. Doar seara ne întîlneam. Vara, între examene, îmi mutam, ziua, sediul pe acoperișul de tablă, sub crengile zarzărului care se revărsa peste casă. Acolo, îmi potoleam foamea cu zarzăre, când mă plictiseam de citit. Liniște aveam destulă, căci pe strada Tufelor nu trecea nimeni. În patru ani, o singură mașină a speriat gâștele. Femeile din cele vreo douăzeci de gospodării își vedeau de treburi, îmbrăcate în
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
a o zbughi din palat și de a, intra, o dată pentru totdeauna, În depărtatul și misteriosul pavilion al servitorilor, care ascundea acum o comoară. Chiar mîine va merge acolo; acum, În noaptea asta, nu. Abia terminase supa și leagănul Își potolea din ce În ce balansul, scăunelul zburător ar fi putut atinge luna, dar Întotdeauna lucrurile luau o altă Întorsătură: Vilma Îl apuca de subțiori cu mîinile ei aspre ca o coadă de mătură și Îl ducea la Fortul Apașilor. Fortul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
casă la Ancón! și se făcu nevăzut. Scamatorul Își mai tăie un deget imaginar, făcu să-i crească un braț imaginar, Împlîntă o sabie drept În inima partenerei și mai făcu vreo două-trei numere cu ajutorul cărora reuși să-i mai potolească pe copii, care erau după cît se pare destul de tulburați. Julius se așeză la locul lui, alături de Cinthia și Vilma, care-și rosese pînă În carne vie trei unghii, Îl căuta din priviri pe Victor. Copiii se Întorseseră În grădină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că În fond nu era un om atît de rău cum părea. „Veniți cu mine, domnule, Îi spuse: o să ne ajutați la colecta de dimineață“. Juan Lucas ar fi vrut să-i spună, ușurel părinte, cum a-i Încerca să potolești un bețiv, dar Susan, Bobby și Julius, surprinși și totodată Încîntați și puțintel batjocoritori, se trăgeau Înapoi lipindu-se de speteaza băncii și-i făceau loc să poată ieși. Și preoțelul Își rotunjea buzele Într-un cerc asemeni tonsurii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de la masa lor, flăcările nebune care incendiau totul se mutau la masa lui Jose Antonio Bravano, care era roșu la față și nevasta lui tot roșie și nu se ardeau nici nu asudau, fiindcă focul se micșora brusc și se potolea luminînd acum numai masa lor, pentru ca ei să poată sta mai departe acolo, fiindcă Întotdeauna stătuseră acolo, Întotdeauna: aduseră Acvariumul și-l așezară de jur Împrejur, aduseră Country Clubul și-l așezară de jur Împrejur, Îi aduseră pe toți șefii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nu se putu stăpîni și se repezi asupra lui Pepe, Îl sărută cu stîngăcie pe obraz și fugi glonț și Manolo țuști după ea, cu chibritul Încă În mină. Și Pepe voia s-o șteargă și ei Încercau să-l potolească. „Lăsați-mă singur!“, strigă, deodată, reușind să scape de Luque și de Carlos, care-l țineau de mîini. Era gata-gata să scape și ei nu mai știau dacă Încearcă să-și ajute prietenul la nevoie sau se luptă cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
le făcu semn cu mîna, iar Chinezu, care-și mai amintea de legea cartierului, Îmbrînci o servitoare În apă, vru să mai Îmbrîncească una, mînji cu cremă de ghete pe alta, pînă veni portarul metis și-i ceru să se potolească, Îl mânjiră și pe el, Luque Îl aruncă pe Chinezu În apă, Îl mînji pe Carlos, lui Manolo Îi intră cremă În ochi și Cecilia fu cuprinsă de un acces de rîs interminabil cînd Îl văzu chior și furios. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să te facă să crezi că ești unul din numeroșii ei elevi și de fapt ești singurul elev pe care-l are... Și eu din pensia mea trebuie să Întrețin... să Întrețin... Eu trebuie să Întrețin... Dar strigătele lui se potoleau Încetul cu Încetul și Julius simțea că nu-l mai strîngea de mînă, acum bătrînelul tremura ca varga și el băgă de seamă că mînia Începuse să-i treacă, sughița, ba chiar vru să plece, dar era prea tîrziu, babornița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Julius Își făcu apariția În goană și nu se opri pînă nu se instala În caleașca și Începu să tragă În toți indigenii ca la patru ani, de l-ar vedea Cinthia, și Nilda și Vilma și Anatolio. Nu se potoli cu Împușcăturile pînă cînd, după ce se Împrăștie norul de emoție, se văzu din nou la vîrsta de acum, pînă cînd jocul În lipsa celor care se jucau cu el altădată Începu să devină trist. „Mămico“, spuse și Susan, care intra În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
comunice mesajul, dar fu Întrerupt mai Întîi de zgomotul unei cărți pe care Bobby o rupea tocmai cînd el Începea să vorbească, bietul Mark Twain și apoi de Juan Lucas: „hai, acum șterge-o; numai eu mai pot să-l potolesc“. Hei, băiete... — Duceți-vă cu toții la dracu! — Du-te, te rog, Îi spuse Juan Lucas lui Celso, care urmărise scena cu tava de argint În mînă și foarte respectuos. — Nu mai e nimeni aici În afară de mine... — Duceți-vă cu toții la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
facă, e drept, dar abia după cîteva clipe: nu se putea face nimic În seara asta și nici nu putea interveni dacă Bobby nu-i cerea sfatul. În sfîrșit, să lase lucrurile să meargă de la sine și băiatul să se potolească singur. Sigur că el putea să-l ajute cu ceva: „Julius!“, strigă și, văzîndu-l că iese din dormitorul lui, se apropie ca să-i spună În șoaptă că nici el nici Susan n-o să mănînce acasă În seara asta, dar pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ca am bețiv și Țanțoșa venea În urma lui În cămașă de noapte, azvîrlind după el cu tot ce-i cădea În mină și de cîte ori Îl ajungea Îi ardea cîte o palmă zdravănă. Celso și Daniel reușiră s-o potolească și o luară cu forța În bucătărie, În timp ce Bobby Îl amenința pe Julius că-l face bucățele dacă se mai holbează așa la el și suflă cumva o vorbă față de mămica dimineața. Dar ce-ar fi putut să-i spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
simți Îngrozitor de prost. MÎncau În tăcere și de mai multe ori Juan Lucas și-a dus șervetul la gură cu un gest nervos. Bobby o Înjura În gînd pe Arminda, din cauza ei nu putea ieși să se Îmbete, dar se potolea numaidecît și-i părea rău și pe urmă se Înfuria fiindcă-l trecea durerea și el voia să plîngă și Încă de durere, Peggy era de vină. Julius Începu să plîngă cu sughițuri și Juan Lucas Își ducea mereu nervos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cumplit - am luat drept bun că ești un general ager. Acum văd că te consideri un bărbat al destinului. Te și văd cum te coboară în mormânt. Un murmur supărat al celorlalți bărbați din încăpere îi întâmpină spusele. Czinczar îi potoli printr-un gest al mâinii. - Doamnă, - spuse el - asemenea remarci stârnesc mânia ofițerilor mei. Prezentați-vă cazul și voi decide ce voi face cu dumneavoastră. Lydia a dat din cap dar observă că nu spusese că era ofensat. Răsuflă ușurată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
lacrimi, lui Strinu, scoasă din minți de guițăturile lui. „Mă duc, dacă mă duceți dumneavoastră-n spate!“, rân jise el. Pentru asta directorul îl bătuse zece minute-n șir în fața clasei, de-l umpluse de sânge. Dar tot nu se potolise. Afară ningea de rupea, vedeam pe geamurile cla sei. Se lăsase întunericul. Fulgii păreau acum roz și, dacă te uitai mult la ei, ți se părea că toată clasa zboară în sus, spre cer. Petruța stătea acum cu mine în
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]