3,904 matches
-
care-l conduce taică-său. Bobul a pornit la vale. Așa, Ionică. Ușor dreapta acum. Bine, mă! Am scăpat de nesuferitele alea de hopuri care ne-ar fi făcut să pierdem pe unul din noi pe drum. Atenție acum la prăpastie! ,,Prăpastia” e, de fapt, o râpă în miniatură, o spărtură în coasta dealului, adâncimea ei e de numai câțiva metri. Pătruns de răspunderea sa, Ion al Vasilicăi Timofte vrea să-și arate priceperea și încearcă să stăpânească cum poate mai
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
-l conduce taică-său. Bobul a pornit la vale. Așa, Ionică. Ușor dreapta acum. Bine, mă! Am scăpat de nesuferitele alea de hopuri care ne-ar fi făcut să pierdem pe unul din noi pe drum. Atenție acum la prăpastie! ,,Prăpastia” e, de fapt, o râpă în miniatură, o spărtură în coasta dealului, adâncimea ei e de numai câțiva metri. Pătruns de răspunderea sa, Ion al Vasilicăi Timofte vrea să-și arate priceperea și încearcă să stăpânească cum poate mai bine
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
repună bobul pe direcția cea bună. Îi dă ajutor, cum poate Titi Paraschiv. Chiar și Gheorghiță, aflat în spate, încearcă să facă ceva spre a evita prăbușirea. Ce lungi par acum clipele! Bobul, însă, se-ndreaptă rapid și sigur, spre prăpastie. Înțelegând, în cele din urmă, că nu se mai poate face nimic, că dezastrul este inevitabil, cei patru băieți se resemnează. ,, Fie ce-o fi!” își pune fiecare în gând. Bobul zboară peste buza râpii și alunecă în hău. ,,Parcă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
mine niște sticle cu bere. Le umplem. Acasă, om mai găsi noi și altceva. Iar, dac-o fi să ne-ncălzim peste măsură, ieșim la sanie cu puștii. Abia ne mai aducem aminte și de satul acela mortal, drept în prăpastie. Cu bob cu tot! Sper că n-ai uitat cum ne-ai făcut atunci pe toți artiști de circ, și mai multe, nu!”, dă iar cu gura Paraschiv. “Taci, Costele, nu cobi. Uite, și acuma tot el conduce. Ce-ar
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
mai încercam să-mi imaginez ce era în realitate, o actriță talentată sau un spion deosebit de înzestrat. Numai o prostituată s-ar fi putut comporta cum s-a comportat ea. Scrisorile ei nu fuseseră decât niște minciuni, niște falsuri grosolane. Prăpastia în care căzusem era deosebit de adâncă și mă frământam acolo în abisul de dincolo de realitate. Am citit cu atenție ultima ei scrisoare, căutând vreun indiciu, dar totul a fost zadarnic. Viața mea nu era nimic altceva decât un complot sinistru
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
e mai adevărat decât netezirea asta perpetuă a conștiinței. Avusese la un moment dat un pacient - Warren, în Țara mirării -, un bărbat de treizeci și doi de ani, comerciant în timpul săptămânii și alpinist în weekend, care alunecase pe peretele unei prăpăstii adânci și se lovise la frunte. Când se trezise din comă, Warren intrase într-o lume populată de călugări, soldați, manechine, personaje negative din filme și creaturi pe jumătate om, pe jumătate animal, care-i vorbeau cu toții în modul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
zmeilor din lume, eu zmeoaica Lăcomia, îi voi lua ca ajutoare pe cei trei handicapați ai mei, Egoismul, Bârfa și Prostia. Egoismul, cu vederea lui scurtă nu se poate vedea decât pe el și așa își poate împinge semenii spre prăpastie. Bârfa are logoree, adică nu se poate opri din trăncănit. Ea va reuși să zăpăcească lumea cu tot felul de scorneli, nu contează dacă spusele ei sunt adevărate sau nu. Ba chiar îi plac grozav minciunile, se distrează în fiecare
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
părți: către Moldova pasurile Tulgheșului Ghimeșului și acel al Oituzului; către Muntenia Predealul, Branul, Turnul Roș și Vulcanul: iată aproape singurele puncte pe unde își pot da mâna românii de peste munți cu acei de dincoace. Pretutindeni pe aiurea, ponoare sau prăpăstii nestrăbătute, decât doar de piciorul ager și neobosit al vînătorului de munte. Carpații sunt pricina hotărâtoare a dezbinării politice a românilor. Vom vedea că românii, stând în cetatea munților un timp îndelungat, se revărsară de la o vreme în afară, către
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
stupid, pentru oameni stupizi. În realitate, complexitatea acestei chestiuni atingea un nivel fără precedent. Procesul previziunii se desfășura pe plan nonverbal. Întregul sistem non-A viza, metodic, coordonarea realităților non-verbale cu protecțiile lor verbale. Chiar și pe Venus non-A, prăpastia între interpretare și eveniment nu a fost nicio-dată umplută. Aștepta; erau luate paharele goale și în locul lor erau așezate farfurii cu carne brun-roșie, trei feluri de legume și un sos limpede cu nuanțe verzui. Făcu schimbul cu Yanar, gustă legumele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
sau soția unui străin doar pentru că s-a oprit să-i vorbească cinci minute, acesta nu este un fapt la care în mod normal te poți aștepta. Ea păcătuise prin nașterea în sânul vechii nobilimi și se afla pe marginea prăpastiei fără fund a bănuielilor lui Enro. Tot Nirena rupse tăcerea. - Ce vei face acum? Și Gosseyn își pusese întrebarea, știind că totul se complica datorită faptului că, în orice moment, putea să-i regăsească propriul corp. Dar dacă nu? Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
cu celălalt. De ce nu putem și noi doi... Cuvintele îi fură retezate de un curent ca de gheață care mătură dintr-odată podeaua, aducînd cu sine o putoare sărată de ierburi putrezinde. Lanark simți că se află pe buza unei prăpăstii cumplite. Ameți și se ghemui pe poadea, fiindu-i teamă să-și miște picioarele și înspăimîntat că se va prăbuși. Rămase chircit în întuneric mult, mult timp. în cele din urmă văzu lumina din hol strălucind prin cadrul ușii. Apăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
femeia îi zîmbi curajos, dar în cele din urmă dădu din umeri și se întoarse la plicurile ei. Preotul care stătea lîngă ea se aplecă spre Lanark și i se adresă cu o voce scăzută: — Te afli pe marginea unei prăpăstii, nu-i așa? în ciuda bărbii, avea o față copilăroasă și serioasă, cu un semn albăstrui, ca o vînătaie, deasupra sprîncenei drepte. Adăugă potolit: — Oamenii din organizația asta văd prăpastia cu mult înainte, așa că pune-ți mănușa la loc, nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se adresă cu o voce scăzută: — Te afli pe marginea unei prăpăstii, nu-i așa? în ciuda bărbii, avea o față copilăroasă și serioasă, cu un semn albăstrui, ca o vînătaie, deasupra sprîncenei drepte. Adăugă potolit: — Oamenii din organizația asta văd prăpastia cu mult înainte, așa că pune-ți mănușa la loc, nu te putem ajuta. Lanark își mușcă buza de jos și-și puse mănușa la loc. — Dacă o să ieși vreodată din prăpastie, zise omul, sper c-o să ni te alături. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sprîncenei drepte. Adăugă potolit: — Oamenii din organizația asta văd prăpastia cu mult înainte, așa că pune-ți mănușa la loc, nu te putem ajuta. Lanark își mușcă buza de jos și-și puse mănușa la loc. — Dacă o să ieși vreodată din prăpastie, zise omul, sper c-o să ni te alături. N-o să ai nevoie de noi atunci, dar noi o să avem, cu siguranță, nevoie de tine. — Nu știu la ce vă referiți, îi zise Lanark cu năduf, și se depărtă. Traversă piața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
întunecoasă. — Unde vrei să mă duci? întrebă el. Gura se închise și se întunecă la colțuri. Văzu că dispare, și asta însemna că îl va lăsa pe culmea unui deal dintr-un oraș mai steril și mai singuratic decît orice prăpastie. Stai! strigă el. O să vin! Gura deveni clară din nou. — Cum să vin? întrebă el cu umilință. îi răspunse. Cînd sunetul nu-i mai zgîrie dureros urechile, își dădu seama că spusese: — Gol, cu capul înainte. I-a venit greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu testezi? Ține-mă de mînă. Pentru că amîndoi stăm pe partea care coboară, ar fi bine să ne menținem aici. O să mergem mai repede. Ea se puse în mișcare și el o urmă. Acum avea senzația că descinde într-o prăpastie. Fiecare pas acoperea un teritoriu din ce în ce mai mare, pînă cînd țipă: Rima! Oprește-te! Oprește-te! — Cad dacă încerc să mă opresc! — O să cădem dacă nu ne oprim. Devine prea abruptă. Dă-mi mîna. Se prinseră de mînă, își proptiră bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
munte de nori albi, singuratic ca o cană cu lapte la marginea unei mese goale. Un punct negru în formă de pasăre, aruncînd o umbră cît o scamă, păru că-i traversează una din laturi. Mai tîrziu, cînd vîrful și prăpăstiile muntelui pluteau cremoase și orbitoare deasupra lui, îndreptîndu-se spre soare care le colora umbrele în tonuri de albastru, văzu că întreaga cîmpie înnorată se termina acolo, și un munte real se înălța sub cel alcătuit din nori. Avea un vîrf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cremoase și orbitoare deasupra lui, îndreptîndu-se spre soare care le colora umbrele în tonuri de albastru, văzu că întreaga cîmpie înnorată se termina acolo, și un munte real se înălța sub cel alcătuit din nori. Avea un vîrf ascuțit și prăpăstii de granit, fiind cel mai înalt dintr-un lanț cu multe țancuri ce se ridica din niște mlaștini violet presărate cu iarbă. Avea masivitatea unor sculpturi imense și detaliile de o delicatețe greu de imaginat. O mișcare pe povîrnișul adumbrit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
frunzelor care cad și simți cum este dezbrăcat. Cineva murmură: — Uită-te! și el deschise ochii suficient pentru a vedea o gură mică zîmbitoare cu buze subțiri într-un luminiș de păr negru. Blînd și cu tristețe, revizită dealurile și prăpăstiile unui peisaj familiar, iar laturile membrelor lui se frecară de preaplinuri dulci cu vîrfuri surprinzător de tari, iar extremitățile i se afundară în cutele unei răni umede care se deschidea într-o peșteră mlăștinoasă, în care mici gemete înfloreau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
tu pe-acolo. — O să mă duc, și o să ajung în vîrf înaintea ta. Cărarea a fost făcută de oameni inteligenți care știau care este drumul cel mai rapid. — Du-te pe-acolo, zise Alexander și o luă la goană prin prăpastia adîncă. Lanark începu să urce poteca relaxat. Aerul era proaspăt și soarele dogoritor. Se gîndea cît de bine e să fii în vacanță. Singurul sunet care se auzea era un Uip! Uip! al unei păsări de mlaștină, și singurul nor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și ele par uneori cam trase de păr, acesta fiind modul lor de a se lăsa văzute; e ca și cum, încercând să povestești un munte cu avalanșele lui cu tot, s-ar lăsa povestită numai o pietricică sau ceața de la gura prăpastiei; dar sunt convins că până și în tăcerea lor se poate desluși câteodată geamătul încleștării dintre vârf și abis. De asemenea, relatând lucrurile acestea cam greu acceptabile, nu încerc să descurc trama în care viermuiam orbit mai mult sau mai
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
se mențin la limita unui echivoc gata oricând să-ți demonstreze că nu poate fi vorba decât de simple coincidențe... În ceea ce mă privește, un înverșunat fanatism poetic (marea capcană a vieții mele) îmi agrava blocajul săpând tot mai adânc prăpastia dintre mine și puținii poeți pe care i-aș fi putut iubi. Nimeni nu trebuie să vadă dispreț sau denigrare când am să afirm că fiecare dintre ei mi se părea că pierde câte ceva din ce ar trebui găsit, găsind
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
deschisă. Am trecut prin ea. Și am încremenit. Pe jgheabul de tablă subțire, Zenobia stătea liniștită, își balansa picioarele deasupra vidului, ca o fetiță care se dă în leagăn. Era cu spatele spre mine, poate nu mă vedea. Jos, în prăpastia de sub ea, huruiau primele tramvaie, se zăreau primii trecători ai dimineții. Jgheabul, destul de șubred, ar fi putut să se rupă și să se prăbușească în orice secundă. „Zenobia !“, am izbutit să spun (mi se tăiase respirația), „nu te mișca ! Stai
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
stupid, pentru oameni stupizi. În realitate, complexitatea acestei chestiuni atingea un nivel fără precedent. Procesul previziunii se desfășura pe plan nonverbal. Întregul sistem non-A viza, metodic, coordonarea realităților non-verbale cu protecțiile lor verbale. Chiar și pe Venus non-A, prăpastia între interpretare și eveniment nu a fost nicio-dată umplută. Aștepta; erau luate paharele goale și în locul lor erau așezate farfurii cu carne brun-roșie, trei feluri de legume și un sos limpede cu nuanțe verzui. Făcu schimbul cu Yanar, gustă legumele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
sau soția unui străin doar pentru că s-a oprit să-i vorbească cinci minute, acesta nu este un fapt la care în mod normal te poți aștepta. Ea păcătuise prin nașterea în sânul vechii nobilimi și se afla pe marginea prăpastiei fără fund a bănuielilor lui Enro. Tot Nirena rupse tăcerea. - Ce vei face acum? Și Gosseyn își pusese întrebarea, știind că totul se complica datorită faptului că, în orice moment, putea să-i regăsească propriul corp. Dar dacă nu? Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]