6,389 matches
-
a constat în extinderea controlului guvernamental asupra instituțiilor care puneau în circulație moneda, fie că este vorba de bănci comerciale, dar mai ales asupra băncilor centrale. "Preluarea băncilor, deci, oferea un avizant lărgit planurilor de falsificare ale guvernului. Deci, sub pretextul că în piața liberă nu se putea avea încredere, guvernul a aprobat legislația de înființare a băncii centrale"788. Pașii invocați și privirea aruncată de Block pot fi interpretați ca ușor simpliști. De altfel, în evoluția economiei și societății umane
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
ea are ca punct central parada (această inversare a ordinii se datorează, poate, faptului că locul consacrat de pornire a paradei era ocupat de alt rit sărbătoresc, periodic, și nu ocazional. O sărbătoare organizată de același Albert Huet, cu un pretext identic, va Începe cu slujba religioasă și va continua cu parada și luptele teatrale, pentru a se Încheia cu ospățul comunitar (M.P. Willocks, 2007, pp. 26-27): În apropierea mesei cu oaspeții se ridicau flăcări dintr-un rug imens, În jurul căruia
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
scop identificarea mitologiei populare cu una străveche, preromânească, preromană și, eventual, predacică. În felul acesta, În loc să fie studiat În modul său normal de funcționare, ca manifestare a gândirii folclorice și a unei civilizații rurale vii, corpusul mitologic a ajuns un pretext pentru un alt tip de discurs, devenind un instrument pentru construirea unor ipotetice (și nu rareori fanteziste) „mitologii”, dacice, predacice, tracice ori pelasgice. Tocmai pentru că nu are o existență vizibilă, ușor identificabilă etnografic, o mitologie trebuie descoperită, dedusă din multitudinea
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
premiu academic, gest dezinvolt, ce pune în vizibil dezacord pe doi dintre „nemuritorii” raportori. Continuă a-și exersa floreta în Epigrame (1908); rezistă mai ales cu hazul scos din lumea literară (voga flatând sau gafele unor confrați sunt „ținte” și pretexte predilecte) și trece printre clasici între urmașii breslei (Sofronie Ivanovici, N. Crevedia, A. C. Calotescu-Neicu îi află locul în antologiile ce se vor consacra, la noi, umorului, catrenului și autorilor de duh); G. Călinescu însuși rezerva „epigramistului” un paragraf în Istoria
DIMITRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286772_a_288101]
-
cronici la cărțile de critică, în următoarele două volume de Foiletoane preocuparea se îndreaptă cu preponderență spre beletristică. Pornind de la ultima apariție a reprezentanților generației ’60 în poezie, D. nu face o simplă cronică a cărții, ci, luând-o ca pretext al comentariului, întreprinde o adevărată radiografiere a întregii creații a autorului. Așadar, un fel de micromonografii, de cele mai multe ori pigmentate de comentarii caustice. Același dar al formulărilor laconice, aproape aforistice, care se va regăsi în monografiile ulterioare, este prezent și
DOBRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286800_a_288129]
-
de a-și mobiliza contemporanii, autorul evocă momente semnificative din istoria Transilvaniei, precum răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan. De fapt, în „roman” sunt dispuse succesiv mai multe povestiri, rememorări înscenate romantic pe parcursul câtorva „nopți carpatine”. Episoadele narative devin însă pretexte pentru niște discursuri emfatice, cu frază pletorică, chestiunea viabilității eroilor neintrând aici în discuție. Târziu, în 1903, mai apare culegerea de nuvele Dezmoșteniții, iar în 1913, Pro Patria, o povestire ce romanțează vremea colonizării romane în Dacia. Utile, oarecum interesante
DRAGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286848_a_288177]
-
au încercat să minimalizeze rolul românilor, iar alții să nege chiar participarea acestora.la revoltă. Însă izvoarele vremii vorbesc fără echivoc despre rolul proeminent al românilor în revolta din 1185, la care s-au asociat și alte populații, precum cumanii. Pretextul revoltei l-a constituit o măsură vexatorie a împăratului Isaac II Anghelos, adoptată în 1185: el a impus taxe noi asupra bunurilor și mai ales a turmelor supușilor săi, ceea ce i-a determinat pe locuitorii din Munții Haemus, "care mai
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
prin imixtiuni politice și militare repetate în țările din zonă. Izvoarele vremii îl numeau pe Nogai împărat, rege, han, țar, întocmai ca și pe hanii Hoardei de la Sarai. Declanșarea de către mongoli a unei expediții în sudul Dunării a avut ca pretext conflictul dintre împăratul Mihail VIII și sultanul selgiucid Izzeddin Kaikaus, urmată de întemnițarea acestuia într-o fortăreață din Tracia. Expediția lui Nogai era și o replică la strânsele legături între Bizanț și statul hulaghizilor din Persia, cu care Hoarda de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
s-a trecut peste cele "treizeci de pluguri" ale cuceririi, clauza monetară a fost încălcată. Papa a încercat o ultimă rugăminte pentru restituirea teritoriilor confiscate de rege. Iorga observa că hotărârea cu care regele Andrei lupta pentru expulzarea cavalerilor, sub pretextul că și-au depășit hotarele teritoriului primit, se explică și prin aceea că intervenția pontificală răpea Coroanei ungare rolul de instrument de permanentă cruciată pentru a-l acorda Ordinului teutonic. Ulterior, regele va reveni la misiunea cruciatei, uzurpată un timp
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în presa radicală de stânga și de dreapta, dar șicanați și de gazetele democratice (precum „Facla”, unde Oscar Lemnaru scrie despre „farsa” de la C., tot el denunțând, în 1944, „obscurantismul” de acolo), criterioniștii devin indezirabili pentru autorități; e găsit un pretext pentru a-i marginaliza și, în cele din urmă, pentru a-i interzice. În februarie 1933, din cauza grevei ceferiștilor de la Grivița, crezută preludiul unei revoluții bolșevice, în țară a fost instituită starea de asediu. Întrunirile publice sunt interzise, inclusiv conferințele
CRITERION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286517_a_287846]
-
București, 1988; Despre Creangă, București, 1989; A scrie, a citi, Cluj-Napoca, 1992; Dicționarul personajelor lui Creangă, București, 1995; ed. București, 1999; Bagaje pentru paradis, București, 1997. Repere bibliografice: Vlad, Convergențe, 89-96; Ciobanu, Panoramic, 313-316; Stănescu, Poeți și critici, 232-235; Tudor, Pretexte, 184-190; Grigurcu, Idei, 189-196; Raicu, Structuri, 330-332; Constantin, Prozatori-critici, 93-97; Petrescu, Scriitori, 30-36; Nițescu, Repere, 116-120; Dimisianu, Valori, 168-170; Ungureanu, La umbra cărților, 53-56; Ungheanu, Arhipelag, 356-360; Raicu, Critica, 463-468; Iorgulescu, Al doilea rond, 146-154; Ungheanu, Lecturi, 172-177; Simion, Scriitori
CRISTEA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]
-
trecerii se încrustau/ pe trunchiul arborilor-piatră de hotar” (No Man’s Land). Desigur, se află în Plângeri destule neîmpliniri expresive, o alcătuire zgrunțuroasă a metaforei, o oarecare discursivitate, alteori se regăsesc ecouri, tonalități din Radu Gyr (Tentație are ceva din pretextul baladelor acestuia), Dan Botta, Tudor Arghezi (cel din psalmi) sau Nichifor Crainic. Autenticitatea trăirii dă însă acestei poezii ce se crispează sub bătaia de aripă a neantului o vibrație aparte. SCRIERI: Plângeri, 1967; Scrieri din diaspora. Mircea Vulcănescu, Ioan Cușa
CUSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286608_a_287937]
-
eseistice, imaginația și erudiția spre a sugera simultaneitatea perspectivelor. Suportul epic pare să fie biografia cărturarului moldovean din secolul al XVII-lea, Nicolae Milescu Spătarul, peregrin prin Orient cu misiuni diplomatice din partea țarului rus. Această biografie aventuroasă îi oferă scriitorului pretextul unei istorisiri cu mai multe straturi de semnificație, o adevărată parabolă. Alexandru, eroul romanului, cărturar și aventurier, călătorește, ca și modelul său istoric, în China, prin Tobolsk și Narcinsk, susține un complicat duel diplomatic cu reprezentantul Kangxi, este implicat într-
COCHINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286311_a_287640]
-
unul dintre cei care i-au sesizat cel mai bine procedeele, imitându-l, a fost Ov. S. Crohmălniceanu, în Istorii insolite). Specialiștii SF au calificat prozele lui C. drept science fantasy, ceea ce s-ar putea traduce drept „fantezie desfășurată sub pretext științific”. El a ilustrat genul atât în proza scurtă, cât și în roman. Foarte adesea însă imaginile aparțin mai curând suprarealismului, eliberează pulsiuni subconștiente refulate și folosesc legile de constituire a visului - simbolizare, condensare, deplasare - pentru a construi alegorii, fabule
COLIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286330_a_287659]
-
relația între cele două curente fiind nu una de opoziție, ci de continuitate. Pe lângă studiile de literatură română și comparată, C. a scris piese de teatru, publicate în volumele Don Juan sau Întoarcerea la dragoste (1994) și Bisidentul (1998). Cu pretexte și trimiteri livrești, așezate rafinat sub ingenioase și erudite măști, personaje și situații balansează între tiparul general uman, încifrat și cu semnificații multiple, și cea mai concretă și prozaică (cu tot dramatismul ei) actualitate. A tradus din Novalis (Cântece religioase
CONSTANTINESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286371_a_287700]
-
Alain Paruit și Odile Serre). Repere bibliografice: Oarcăsu, Opinii, 155-160; Martin, Poeți, I, 223-231; Regman, Cronicari, 167-170; Balotă, Labirint, 360-372; Felea, Poezie, 55-60; Ciobanu, Panoramic, 96-100; Stănescu, Poeți și critici, 71-74; Caraion, Duelul, 28-30; George, Sfârșitul, I, 300-303, 347-349; Tudor, Pretexte, 252-256; Poantă, Modalități, 173-179; Grigurcu, Idei, 247-252; Pop, Poezia, 143-156; Raicu, Structuri, 346-351; Mircea Anghelescu, Căderea în zenit, RL, 1991, 21; Mădălina Nicolau, Mirajul Citerei, VR, 1991, 1; Al. Călinescu, Ilie Constantin - un destin poetic, RL, 1993, 36; Negoițescu, Scriitori
CONSTANTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286367_a_287696]
-
de la Stănilești (1711). Îndeplinește funcții de tălmaci și „vel pisar i canțelar” și în serviciul țarului Petru I. O misiune diplomatică în Lehia constituie subiectul Însămnării pentru solia mai marelui mieu frate David ceaușu (1698), întâiul manuscris lăsat de C. Pretext pentru călătoria mesagerului brâncovenesc era încoronarea de dată recentă, în Polonia, a lui August al II-lea, țelul secret stând însă, mai degrabă, în confidențele schimbate cu un rohmistru („căpitan”) Turculeț (trimis al domnului Moldovei) pe tema rezistenței comune împotriva
CORBEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286409_a_287738]
-
uneori halucinante, tablouri ale atrocităților din ce în ce mai mari comise de ambele tabere în timpul campaniei românești din Transilvania și Ungaria în 1919, dacă această atitudine este explicit exprimată de numeroase personaje, în schimb, substanța epică e departe de a fi un simplu pretext ori suport al ei. Conflictul dramatic dintre eroii principali - umanitaristul Emil Olaru și crudul și încrâncenatul Modrogan - e construit cu o abilitate ce estompează posibilele neverosimilități. Extinderea confruntării printr-o miză erotică - prizoniera Iulia Desjöffy de care Emil Olaru se
CORNEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286420_a_287749]
-
Cazul Noica se convertește - pornind de la Lettre à un ami lointain (scrisoare adresată de Cioran lui Constantin Noica și publicată în „Nouvelle revue francaise” la 1 august 1957, republicată aici în numărul 193/1961) - într-o incursiune în operă, un pretext de investigare a evoluției spiritului cioranian în spațiul cultural francez: „Emil Cioran a fost pătruns de subtilitatea limbii literare, dar nu și de spiritul francez, de acel scepticism nuanțat, de acea virtuozitate de a răstălmăci ideile, multiplicând cu voluptate aforismele
COURRIER ROUMAIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286456_a_287785]
-
Doinaș, Poezie, 71-73; Agatha Grigorescu-Bacovia, Bacovia. Poezie sau destin, București, 1972; Emil Manu, Introducere în cromatica lui Bacovia, RITL, 1972, 2; Mihai Vornicu, Masca poetică a lui George Bacovia, RITL, 1972, 2; Piru, Varia, I, 350-361; Sasu, Progresii, 113-118; Tudor, Pretexte, 207-218; Balotă, Umanități, 362-367; George, Sfârșitul, I, 119-125, 343-346; Zaciu, Ordinea, 186-190; Gheorghe Grigurcu, Bacovia, un antisentimental, București, 1974; Romul Munteanu, Une interprétation bachelardienne de la poésie de George Bacovia, CREL, 1974, 4; Paleologu, Simțul practic, 41-43; Piru, Reflexe, 199-207; Manolescu
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
de Partidul Conservator și de fruntașul acestuia, P. P. Carp. În timpul ocupației germane, este prefect al județului Prahova. În 1920, primește recomandarea de profesor la Facultatea de Drept a Universității din Cernăuți, dar numirea nu i-a fost ratificată, sub pretextul colaboraționismului cu ocupantul străin. Rămâne în continuare avocat în București, citește cu o vie curiozitate literatură, românească și străină, se interesează îndeaproape de evoluția psihologiei și se simte atras de teoriile lui Sigmund Freud, pe care le-a popularizat, înțelegându
BARNOSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285651_a_286980]
-
fast și putreziciune, vălmășagul de patimi, viclenii și cruzimi, orgolii, ambiții, ipocrizii, de intrigi și lupte pentru putere, adevăratul chip a ceea ce se ascunde „sub strălucirea purpurei bizantine”, acolo, în jurul tronului împărătesc, a cărui fascinație orbește, distruge. La Emanoil Bucuța, pretextul etnografic generează o poematizare fastuos calofilă (revărsare de detalii plastice, într-o cuprindere barocă, sinteză de reverie și ceremonial) a „spațiului” dobrogean (Fuga lui Șefki). E multă culoare și atmosferă balcanică, dar și, mai larg, orientală, în proza lui Panait
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
a-i exploata zăcământul de sulf. După-amiaza unei amintiri (1985) se apropie mai mult de ficțiune, reportajului propriu-zis i se substituie portretul și dialogul cu un interlocutor devenit personaj literar (femeia frumoasă, bărbatul viteaz, de pildă). Experiența gazetarului e un pretext pentru autorul de proză scurtă. În Iarba iubirii (1989), reporterul-scriitor poposește acasă la Nicolae Labiș sau la Ciprian Porumbescu, face istoria plutăritului, prezintă „cronicile” și casa-muzeu a lui Toader Hrib de la Arbore, descrie ținutul Ostrei, codrii Rădăuților, Cetatea Sucevei, reproduce
BELDEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285679_a_287008]
-
ci al dispariției iminente, al destinului uman fragil, al perisabilității aspirațiilor. În ambele sale basme dramatice, B. alege soluții de tratare personală a temei de bază, neacceptând doar nararea întâmplării, așa cum procedează, spre exemplu, Victor Eftimiu, ci transformând-o în pretext al unei fabule dramatice „cu cheie”, întregul, ca și părțile componente fiind simboluri sau agenți purtători de idei în acțiune. Satira Las’pe mine și comedia de moravuri Bursierul societății au rămas în manuscris și nereprezentate. SCRIERI: Visuri de noroc
BARSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285656_a_286985]
-
se arată dominant, chiar și în incantațiile elegiace. Tema lirică principală este timpul, ca biografie și ca istorie. Locul reveriilor îl iau interogațiile fără răspuns, neliniștea discretă, sentimentul trecerii inevitabile, presimțirea unui sfârșit al tuturor lucrurilor. Trecutul (biografic, istoric) este pretextul unor „popasuri durute”. Poetul rămâne același artizan al versului, fie că poemul se alcătuiește ca reflecție esopică, fie că ia forma comentariului, descrierii în gust parnasian sau a interogației și parabolei. B. a publicat și două romane istorice, Romanul Caterinei
BARNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285649_a_286978]