12,874 matches
-
am vrut decât să-ți amintesc că profesorul - dragul de el - a vrut să spună că se apropie momentul când trebuie să finalizezi unele lucrări, În vederea... Ei! Da’ ce? Eu trebuie să te dădăcesc?” „Oprește-te, gură spartă, că am priceput!” „Păi era și momentul. Cred că e de ajuns o măciucă la un car de oale” - l-a tachinat din nou gândul de veghe. Cu mintea limpede, Gruia a răspuns: ― Am Înțeles, domnule profesor. Mâine vă voi da detalii asupra
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
-ar fi... dar... ― Ooo! Sunteți un misterios.... - a șoptit ea, cu un oftat adânc, care a făcut ca sânii să i se zbată ca doi hulubi speriați sub bluzița bine struniă pe trup... ― Nuuu... Nu sunt misterios, ci... nu mă pricep... ― Vai! Cum se poate? Un tătic atât de tânăr... Atât deee... - și-a mieunat pisicește vorbele cu alint, privindu-l Îmbietor... Gruia a plecat ochii, neîndrăznind să-i susțină privirea zburătăcită de pe cărbunii din străfundul ființei ei... ― E abia născut
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
când dorm - și a ieșit În vârful picioarelor... „Te bucuri de răul altuia, prietene” - l-a apostrofat gândul de veghe, tocmai pe când Gruia se gândea bucuros că a reușit să n-o trezească din somn pe Maria. „Nu prea am priceput ce ai vrut să spui, cumetre” - i-a răspuns Gruia. „Nu te gândești că biata fată va fi foarte tristă când se va trezi și nu te găsește lângă ea?” „Am vrut s-o las să se odihnească În liniște
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
tata Toader”. ― Ei? Cum ți se pare, scumpule? E o minune. Numai țăranii știu să-și exprime gândurile și sentimentele așa de-a dreptul... Ai văzut? Într-o bucățică de scrisoare ne-au trimis gândurile și inimile lor! ― Tu te pricepi mai bine ca mine să analizezi o scriere. Și Îți dau dreptate. Darrr... fii atentă: „Ochi’ șî băietu’”, fiindcă nu toată lumea are „un nepot de toată frumusăța!” Numai mama Maranda și tata Toader au acest privilegiu! Au râs cu mare
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nemaipomenit a lui Petrică, au răsuflat ușurați parcă... ― Chiar așa s-au petrecut faptele, tată Toadere? - a Întrebat profesorul Hliboceanu. ― Ei. Le mai Înflorești și Petrică. Așa-s eu. La mini mai mult face treaba decât vorba. La cislă se pricep toți. La fapte, mai puțini - a răspuns tata Toader. ― Eu am crezut că, dacă mi-a Întins mâna, de acum Înainte s-a purta altfel cu mine. Da’ de unde? ― Și când a Început să-și schimbe comportamentul, totuși? - a Întrebat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
fața În scurtă vreme. Toader a scos o hârtie și un creion. Le-a Înmânat rusului care s-a dat drept șef. Să deseneze tot ce știe despre linia frontului lor, despre gară, depozit și Împrejurimi. „Da’ credeți că se pricepe să marcheze pe hârtie ceea ce știe? - a Întrebat, neîncrezător Păpădie.. „Nu trimiți un tâmpit să mineze un pod. Și el e șeful. Ce spuneți voi, băieți?” - s-a adresat celor de la divizie. „Trebuie să știi oleacă de meserie și carte
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
sau poate e alta?” - m-am Întrebat eu. Urmau cărarea știută. M-am făcut una cu omătul și abia răsuflam. Vorbeau destul de tare, dar, dacă eu nu știam rusește, de unde să-mi dau seama ce sporovăiau ei? Din câte am priceput, nu prea Îi interesau amănuntele din jur. Ar fi pus mâna pe „balalaică” doar dacă dădeau nas În nas cu inamicul. Altfel... ― Ce-i aceea balalaică? Ai mai pomenit o dată - a Îndrăznit să Întrebe Despina. ― Nici nu mi-am dat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
căpitan și pe cei doi cercetași... Mergeam cu mare grijă, ca nu cumva pe lângă ei să fie vreun rus de pază... Din zidul de ninsoare am auzit clar: „Gatova, rebiata? Nu, paidiom!” „Gatova, gatova” - a răspuns Păpădie tușind, ca să nu priceapă „celovecul” că e o voce străină. Toate simțurile au devenit oțelite și Întinse ca o coardă... Ne-am dat seama că În fața noastră se afla un singur rus, fiindcă făcuse imprudența de a veni spre noi. Am avut impresia chiar
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pe o margine de acoperiș, În satul ceala, până ne-o trecut os prin os. Tocmai atunci și-o găsit rusnacii să-i tragă la măsea samahoancă cu șâpu’... Pe urmă, ține-te, frate, de povești... din care noi nu pricepeam o iotă. Iar pe noi ne aștepta căpitanul cu rezultatul misiunii Împlinite. Și aveam multe să-i spunem... Norocu’ nostru o fost că, spre ziuă, cei doi - Ivan și Petea - o adormit pe marginea drumului, de puteai să tai lemne
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ne vom retrage În vederea pregătirii pentru diseară... La revedere. ― Să trăiți, domnule profesor - a răspuns Gruia. „Să știi că mi-ai plăcut, amice” - l-a felicitat gândul de veghe. „Dacă Îmi spui și motivul pentru care mă lauzi, atunci voi pricepe despre ce este vorba. Altfel voi lua cuvântul tău drept lingușire” - l-a Întâmpinat Gruia. „Acum să n-o faci pe modestul, că nu-ți stă bine”. „Și totuși?” „Mi-a plăcut discuția pe tema universului sufletului uman avută cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Da’ cum s-o ieu? ― Cu Începutul, frate drag, fiindcă și fiecare misiune de cercetare avea un Început, pe care Îl aflam de la iubitul nostru căpitan. Parcă Îl aud: „Copii, avem de dezlegat o trebușoară la care numai voi vă pricepeți... Ia dați-vă mai aproape de harta asta, s-o descântăm noi și poate ne va spune ea cum stau treburile”. Așa ne dădăcea de fiecare dată, cu toate că se vedea limpede că are o suferință. Mai degrabă sufletească... Doar el o
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
crâșmă? - l-a luat puțin la vale Petrică. ― Da’ ce voiai să zică cei din jur? „Ia te uită la aista. N-are bani nici de un țoi de rachiu. Se uită la alții ca milogu’”... Apoi fă-ne să pricepem cum de te-ai lăsat de băutură, dacă spui că nu se poate lăsa omul nici În ruptul capului? ― Dochița, săraca! S-o hodinească Dumnezău În pace. Ea m-o scos din groapă... Da, da. Ea m-o scos din
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ajuns pe linia frontului, ci am mers de-a-ndăratelea. Ne-au trecut peste Prut și de acolo spre Siberia, ca prizonieri de război. Numai că ne-am oprit Înainte de a ajunge În ghețurile veșnice. Aveau nevoie de oameni care să se priceapă la tăiatul pădurii. Și ce păduri au rușii acolo! Ceva de neimaginat. Atunci, eu și cu unul, tot de la Atelierele Nicolinei, ce ne-am zis? „Hai s-o facem pe tăietorii de pădure, că altfel cine știe unde ajungem? Aici, de bine
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să se topească și Încetîncet a dat colțul... Drumul devenise greu chiar pentru un tractor pe șenile. S-a renunțat la una din platforme... Într-o dimineață, Înainte de a pleca la muncă, șeful lagărului a Întrebat cine dintre prizonieri se pricepe să conducă un tractor? Atunci am simțit că nu am aer, dar am ieșit repede În față. ― Harașo - a aprobat nacialnicul, bătând cu palma patul naganului. În timp ce așteptam urmarea faptelor, mă Întrebam de ce au nevoie de un alt tractorist dacă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
alte instalații ale vagoanelor... Da’ Îl auzi de departe pe nenea mecanicul cum ciocănește... Trebuie să mă lămuresc Însă când și Încotro pleacă garniturile cu bușteni”. Acum mă chinuia o Întrebare: „Cum Îi spun colegului meu planurile mele? Dacă nu pricepe sau pur și simplu nu este de acord? Să pleci de unul singur, este o Încercare nebunească. Dar”... Așa Îmi zbârnâiau gândurile, În timp ce trebuia să fiu atent și la drum. În zilele următoare - de fiecare dată când eram la gară
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și la drum. În zilele următoare - de fiecare dată când eram la gară - Îmi făceam de lucru pe lângă tractor, dar ochii erau ațintiți la mișcarea garniturilor de marfă de lângă rampa de Încărcare. Mai Învățasem ceva rusește - Vaniușa să trăiască - și pricepeam cam ce se vorbea În jurul meu. Așa am aflat că marfarele plecau numai spre sud. Era și firesc. În nord - unde pădurea te Îneacă - ce să caute? Și zilele treceau una după alta. Cu „celovecul” - paznicul meu - am Început să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cuiul cela? Și ce greu a fost să-l punem la loc! Ne mai trebuie un om, că la drum cine știe ce se mai poate Întâmpla? Poate să se rupă un bolț ce leagă părțile componente ale șenilei. Sau... Rusul, care pricepea câteva vorbe românești, mă asculta și dădea din cap a aprobare. ― Te rog să raportezi la comandant acest lucru. Și... poate... ― Șto tî hatiși? - m-a Întrebat de-a dreptul „celovecul”. ― Săăă... Să ni-l dea pe colegul meu, Drâmbă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ușa și, după ce și-a plimbat privirea pe Întreg spațiul cabinetului, a Întrebat: ― Cine-i cel din tabloul de pe birou? ― Este profesorul Zenit, mentorul meu... La auzul cuvântului „mentor”, securistul a clipit des, rămânând cu Întrebarea pe buze... Profesorul a priceput nedumerirea securistului și a precizat: ― El este cel de la care am Învățat tot ce știu În chirurgie și mi-a vegheat fiecare pas. Apoi... ― Apoi? - a sărit securistul cu Întrebarea. „Acest individ este mult mai perspicace ca predecesorul său” - a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și la Petrică. ― Dacă aveai mintea la dumneata, ai fi reținut că pe front am fost camarazi, ceea ce Înseamnă că suntem frați adevărați. Da’ ce Îmi bat eu capul să explic dacă mintea dumitale nu bate până acolo Încât să priceapă ce Înseamnă camaraderia pe câmpul de luptă? Acolo, În calea glonțului! ― Ei să dau viteji față de oamenii fără apărare. Da’ să-l fi văzut eu În timpul unui atac, când n-ai nici o beldie după care să te adăpostești și trebuie
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pe profesor, care, ca de fiecare dată, Îi vorbea argumentat și convingător. ― Uitam să te Întreb totuși: Cum ți s-a părut intervenția secretarului de partid de la sfârșitul examenului? ― Ca nuca În perete, domnule profesor. Nu cred Însă să fi priceput individul că a predicat ca Moise În pustiu. Și cine era „tovarășu’ organ”, care Îl va „trage de răspundere” pe secretarul de partid? ― „Tovarășu’ organ” era de fapt securist - a răspuns profesorul, amuzat de felul cum a pus Întrebarea Gruia
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a fost, scumpule? ― Peste așteptările mele... ― Adică? ― Toate bilele albe s-a nimerit să cadă În același loc. Nu le-a umbrit fața nici una neagră... ― Ați auzit? - a Întrebat plină de entuziasm Maria. ― Di auzât, am auzât noi da’ di priceput nu prea - a răspuns tata Toader. ― Asta Înseamnă că a luat examenul! ― Adicî cini i l-o luat? ― Nu i l-a luat nimeni, ci a trecut examenul. Adică de astăzi Înainte este lector! - a precizat Maria, plină de bucurie
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a răspuns tata Toader. ― Asta Înseamnă că a luat examenul! ― Adicî cini i l-o luat? ― Nu i l-a luat nimeni, ci a trecut examenul. Adică de astăzi Înainte este lector! - a precizat Maria, plină de bucurie. ― Nu prea pricep eu ci Însamnî aceala lectur, da’ dacî voi spuniț’ cî Îi di bini, atuncea ni bucurăm din tăt sufletu’ - a consimțit tata Toader. Spunând acestea, s-a apropiat de Gruia. cu brațele deschise a așteptare... ― Apâi sî trăiești dragu’ tatii
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Nu trebuie să-ți faci griji... Mai vin și copiii pe la mine, mă mai duc și eu pe la ei... Mă descurc chiar foarte bine!... Grigore Gospodin îl ascultă cu atenție și dădu de câteva ori din cap în semn că pricepuse, dar pe chipul său rotofei, rumen și viclean se citea neîncrederea. Atunci Stelian îi destăinui că avea de gând să vândă casa și să se mute la oraș. Țăranul rămase o clipă fără grai. Cum, de ce să vinzi dumneata, cuscre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Cu caleașca mea l-am adus și peste apa Vavilonului l-am trecut, ehei!... Nu-i așa, Culae, ia spune!... Culae nu spuse însă nimic, părându-i-se că vorbele căruțașului aveau un tâlc pe care el nu-l putea pricepe cu mintea-i de copil. Ei, hai să trăiești, bade Vasile, că eu m-am dus!... mai grăi căruțașul și, sărind înapoi în căruța lui, pocni din bici și o luă pe uliță în sus. Curând, căruță și căruțaș fură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de Zâncă, de Lambru, de Panțâru, de Pribeagu, de Ploscă, de Veselu?... Nu mai știe nimeni astăzi de ei, că de mult le-a pierit graiul... Dar tu, nepoate, să iei aminte și să le pui pe toate la inimă, pricepi?... Of, of, of... Că se prăpădește cântecul ălor bătrâni, dacă nu-l mai zice și nu-l mai ascultă nimeni, nepoate!!... Și bătrânul, ștergându-și lacrimile de la ochi, sfârși cu un bocet lung și foarte trist, ca un prohod cântat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]