KorAP: Find »[drukola/base=prior & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...89 90 91 ...112 >

2,788 matches

Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686

priori, regula morală a acțiunilor noastre trebuie știută înaintea oricărei experiențe și ea se exprimă sub forma unui imperativ categoric, a unui 'trebuie' absolut"69. În acest fragment citat, Schopenhauer observă că în filosofia morală a lui Kant, elementele a priori fie că este vorba de cunoaștere, fie de acțiunea morală trebuie separate de cele care țin de experiență; desigur, păstrând spiritul kantian, numai pentru faptul de a cercetata "critic" însăși alcătuirea experienței. Forma a priori a rațiunii practice (voința pură

Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
a lui Kant, elementele a priori fie că este vorba de cunoaștere, fie de acțiunea morală trebuie separate de cele care țin de experiență; desigur, păstrând spiritul kantian, numai pentru faptul de a cercetata "critic" însăși alcătuirea experienței. Forma a priori a rațiunii practice (voința pură) este legea morală. Deși libertatea este însăși calea prin care legea morală intervine pentru a procesa "materialul subiectiv" al acțiunii, ea poate fi conștientizată numai pe temeiul legii morale. Omul "judecă deci că poate face

Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
ar fi imposibilă, iar fără acceptarea postulatului corespunzător, moralitatea ar fi de neînțeles. Imposibilitatea sa în fapt, ca "realitate obiectivă", l-ar transforma pe om în genere, ființa rațională într-un automat natural. Rațiunea practică însă are ca formă a priori legea morală și, firesc, aceasta din urmă este dată prin sine de rațiunea practică; numai din acest motiv rațiunea practică (voința) este autonomă, ceea ce reprezintă, în fapt, libertatea. Legea morală alcătuiește sinteza cu Binele Suveran, obiectul necondiționat al rațiunii practice

Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
legate analitic, în sensul că dacă este dată una dintre ele, atunci ar fi dat, în conceptul acesteia, și cea de-a doua (eticile hedoniste, eticile stoice etc.). Aceste două concepte formează o sinteză în Binele Suveran care este a priori, o legătură ce trebuie concepută ca necesară. Numai că experiența fericirii sau a virtuții nu scoate la iveală nimic în sensul unei sinteze a acestora, fie că acceptăm drept premisă fericirea, fie virtutea. Pe de altă parte, dată fiind această

Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
acceptabile în același context -, care dau seama și de o anumită diferență de nivel între cele două (moralitatea și fericirea), valabilă însă doar din unghiul unei "analitici" a unității de existență a omului. Binele Suveran este scop pur, dat a priori, așadar necesar (în context kantian); "puritatea" sa nu aneantizează "subiectul" care îl susține. El este scopul voinței, a cărei determinare formală se află în legea morală. Toate acțiunile omului ca subiect moral (nu doar inteligibil, ci și sensibil) îl țintesc

Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
cu instituirea teleologiei; cel de-al doilea, cu instituirea unei noi antropologii. Desigur, toate aceste operații au drept scop ultim construcția unui instrument de interpretare a personalismului energetic. Kant a moștenit conceptul finalității. Ca și în cazul altor termeni ("a priori", "a posteriori", "transcendental", "critic", "practic", "metafizică" etc.), filosoful prelucrează semantica noțiunii de finalitate în așa fel încât ea să devină operațională în sistem. Acesta este motivul pentru care trebuie aruncată privirea continuu către conceptul prekantian al finalității; putem sesiza astfel

Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
în anumite locuri ale operei kantiene. Acolo unde îi este "locul natural", anume în a treia Critică, finalitatea apare ca un principiu al facultății de judecare reflexive; totodată, este vorba despre "finalitatea naturii": "Finalitatea naturii este deci un concept a priori particular care își are originea exclusiv în facultatea de judecare reflexivă"80. A fi concept a priori înseamnă a exista ca formă a unui "segment" al facultății de cunoaștere; prin urmare, un astfel de concept nu-și are originea în

Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
finalitatea apare ca un principiu al facultății de judecare reflexive; totodată, este vorba despre "finalitatea naturii": "Finalitatea naturii este deci un concept a priori particular care își are originea exclusiv în facultatea de judecare reflexivă"80. A fi concept a priori înseamnă a exista ca formă a unui "segment" al facultății de cunoaștere; prin urmare, un astfel de concept nu-și are originea în experiență, ci, cumva, face posibilă experiența. Totuși, nu este vorba despre un concept al intelectului (și nici

Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
de judecare".81 Dar nici nu se confundă cu vreunul dintre elementele acesteia, anume sensibilitatea, intelectul (împreună cu "judecarea") și rațiunea. Sesizăm doar o apropiere între facultatea de judecare reflexivă și rațiune, în sensul că și conceptele celei dintâi (concepte a priori, cum este finalitatea) și conceptele celei de-a doua (Ideile) funcționează legitim doar în regim regulativ, nu constitutiv; în alte cuvinte, ele trebuie să indice o direcție, un sens, poate un ideal, să fie de felul lui "ca și cum", fără a

Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
în mod firesc, constitutivă), trebuie interpretat în legătură cu două condiții: a) modul în care Kant concepe tabela categoriilor din Critica rațiunii pure (nu găsim și finalitatea printre ele); b) părăsirea, de către Kant, a semanticii "clasice" a acestui concept. Categoriile (formele a priori ale intelectului) sunt concepte universale pentru cunoaștere, în vreme ce finalitatea este un concept particular al facultății de judecare reflexive; categoriile nu semnifică și în ordinea moralității decât în măsura în care aceasta presupune și cunoaștere; în spațiul ei propriu, categoriile intelectului sunt inoperante; finalitatea

Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
Am putea gândi, desigur, împreună aceste sensuri, căci tocmai operațiile logic-formale care fac posibilă structura formală a unui concept reprezintă și condiția sub care poate fi el dat pentru înțelegere, fără a fi vorba aici, la propriu, despre un a priori. Structura formală angajează subiectul cunoașterii, care este omul (în context kantian, omul ca ființa rațională), cu operațiile proprii facultății sale de cunoaștere, care reprezintă o "logică", operații logice care primesc, conservă și reactualizează un înțeles. Nu trebuie însă confundat între

Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
o pluralitate a obiectelor, care nu poate oferi pentru sine o unitate determinată a compusului, scopul naturii trebuie extins la tot ceea ce există ca produs al ei, chiar dacă acea unitate a ideii trebuie să servească drept principiu de determinare a priori a unei legi a naturii pentru cauzalitatea unei astfel de forme a compusului."93 Structura formală a conceptului finalității, în reconstrucție kantiană, constă în condițiile logice minime care fac inteligibilă extinderea referențialității sale asupra naturii. Nu poate fi vorba, în

Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
naturii (nu pentru creșterea și adâncirea acestei cu-noașteri) și posibilă datorită întemeierii sale pe o facultate a ființei raționale necesară ea însăși în arhitectonica acesteia din urmă. Conceptul kantian al finalității dezvăluie faptul că determinarea relației finale se face a priori, împreună cu legea ei; așa încât, relația finală este necesară, fără a fi nevoie de o Inteligență exterioară care să pună un sens al evoluției lumii. Finalitatea dezvăluie și faptul că relația finală se referă la noi, oamenii, ca "ființe ale lumii

Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
l-ar avea (dacă natura s-ar îndrepta către un scop), el nu ar putea fi cunoscut (poate, doar gândit), căci ar corespunde mai degrabă unui ideal, fiind, prin urmare, legat de o Idee a rațiunii (de o formă a priori a rațiunii). Ideea omului ca scop final al creației trebuie păstrată atunci când gândim structura finalității kantiene, pentru că ea dă sens extinderii asupra naturii a unui principiu al facultății de judecare reflexive și pentru că semnalează, în modul cel mai direct, absența

Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
a conceptului kantian al finalității cu teleologia. Momentul afirmării are un accent negativ: omul, ca scop final, neagă valabilitatea nelimitată a cauzalității (în imperiul scopurilor, ea nu mai este operațională) dominantă în lumea fenomenală datorită prezenței sale printre formele a priori ale intelectului. Momentul negativ are un accent afirmativ: prin extinderea finalității este afirmată unitatea lumii, fără a se pierde identitatea de sine a omului; aceasta din urmă este întărită prin reîntemeierea fenomenală și inteligibilă a omului: acesta din urmă este

Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
cele mai elementare acte intelectuale. Ele au găsit în eu un fel de cadru organizator"134. Eul este, așadar, temeiul emotivității, pentru că el oferă și impulsul inițial al acesteia și spațiul ei de ordine; este, în alte cuvinte, condiția a priori a emotivității. Dar nu în sensul aflării lui ca o preexistență emoțională care nu are de-a face cu experiența, ci asemenea unei unități care premerge, structural și funcțional, părților sale. Emoțiile sunt "părți" ale eului, de vreme ce se ordonează în cadrul

Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
de-a face cu experiența, ci asemenea unei unități care premerge, structural și funcțional, părților sale. Emoțiile sunt "părți" ale eului, de vreme ce se ordonează în cadrul său structural. În personalismul energetic nu pare a avea loc, în mod explicit, nici un a priori în înțeles kantian. Totul se sprijină pe experiență și are sensul experienței. Totuși, eul condiționează emotivitatea, o așază într-un rost și, prin urmare, el premerge emotivității. Este vorba despre un rol întemeietor al eului pentru viața psihică a omului

Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
și mai ales a ipotezelor de lucru. Kant formulează, în problema socotită de C. Rădulescu-Motru ca fiind fundamentală atât pentru el cât și pentru Kant, anume problema valabilității cunoașterii, în fond, a acordului dintre conștiință și realitate, ipoteza formelor a priori ale subiectivității cunoscătoare; C. Rădulescu-Motru, în aceeași problemă, formulează ipoteza personalismului energetic, potrivit căreia personalitatea este sinteza evoluției energiilor din univers; tocmai de aceea conștiința este în acord cu realitatea fizică, devenind astfel posibilă cunoașterea. Deseori autorul personalismului energetic lucrează

Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
unității sufletești și a activității omenești în genere, confirmă finalitatea personalității. Realitatea temporală apare întâi ca simplă formă; este timpul ca realitate-în-sine independentă de orice conținut. Timpul atinge discret doar conturul fenomenelor, fără a fi, ca la Kant, condiție a priori a acestora, având astfel, pentru ele, un rol constitutiv. Realitatea temporală apare apoi ca "substanță sufletească", destin: "el (destinul) este însăși viața, pornită din ritmul unor motivări adânci"159; este timpul realizat, înfăptuit, "pozitiv", adică dat pentru o anumită unitate

Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
multe locuri din opera sa, începând cu lucrarea de doctorat: Zur Entwicklung von Kant's Theorie der Naturcausalitat (1893) și încheind cu Timp și destin (1940), C. Rădulescu-Motru se referă "critic" la conceptul kantian al timpului. Ca intuiție pură a priori și legat de conștiința transcendentală (de subiectivitate), timpul lui Kant este o construcție abstractă, socotește filosoful român, este timpul matematic, nu timpul real, destinul. Acesta din urmă este legat de individ, este legea lui de finalitate. Argumentele lui Kant privind

Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
transcendentală (de subiectivitate), timpul lui Kant este o construcție abstractă, socotește filosoful român, este timpul matematic, nu timpul real, destinul. Acesta din urmă este legat de individ, este legea lui de finalitate. Argumentele lui Kant privind timpul ca intuiție a priori dovedesc, de fapt, că geneza lui nu are legătură cu datele experienței individului, ci, dimpotrivă, experiența este posibilă numai prin intuiția a priori a timpului; așa încât, el este condiție a experienței și nu invers. Calitățile timpului matematic (ale timpu-lui-abstracție amintit

Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
este legat de individ, este legea lui de finalitate. Argumentele lui Kant privind timpul ca intuiție a priori dovedesc, de fapt, că geneza lui nu are legătură cu datele experienței individului, ci, dimpotrivă, experiența este posibilă numai prin intuiția a priori a timpului; așa încât, el este condiție a experienței și nu invers. Calitățile timpului matematic (ale timpu-lui-abstracție amintit mai sus) sunt și calitățile timpului ca intuiție a priori (ale timpului kantian), socotește filosoful român. Amândouă sunt uniforme, omogene, infinite. Dar sunt

Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
cu datele experienței individului, ci, dimpotrivă, experiența este posibilă numai prin intuiția a priori a timpului; așa încât, el este condiție a experienței și nu invers. Calitățile timpului matematic (ale timpu-lui-abstracție amintit mai sus) sunt și calitățile timpului ca intuiție a priori (ale timpului kantian), socotește filosoful român. Amândouă sunt uniforme, omogene, infinite. Dar sunt astfel din temeiuri diferite: timpul matematic, pentru că transcende experiența sensibilă, iar timpul ca intuiție a priori, întrucât condiționează această experiență, așa încât el nu depinde de ea. Fiindcă

Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
timpu-lui-abstracție amintit mai sus) sunt și calitățile timpului ca intuiție a priori (ale timpului kantian), socotește filosoful român. Amândouă sunt uniforme, omogene, infinite. Dar sunt astfel din temeiuri diferite: timpul matematic, pentru că transcende experiența sensibilă, iar timpul ca intuiție a priori, întrucât condiționează această experiență, așa încât el nu depinde de ea. Fiindcă filosoful german face din timp "legea determinismului naturii", această intuiție a priori nu ar fi decât timpul despre care vorbeau filosofii mecaniciști din sec. al XVIII-lea. Concluzia lui

Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
Dar sunt astfel din temeiuri diferite: timpul matematic, pentru că transcende experiența sensibilă, iar timpul ca intuiție a priori, întrucât condiționează această experiență, așa încât el nu depinde de ea. Fiindcă filosoful german face din timp "legea determinismului naturii", această intuiție a priori nu ar fi decât timpul despre care vorbeau filosofii mecaniciști din sec. al XVIII-lea. Concluzia lui C. Rădulescu-Motru este următoarea: "Timpul aprioric, în care o conștiință în genere, transcendentală, ordonează experiența, este timpul restrâns la succesiunea cauzală mecanică, este

Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]