3,372 matches
-
sau mari cât o monedă, rubine amintind de roșul vinului din cupe, smaralde verzi, heliodor rupt din soare, topaze de diferite nuanțe, safire discrete și ametiste triste. Nu lipseau decât diamantele, mărgeanul și mărgăritarele. Ștefan cuprinse o clipă cu ochii priveliștea pietrelor prețioase și întoarse capul spre cei doi, fără să-și mai poată dezlipi privirea de la ei. Lui taica i se aprinseseră în ochii căprui aproape negri un fel de lumințe aurii schimbătoare, după cum se uita la o piatră sau
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de ostași nemți și peste trei mii de unguri. Care voievod în locul nostru ar fi putut răbda să nu se avânte spre fapte de vitejie, știindu-se urmat de hoarda hanului? Dar am rămas pe colnic înconjurat de căpitanii mei. Priveliștea de pe deal era jalnică. Tătarii, ducând cu ei pe toți cei căzuți prinși, în frunte cu marchizul Doria și cu Heissler, se retrăseseră și, pe câmpul dintre Tohani și Zărnești, zăceau morții de-a valma. Trupurile erau calde când stolurile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
una ca aceasta, adevărat, n-au murit, ci doarme”. Din scaunul domnesc, Brâncoveanu vedea cum se usucă lacrimile în ochii celor patru feciori ai lui, cum fețele li se destind. Părea că predica sfinției sale Antim le deschide o fereastră spre priveliștea veșniciei și le întărește credința. Simțea o oboseală cumplită în toate mădularele iar predica i se părea un fel de cântec de leagăn pentru Stanca lui. Asculta cu nesaț fiecare cuvânt și se minuna întrebându-se de unde o fi deprins
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de soare pe câmpurile de luptă, erau acolo toți. La cortul central apărură înspre mijloc cele șase tuiuri din cozi de cai albi, însemnul rangului sultanului și spre dreapta cele trei tuiuri negre ale marelui vizir. Ștefan admiră o clipă priveliștea și fără să zâmbească spuse: — Ți se dă toată cinstirea taică, și au adus toți tuiurile, semn de respect pentru cele două tuiuri pe care le-ai purtat atâta vreme. Se repezi și-l îmbrățișă pe Constantin, care gemu de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și vizităm expoziția cu vânzare a obiectelor de ceramică neagră, vase din lemn pirogravat, remarcând motivele și măiestria În armonizarea culorilor. Ansamblul mănăstiresc Sucevița, ctitoria Movileștilor, este considerat monumentul cel mai bogat ornamentat din România. Măreția ansamblului este completată de priveliștile care străjuiesc mănăstirea. Străbătând unul din cele mai frumoase ținuturi din țară, admirat de la cel mai Înalt punct Palma, avem ocazia să admirăm atmosfera de sărbătoare de pe chipuri și din Humorului spre Voroneț Traseul spre M-rea Humorului Traseul spre
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
reacția celor care își pierdeau pământurile era de a începe să-și facă planuri pentru a le recupera. Am vizitat pentru prima dată Ierusalimul la mijlocul anilor '80. De la fereastra camerei de hotel puteam să văd una dintre cele mai impresionante priveliști din lume mărețul Dom al Stâncii, înconjurat de zidurile Vechiului Oraș, cel mai sacru loc din Țara Sfântă. Aceasta se întâmpla într-un moment de relativă liniște din istoria Israelului; prima revoltă palestiniană, sau intifada, nu începuse încă. Cu toate
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
noaptea și de scurtimea zilelor. O masă bine servită și excelente vinuri ungurești ne ajutară totuși să îndurăm trecerea ucigător de înceată a opt lungi zile petrecute pe fluviu. Să nu se aștepte deci din partea noastră o descriere nici a priveliștilor Wurtembergului, nici a peisajelor Bavariei, și cu atât mai puțin a castelelor, fortărețelor și mănăstirilor ce se întind de-a lungul malurilor dunărene de la Sigmaringen la Orșova. Renunțăm cu părere de rău la a ne transcrie admirația pentru mărețele frumuseți
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
le este permisă tinerelor fete de doisprezece ani, dar și femeile măritate merg clandestin în locurile rău famate. Mamele își vând copiii de la vârsta cea mai fragedă; astfel de victime nefericite se găsesc din belșug în spitalele de femei; hidoasa priveliște nu se oprește aici, desfrâul face prozeliți până la limita extremă a bătrâneții. Străzile abundă în întâlniri compromițătoare; zi și noapte, odalisce îmbrăcate pe jumătate și pe jumătate întinse pe divanurile lor provoacă trecătorii cu vorba sau cu gestul. Nu există
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
în relief. Zidurile au fost cândva acoperite cu aur; un incendiu sau jefuirea de către cazaci în 1792 (cronica dă ambele variante) a distrus această somptuoasă îmbrăcăminte. Iașul este deci mai puțin remarcabil prin monumentele sale decât prin poziția sa. Dacă priveliștea sa e admirabilă de pe culmile pe care le-am descris, aceasta e splendidă din înaltul platoului Copoului, pe al cărui versant e construit orașul. Din acest loc descoperim valea Bahluiului în ansamblul său, precum și pădurile în trepte ce urcă spre
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
pe o depresiune imensă ale cărei gradenuri înalte sunt ornate de bolțile brazilor și ale stejarilor. Podișul Copoului e o vastă promenadă unde circulă echipajele la modă; e locul de întâlnire al societății elegante; femeile sunt atrase aici de splendoarea priveliștii; tot aici se afla un câmp de manevre, ofițeri frumoși și toate muzicile militare. Acest lucru e atât de atrăgător, încât călugărițe de familie bună nu refuză să vină aici în caleașcă; ele se amestecă printre grupurile cu cea mai
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
de germani, maghiari, sârbi, turci și români, mai ales cei din Valahia Mică. Dacă apele Pirineilor, Vosgilor și ale Pădurii Negre n-ar fi așa de aproape de parizieni, fără îndoială că și unii dintre aceștia ar veni la Hercules Bader; priveliștile Carpaților sunt atât de fermecătoare, cursul Dunării, atât de maiestuos, și căile ferate, atât de rapide, încât nu trebuie pierdută speranța în vizita turiștilor din Occident 78. Ocârmuirea austriacă a făcut deja multe; pare dispusă la încă și mai multe
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
agricole sunt cele mai bune din regiune; când traversăm desele păduri care le înconjură, le admirăm starea de conservare, măreția, inepuizabilele bogății. După pădure vine un lac, apoi o insulă, în mijlocul căreia se înalță mânăstirea. Fondatorii nu doar au ales priveliști admirabile, dar au căutat și un refugiu de nepătruns în mijlocul pădurilor; și-au făcut din lacuri un al doilea adăpost și o linie de apărare; măsuri de precauție înțelepte pentru a se păzi, în vremea în care trăiau, împotriva tâlhăriei
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
ieși pe potecile pădurii, decât a descoperi cupolele, casele cochete, vechile porticuri, grădinile, viile, arborii, frumoasele dâmburi ce se oglindesc în apele limpezi. Astfel sunt în general mănăstirile de la câmpie; cele de la munte diferă câteodată prin absența lacului, dar ce priveliști, ce perspective! Disciplina mănăstiririlor este foarte blândă, cu excepția slujbelor, care sunt obligatorii pentru toți, fără excepție, și a muncii impuse fraților laici. Călugării se vizitează, se plimbă pe jos sau cu vaporul, în păduri, în vii, în livezi; pescuiesc cu
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
vede peisajul este reintrodusă imediat după aceea, prin informația despre adevărata natură a stratului alb: găinaț de păsări. Astfel, ceea ce vedem aici este prezentarea unui peisaj care este realist, reflectînd ceea ce este perceput în fapt și, în același timp, interpretînd priveliștea într-un mod specific, pentru a putea fi asimilată de personaj. Exemplul d) are aproximativ aceleași caracteristici. Se observă aici o umanizare a spațiului. FP ("eul") observă obiectul într-o măsură mai mică și îl interpretează mai mult. Se referă
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
și distanță. Lumina în peșteră era normală, liniștitoare și ușor de suportat. Gnomii au pus succesiv mâinile pe interfon și ușa glisantă se deschise intrând în zid. Când am trecut de ușă, o singură privire și am rămas fascinat de priveliștea oferită în primă instanță de interiorul acelui lăcaș, care mi se părea mai mult decât sacru. Cât vedeam cu ochii bolta era albastră ca cerul senin în timp de vară, lumina naturală asemănătoare cu cea a soarelui, aerul curat, simțind
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
sat, grăbindu-se să ajungă în aval la marele lac, care era nestemata acelor locuri. Castelul conacului situat pe o imensă stâncă de piatră, străjuia impunător și maiestuos împrejurimile feerice. Așezarea din vale locuită de oameni gospodari și bogați, încânta priveliștea prin casele mari construite din piatră de granit, acoperite cu țigle de ardezie. Acest tărâm montan era renumit prin bogățiile aflate în pântecul generos al pământului:aur, chilimbar și multe cristale prețioase. Creștinii plaiului de vis își primeneau și sfințeau
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Locul unde avusese loc explozia era prea semnificativ ca să nu se creadă că savantul avea o legătură cu ea. DAR, ÎN CIUDA SITUAȚIEI PERSONALE PRECARE, SE SURPRINSE MEDITÂND LA ASPECTELE PUR MILITARE ALE EXPLOZIEI. TELEECRANUL IMENS DIN FAȚA LUI ÎI OFEREA O PRIVELIȘTE DE COȘMAR. ÎȘI DĂDU SEAMA CU INTERES CĂ PENTRU EXPERȚI SOSISE ZIUA DE GLORIE, GÂND CARE ÎI TREZI O OARECARE EXALTARE. ÎN SFÂRȘIT, LUMEA ÎȘI VA DA SEAMA DE EFICACITATEA ACESTOR FAIMOASE SCUARURI ANTIATOMICE! ORICÂT DE DEVASTAT ERA LOCUL EXPLOZIEI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
UN AVION OBIȘNUIT. APOI URMA SĂ CĂLĂTOREASCĂ SPRE REȘEDINȚA ÎNDEPĂRTATĂ DIN VESTUL MIJLOCIU, UNDE EA ÎȘI TRIMISESE COPIII ȘI UNDE AVEA SĂ RĂMÂNĂ PÂNĂ CÂND CRIZA DIN ORAȘUL JUDECĂTORULUI SE ÎNCHEIA. 28 LA ORA NOUĂ, CEAȚA MATINALĂ SE RISIPISE DEJA. JOS, PRIVELIȘTEA ERA ÎNCÂNTĂTOARE: COASTELE VERZI ALE MUNȚILOR ERAU LUMINATE DE RAZELE VESELE ALE SOARELUI. PARTEA DE JOS A AVIONULUI ERA TRANSPARENTĂ; ICI ȘI COLO SE PUTEAU DISTINGE ÎNCEPUTUL TERENURILOR AGRICOLE. CÂTEVA ORAȘE TRECURĂ ÎN VITEZĂ PE DEDESUBT. SUB EI, ÎN ALBASTRUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
de ridicătură turtită, alcătuită din stânci sfărâmicioase. Din acel loc, podișul începea să coboare, la răsărit, spre o întindere joasă pe care se puteau zări câțiva copaci firavi, iar la sud, către niște mari grămezi de stânci care dădeau întregii priveliști o înfățișare chinuită. Daru se uită cu atenție în amândouă direcțiile. La orizont nu se vedea decât cerul. Nu se zărea nici țipenie de om. Se întoarse către arab, care îl privea fără să înțeleagă. Daru îi întinse un pachet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
roșie, doi soldați bătrâni săpau groapa, scuipîndu-și des în palme și hâcâind a osteneală după fiecare lovitură de târnăcop. Din rana pământului groparii zvârleau lut galben, lipicios... Caporalul își răsucea mustățile și se uita mereu împrejur, cercetător și cu dispreț. Priveliștea îl supăra, deși căuta să nu-și dea pe față nemulțumirea. În dreapta era cimitirul militar, înconjurat cu sârmă ghimpată, cu mormintele așezate ca la paradă, cu crucile albe, proaspete, uniforme. În stânga, la câțiva pași, începea cimitirul satului, îngrădit cu spini
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
vreun dușman, se strecura ca o șopârlă uriașă pe sub coastele și râpele nepăsătoare, ferindu-se de amenințări închipuite la fiecare cotitură. Într-un vagon rezervat pentru ofițeri, Apostol Bologa stătea pe coridor, la o fereastră lăsată în jos, sorbind nesăturat priveliștea munților, care-i aminteau valea Someșului și-l făceau să uite unde merge acuma. Din clipa când a pornit la gară, i s-a trezit în suflet o îndîrjire neastâmpărată, care-i feconda iubirea și i-o păstra mândră și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
sfârâiau aspru, cu lumini roșcate, cu nourași de fum necăcios. Casa cu birourile diviziei își însemna conturile în coasta dealului din spate peste care vârfurile plopilor bătrâni se înălțau ca niște mâini negre imploratoare spre cerul vânat, ciuruit de stele. Priveliștea înfioră inima lui Apostol, iar în corp simți privirile tuturor oamenilor. Îl cuprinse frigul, tresări și, cu amândouă mâinile, își îndesă pălăria în cap, trăgînd-o pe ochi, să nu mai vază nimic. Apoi, foarte agitat, își ridică gulerul hainei peste
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
272} Cochetă, lunecoasă, lingușitoare, rece - Cu viața-mi sfărâmată urâtul tău petrece; Și să te vezi privită cu patimă, cu jind, Să vezi că cel mai tare se face om de rând, Cu gura numai spumă se pleacă în genunchi, - Priveliștea aceasta te bucură-n rărunchi, - Să-l vezi că la picioare-ți se tîrîe un vierme Și recea-ți ironie mai mult încă să-l sferme. O cât de bine știi tu natura ce a vrut Când a făcut zăpadă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Constantin V. Ionescu, prieten și coleg cu Ștefan Micle, care îl vizita împreună cu Veronica, fiind însoțiți uneori și de Eminescu. Noaptea și-o petrecea aciuat pe un braț de fân colo în foișor. De acolo de sus se deschide o priveliște de basm în cele patru zări. Și cum să nu-i vină poetului a spune „Sara pe deal buciumul sună cu jale”? Că a scris-o stând în cerdacul Bojdeucii, e foarte posibil, dar inspirația profundă și trainică de aici
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
se întinde cât vezi cu ochii... Dacă urci dealul din dreapta, care are în prima parte o sfoară de pădurice, lucrurile se schimbă. Acolo sunt viile nesfârșite, vere! Așa că dacă ți-ai adus aminte de bietul Nicoară, nu este vinovată decât priveliștea gârlei din fața noastră. Nu te întrista însă, fiindcă am mai întâlnit noi săraci... Ba chiar și cu duhul... Și cum stă bine unei afaceri întocmite între un muritor de rând și niște rugători ai unei mănăstiri, și de această dată
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]