16,190 matches
-
croitorie să-i lucreze un costum din triplu voal, ba chiar, întrecându-se pe sine, plăti în plus să i se facă și broderie în jurul decolteului. Parcă trezită dintr-o lungă visare, mama observă garderoba foarte redusă a Carminei și promise să se ocupe de acest aspect în viitor. Carmina simțea atâta umilință în comportarea mamei încât o încerca un fel de jenă. Nu-i înțelegea reacția, parcă o răsplătea pentru eșecul avut, tot așa cum procedase și cu Elena după ce fugise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a operat de apendicită l-a întâlnit pe Alexe, căuta un album de artă apărut recent, voia să-l dea medicului, "fiindcă așa se obișnuiește" spusese el cu un fel de cinism. Uite așa! Îți fac eu rost, i-a promis Marcu și s-a dus la o cunoștință de-a lui care într-adevăr i-a făcut rost de albumul de artă. Mulțam, amice, i-a spus profesorul sec, atunci când totul s-a aranjat și a plecat grăbit cu albumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
uriaș, balansându-se dizgrațios între oasele bazinului deși imaginea ei reflectată în vitrine îi infirma senzația.. Slăbise, avea încheieturile fragile, un aer fantomatic. Imposibil să găsească în ea atâta forță cât să poată ajunge la prietena ei Fana, căreia îi promisese că se vor revedea după un an de absență. Ca să o vadă pe Fana avea nevoie de un alt suflu, mai vioi, mai plin de acea nepăsare tinerească, trebuia să-și compună o figură surâzătoare, să fie gata să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se afla pe punctul de a se lăsa înșelată de fețele Sidoniei Trofin, să creadă că recunoaște în ea un suflet plin de sensibilități, chinuit de întrebări și atât de devotat copiilor săi încât zbuciumul ei singuratic o înduioșă. Îi promise că, da, o să mai vină pe la ea să o vadă, că, da, o să meargă într-o zi la Fana pe care abia aștepta s-o revadă, că, da, îi va relata mai apoi pe larg întâlnirea, fără să-i ascundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
urmă și-a continuat drumul ca și cum nu se întâmplase nimic. Cât e de tenace, s-a gândit atunci Carmina și n-a știut dacă trebuia să-l admire pentru această calitate. Apoi repetă pentru ea: tenace, tenace, tenace și-și promise că va consulta dicționarul ca să se convingă de exactitatea noțiunii. Și din nou îi reveni în memorie, se ridică deasupra, ca uleiul, imprecisa amenințare din vorba profesorului Alexe: lichea sictirită. Dar apoi, adâncită între pernele mașinii își neglijă îndoiala. Treceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a presupus că era ulcer varicos și câteva minute s-au consultat asupra diverselor modalități de tratament mai mult sau mai puțin științifice. Încântat, ieșit din acreala lui caracteristică, tatăl a plecat cu un coșuleț din nuiele și le-a promis că o să le aducă struguri, lăsase anume, pentru Carmina câțiva butuci neculeși. S-a reîntors, într-adevăr, cu coșul plin, boabele mari, frumoase, străvezii păstrau picături de apă. Rezervat, picior peste picior, amuzat de ceva anume, zâmbitor, Ovidiu asista la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și mama și-au descris toate simptomele bolilor de care sufereau, în amănunt, au ascultat părerea Carminei cu multă atenție. Ea susținea ideea tratamentelor naturale cu ceaiuri, miere, gaz, oțet și ei o aprobau surprinși de concepțiile fetei, ba chiar promiseră că vor face stocuri de plante medicinale din soiurile indicate de Carmina pentru diverse afecțiuni. Seara, înainte de a pleca în camera ei la culcare, o întrebară stânjeniți dacă un cec de zece mii era suficient ca dar de nuntă. Ea le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
paharele de cristal și șampania. Era zgomotoasă, râdea, avea o mulțime de formule care se rostesc cu prilejul căsătoriei a doi tineri, Ovidiu și Carmina mulțumeau, se arătau și ei veseli, dar era și ceva artificios în manifestările lor. Fana promitea pentru a doua zi o mulțime de surprize, avea de gând să petreacă, nu glumă, de când cu campania de toamnă, soțul ei, agronomul, era mai mult plecat. Ea nu știa să conducă mașina, îi era lene să facă o școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
el se va scuza inventând un accident oarecare, minciuna îi era tovarășă credincioasă, va spune că s-a întâmplat ceva absolut neprevăzut, o urgență la spital, un telefon de la un pacient, îl cunoștea destul de bine, era tipul de om care promitea mereu, promitea, promitea și nu se ținea de cuvânt, convins fiind că, oricum, va obține iertarea. Ea, Sidonia, îi va răspunde calm. Nu-i nimic, voisem să vă rog să mă ajutați cu ceva. Da? va întreba el și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
va scuza inventând un accident oarecare, minciuna îi era tovarășă credincioasă, va spune că s-a întâmplat ceva absolut neprevăzut, o urgență la spital, un telefon de la un pacient, îl cunoștea destul de bine, era tipul de om care promitea mereu, promitea, promitea și nu se ținea de cuvânt, convins fiind că, oricum, va obține iertarea. Ea, Sidonia, îi va răspunde calm. Nu-i nimic, voisem să vă rog să mă ajutați cu ceva. Da? va întreba el și în glas i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
scuza inventând un accident oarecare, minciuna îi era tovarășă credincioasă, va spune că s-a întâmplat ceva absolut neprevăzut, o urgență la spital, un telefon de la un pacient, îl cunoștea destul de bine, era tipul de om care promitea mereu, promitea, promitea și nu se ținea de cuvânt, convins fiind că, oricum, va obține iertarea. Ea, Sidonia, îi va răspunde calm. Nu-i nimic, voisem să vă rog să mă ajutați cu ceva. Da? va întreba el și în glas i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
îmi pare rău, dar, credeți-mă că... Nu-i nimic, nu-i nimic, se mai întâmplă, la revedere. Și va așeza receptorul în furcă, ea o va face, neapărat. Și o să-l șteargă din agendă și pe medicul fanfaron care promitea și nu se ținea de cuvânt. În tot cazul se întorcea din nou acasă cu traista sufletului goală, atârnând moale ca o gușă, bălăbănindu-se într-o parte și în alta. Efectiv nu mai avea la ce se gândi în interiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o recreație, îi plăceau călătoriile neașteptate, când trebuia să te adaptezi condițiilor care ți se ofereau, avea o adevărată slăbiciune pentru micile confruntări cu neprevăzutul. Spera că o să se întoarcă a doua zi calmat, va ști să vorbească frumos, să promită, s-o facă să creadă că, într-adevăr, se schimbase ceva. De multe ori reușise să șteargă cu vorbe, cu gesturi, fisuri apărute între ei, aparent decisive, știa să compenseze fără a se umili. Așteptase totuși încordată, într-o stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
regulă, spuse Adrian. — Ține-mă la curent cu mersul evenimentelor. Ai e-mail? — Nu, răspunse Adrian. Dar avem fax. Cu același număr că și la telefon. — O să-ți trimit prin fax numerele la care mă poți găsi de îndată ce ajung la L.A., promise Șam. Nu-i nevoie să mă conduceți. Mă descurc. Ciao. Le făcu amândurora cu mâna și o zbughi afară în vârful picioarelor. Eleanor nu-și dezlipi ochii de la Adrian. — La ce te prinzi? repeta ea. Adrian dădu să deschidă gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
de-a celebritatea, spuse Adrian. N-am nimic de pierdut. Spre deosebire de Șam, mie unuia nu-mi pasă de ce-o să zică Fanny Tarrant despre mine. — Așa crezi tu... Oricum, ce rost are să dai niște bătălii în numele lui Șam? — Mi-a promis c-o să adapteze Adăpostul pentru BBC, răspunse Adrian. — N-o să iasă nimic din povestea asta, prezise Eleanor. — Știu, spuse Adrian. — Și-atunci de ce o faci? — Dacă iese mișcarea, o să-ncasez niște drepturi de autori... Cei de la Chronicle plătesc destul de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
să-mi spui mie asta, zise Eleanor. Adrian își privi în fugă ceasul de mână. — Mai bine ies acum la jogging, altfel n-o să am timp de sauna înainte de pranz. — O să-ți pară rău. — Nu, n-o să-mi pară. Îți promit. O săruta pe obraz, după care ieși. Eleanor privi o clipă în gol, cu un aer necăjit. Apoi se așeza la masă, despături suplimentul duminical al lui Sentinel și se apucă să citească articolul lui Fanny Tarrant din punctul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
de zis despre tine, i-o întoarse Șam. În timp ce cei doi bărbați își aruncau priviri furioase, Eleanor se mai liniști. Scoase un șervețel din buzunarul capotului și își sufla nasul. — Cum adică imoral? insistă Șam. — Cândva erai un dramaturg care promitea. Ți-ai vândut sufletul televiziunii de dragul succesului facil. Prefer să am parte de succese facile decât s-ajung un ratat idealist. Acum te temi c-o să scriu un roman popular, de succes, da? — Ideea ta de-a scrie un roman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
să schimbăm două vorbe despre tot ce s-a întamplat în ultimul timp! Am fost amândoi atât de ocupați! N-am mai făcut sex de secole. La capitolul asta am de gând să recuperez masiv în următoarele două săptămâni, îi promise el. Am de gând să te fac harcea-parcea. Fanny schița un zâmbet de mulțumire. — Ei, si ce-a zis țipă nevastă-sa? — La început nu mare lucru. Dar când el a plecat câteva minute, mi-a povestit în culori destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
de mulțumire, scrise de un elev din Iași, care mulțumește unui elev din Huși pentru ospitalitatea cu care a fost găzduit timp de o săptămână, în vacanța de iarnă. Iași, 10 ianuarie 1997 Dragă Bogdan, Îți scriu, așa cum ți-am promis, imediat după sosirea mea în Iași și vreau, mai întâi, să-ți spun că acum, la sosirea acasă, mi-am dat mai bine seama cât de plăcută a fost săptămâna pe care am petrecut-o împreună. În tren am călătorit
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
te-ai împotrivit prostește. Îmi cunosc vina. Ai intrat acum în nesfârșit. Dansează! E greu când tu însăți ești melodia. Te voi purta eu! Iar dacă vei greși, vom învăța din nou pașii pe de rost. Iar am greșit! Dar promit să nu mai dansez niciodată când e primăvară. Nici chiar dacă plouă! Magda Geană, clasa a VII-a B Zi de vară ,, Într-o zi frumoasă de vară, îmi luai legătura, o pusei în vârful bățului și o luai la picior
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
depărtări negații permanente invadau atmosfera. Privighetoarea se așeză pe unul dintre brațele vânjoase ale templului și începu a fredona în liniște deplină un cântec al nemuririi, al prieteniei veșnice, lăsând în nemurirea arborelui falnic o pană, în însemnătatea prieteniei lor, promițându-i reîntoarcerea. La cântul său, întreaga dumbravă fu cuprinsă de emoții și mii de animale, insecte păsări îi admirau glasul cel pur. Soarele palid își îndreaptă privirea spre locul faptei, oglindindu-se in apa pură și cristalină a unui lac
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
este adevărul, pe când eu nu sunt vinovată cu nimic. Da, ai dreptate, dar eu... Lasă, nu mai spune nimic. Ori te hotărăști să scrii frumos, ori te rog să-ți procuri alt stilou. Să știi că regret, am spus eu. Promit că de data aceasta e ultima oară. De acum înainte voi scrie frumos. Și într-adevăr, m-am ținut de cuvânt. Ana-Maria Felderean, clasa a VI-a E O întâmplare în pădure Mama a trimis pe Ileana și Răducu să
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
minte că nu am meritat să primesc sărutul morții. Dacă măcar ar fi fost vară, l-aș fi înmuiat în apa dulce a florilor. L-aș fi curățat și apoi l-aș fi agățat de ochii mei. Știu că am promis să nu mă revolt. Dar am plâns. Mi s-au adunat mii de lacrimi în obraz. Și acum tot pentru voi scriu. Și va rămâne ceva când și dacă eu nu voi mai fi. Nu-mi pasă dacă lacrimile mele
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Pe lângă urmele lui Gheretă, se vedeau și cele obișnuite ale câinilor care treceau noaptea peste garduri prin curți și grădini. Închise poarta cu cheia, o lăsă apoi să cadă În cutia poștală fixată pe grilajul porții și porni la drum promițându-și să se Întoarcă până la telejurnalul de seară. Ninsoarea se Întețea din nou. 7. Coriolan Își isprăvise lucrul și acum se odihnea. Admira forma antenei pe care o socotea foarte nimerită pentru o antenă. Deși muncise atâția ani În cinematografie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
un spațiu potrivit, cum cu siguranță era cabana din grădină. După 25 februarie urma să vândă primele antene. Până atunci, Îi rămânea destul timp ca să savureze Întoarcerea acasă, fie și temporară. Nu mai hoinărise demult prin oraș. Își anunță plecarea, promițând În același timp o Întoarcere timpurie. Pretextul ieșirii era plauzibil: cumpărarea câtorva ziare. Ai săi le citeau o săptămână: trăiau ca Într-un mormânt cu vedere spre viață. 9. Agenția de publicitate a „Glasului” ocupa un apartament de două camere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]