37,224 matches
-
Ovidiu Iuliu Moldovan - Turneul spectacolului de muzică și poezie Trecut-au anii... în Statele Unite și Canada a fost inaugurat la Los Angeles, duminică 16 iulie, o zi care va intra în istoria comunității româno-americane, emoționată de puritatea versului, de profunzimea prozei, de sensibilitatea interpretării actoricești, de măiestria acompaniamentului muzical. La țărmul Pacificului am avut cu Ovidiu Iuliu Moldovan următoarea discuție: Petra Vlah: Aș vrea să ne aducem aminte de Bucureștiul anilor '70, de teatru, de atmosfera încărcată de acea electricitate culturală
Eminescu la țărm de Pacific by Petra Vlah () [Corola-journal/Journalistic/16790_a_18115]
-
amintește pe tonul cel mai cuceritor, cel al faptului de viață trăit în mod firesc, destins, îmbogățitor, fără agresivitate ideologică, fără ifos. Exact așa cum ne-ar plăcea să o trăim și să o întemeiem pe durata lungă." * În paginile de proză ale numărului l-am găsit pe multitalentatul nostru colaborator Pavel Șușară (critic de artă, poet, gazetar, prozator și și altele) cu o năstrușnicie ce poartă titlul Povestea povestitorilor - un experiment literar postmodern virtuoz (și deloc virtuos) pornind de la coroziva poveste
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16794_a_18119]
-
face o experiență: să i se dea lui Ioan Groșan să scrie despre Troilus și Cresida, dar și despre Bill Clinton și Monica Lewinsky; să treacă de la romantism la realism, de la realism la modernism, de la modernism la postmodernism; să cultive proza scurtă și să experimenteze apoi și romanul. în toate aceste ipostaze, el ar rămâne, în mod sigur, el însuși și ar fi recognoscibil. Atenția prietenoasă cu care îi examinează pe oameni, înduioșat și amuzat în același timp de rolurile pe
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului (2) by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16798_a_18123]
-
începând din a doua jumătate a deceniului șapte, când Ceaușescu, criticând ce s-a făcut în timpul lui Dej, a dat de înțeles că perioada respectivă nu se mai bucură de imunitate. S-a ajuns chiar la o standardizare spontană a prozei pe această temă. în mod invariabil, activiștii și securiștii erau reprezentați în cuprinsul ei ca personaje malefice, iar intelectualii trimiși în închisori sau țăranii obligați să se colectivizeze - ca victime (reprezentare în mare măsură adevărată, dar neproductivă din punct de
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului (2) by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16798_a_18123]
-
a fost tradusă în Franța și Polonia. Al dracului tov. Dulea, a fost bun și el la ceva!...") Nuvela care l-a intrigat atât pe Mihai Dulea, departe de a avea un subiect preoțesc, are unul... omenesc, ca aproape întreaga proză a lui Ioan Groșan. Protagonistul narațiunii este, într-adevăr, preot, dar putea fi și activist, ca "tovarășul Tavi", din Caravana cinematografică. Preotul, tânăr, se numește Emilian Marcu și vine într-un sat cu gândul să ducă o viață tihnită (îi
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului (2) by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16798_a_18123]
-
în care se complace. în loc ca preotul să o convertească pe femeie la puritate, femeia îl convertește pe preot la dezmăț. Această contaminare a preotului de păcat nu este blamată de autor de pe poziția autorității eclesiastice, așa cum se întâmplă în proza lui Gala Galaction, ci are parte de o privire comprehensivă, educată să primească ceea ce este omenesc. Ioan Groșan se dovedește a fi încă o dată cel mai bun autor român de proză rusească. O poveste de dragoste pe înțelesul optzeciștilor Nuvela
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului (2) by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16798_a_18123]
-
autor de pe poziția autorității eclesiastice, așa cum se întâmplă în proza lui Gala Galaction, ci are parte de o privire comprehensivă, educată să primească ceea ce este omenesc. Ioan Groșan se dovedește a fi încă o dată cel mai bun autor român de proză rusească. O poveste de dragoste pe înțelesul optzeciștilor Nuvela Marea amărăciune este un love story scris în convenție optzecistă. Eroii nuvelei, profesorul Sebastian Pop, în vârstă de 33 de ani, și o nou-venită în școală, foarte tânăra profesoară Ioana Eraclid
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului (2) by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16798_a_18123]
-
de obsedat de această limbă încît atunci cînd o vorbesc o și aud: rostitor și ascultător. În schimb, scriu în franceză articole, eseuri, meditații. Am păstrat romanul pentru limba română. Dacă un eseu se realizează la nivel mental și rațional, proza se simte, aude și miroase la nivel de "plex solar": inconștient, temperament și senzualitate. Un roman îl scriu și cu corpul, nu numai cu mintea. Exemplu: Provocatorul: roman parodic, ludic și erotic. Transmit emoțiile mele personajelor, iar ele îmi comunică
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
care se bazează apelul și adresa, puntea "intelectuală" dintre profesorul Bădescu și colonelul Scurtu, boltită peste parchetul brașovean și peste alte instituții plătite din banii noștri să se ocupe nu de poeziile coruptibile de lui Gălățanu sau Ianuș, ci de proza coruptă a lui Tartagă.
Poezia și codul penal by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16796_a_18121]
-
dublu al cuvintelor (poema lui Odette, de pildă, pare să trimită la un nume feminin; în realitate este diminutivul de la odă în franceză, limba în care este scrisă). Compozitor de muzică de cameră celebră în Europa, în vers și în proză el evită muzicalitatea frazei, grandilocvența. Toată opera lui respiră ca un fel de religiozitate a pămîntescului și o subtilă preocupare pentru destinul omului zilelor noastre, deseori prizonier al propriilor sale obiecte. În ultimele sale opere - scrise și ignorate la Lima
Destinul postum al lui Grigore Cugler by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16806_a_18131]
-
la urbe/ Calles y muros fríos en que yo estoy demas./ Amo yo los jardines bajo el inmovil cielo,/ Amo la urbe/ poerque me oculta el metro"), al cărei original este scris în franceză; el se află în culegerea de proză și versuri L'Archisucre. Nouvelles, încă inedită, încredințată profesorului Eugen Coșeriu pentru a fi inclusă în ediția "operelor" lui Gr. Cugler: "J'aime le metro qui me cache la ville,/ Les murs froids et les rues ou je me sens
Destinul postum al lui Grigore Cugler by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16806_a_18131]
-
me cache la ville,/ Les murs froids et les rues ou je me sens de trop./ J'aime les jardins sous le ciel immobile/ J'aime la ville/ qui me cache le metro". Tot acolo se publică traducerea textului în proză Dos hermanas (Două surori): Cînd cele două surori înțeleseră că s-au îndrăgostit de același bărbat, s-au întristat într-un fel care, la prima vedere, părea definitiv..." Grupajul din revista Caretas este însoțit de o fotografie a lui Gr.
Destinul postum al lui Grigore Cugler by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16806_a_18131]
-
în care (spune textul explicativ) "mulți văd un premergător al teatrului absurdului". Este evident că figura scriitorului pare să fi trezit măcar oarecare curiozitate, pentru că aceeași revistă (nr. 503, p. 23) publică puțin mai tîrziu o altă traducere a unei proze scurte de factură kafkiană (El prisionero, Prizonierul): Opinia publică l-a declarat vinovat: vinovat de a se fi amăgit singur..." etc. Însoțit de două desene "absurde" ale autorului, textul mai este precedat și de o coloană explicativă, care atestă începutul
Destinul postum al lui Grigore Cugler by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16806_a_18131]
-
semnificația ambiguă a frazei următoare, - putem să ne îngăduim să luăm ca adevărată ideea că Ficțiunea constituie elementul vital al fenomenologiei ca și al tuturor științelor eidetice, precum și izvorul din care țîșnește cunoașterea adevărurilor eterne". (Ideen) Se fundamentează, astfel, și proza, romanul de ficțiune, fenomenologia devenind, prin idei, și prin imaginea ideală extrasă din fenomen, baza ideologică a oricăror lucrări de imaginație... "Erlebnisse"-ul intențional, trăirea intențională... Orice conștiință este conștiința a ceva, adică se raportează intențional la ceva. Structura esențială
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16826_a_18151]
-
structuratului, al ocazionalului ca pretext insignifiant pentru a produce un raționament interesant, pentru a da curs unei idei încă șovăielnice, dar atît de vie și de captivantă; un farmec al aleatoriului și arbitrariului care permit conviețuirea unor elaborate studii dedicate prozei lui Hermann Melville ori Vladimir Nabokov cu improvizații pe tema trupului masculin, de pildă, ori a dansului și feminității, a bătrîneții sau a frigului. Un volum de asemenea proporții imploră o structură, aproape orice fel de structură, altminteri e de
Gazetăria de substanță by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16829_a_18154]
-
gura unui neamț dizident, nu mai folosesc vorba de "căcănari"; ca și cum, și în materie de dispreț, Germania, chiar și căzută în sfera URSS-ului, deține o metafizică, superioară, a detestării... Diferența dintre aparență și biografia reală, sursa de bază a prozei ultimelor secole, cel puțin. Cabala numelui. Formula magică a cuvîntului,... numelui personajului. Foarte important. O mistică, aproape. Am zis: magie, mai curînd. Formula, transcrisă în dec. 1975: T plus C1 plus C2 plus C3. Un nume auzit în copilărie. Îl
Șuvoiul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16846_a_18171]
-
scurt comentariu politic în Ziua. Practic, scriitorul este angajat integral într-o necontenită producție de texte de consum, care sunt mai dense decât tot ceea ce scriu în mod curent diverși umoriști, foiletoniști și publiciști, dar nu se ridică la valoarea prozei sale din tinerețe. Vedem, cu o strângere de inimă, cum o vioară Stradivarius este folosită pentru interpretarea muzicii ușoare. Nimic în plus, nimic în minus în volumul Povestiri alese sunt incluse piesele de rezistență ale creației lui Ioan Groșan, acelea
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16837_a_18162]
-
romane, scrise impecabil. Ele n-au nimic în plus și nimic în minus, dând acea impresie de grație artistică de care rareori ne putem bucura citind literatură română contemporană și care impune sentimentul că ne aflăm în fața unui mare scriitor. Proză atât de inspirată - și de gravă în desfășurarea ei veselă - găsim numai în volumele de debut ale viitorilor laureați ai Premiului Nobel. (Ironia discretă, ca și parodierea fugitivă a unor limbaje - propagandistic, literar, ecleziastic etc. - au făcut din literatura lui
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16837_a_18162]
-
anexeze. Este un abuz, întrucât esența acestei literaturi constă în altceva decât în jocul de-a literatura. Când se lasă cu adevărat în voia spiritului ludic al unui fost student de la filologie, așa cum se întâmplă în O dimineață minunată pentru proza scurtă și Insula și așa cum fac toți postmoderniștii propriu-ziși, Ioan Groșan scrie, ca și ei, o literatură agreabilă, dar minoră.) Ioan Groșan seamănă prin preocupări cu scriitorii ruși, în vogă în perioada afirmării sale (Vasili Șukșin, Valentin Rasputin, Cinghiz Aitmatov
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16837_a_18162]
-
li se pare doar cam bizară. Ioan Groșan face dovada virtuozității sale artistice, descriind asemenea scene diafane, pe care și simpla răsuflare a unui privitor le poate distruge. (Va urma) Ioan Groșan, Povestiri alese, ediție definitivă, București, Ed. Allfa, col. "Proză scurtă", 1999. 440 pag.
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16837_a_18162]
-
București, el vede totul mai dezinteresat și mai clar. Dar nu este vorba doar de o circumstanță administrativ-teritorială. Detașarea face parte din însăși metoda critică a lui Ion Simuț. El lasă deoparte, când se ocupă de literatură, ceea ține de proza vieții: vanitate, dorință de răzbunare, recunoștință, solidaritate etc. Ion Simuț intră purificat și respectuos în spațiul literaturii, ca într-o biserică. Niciodată nu surprinzi la el acea familiaritate insolentă cu textul pe care o afișează alți critici (crezând că astfel
PRIVIREA CARE îNNOBILEAZĂ TEXTELE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16872_a_18197]
-
Goma, sau de Gheorghe Crăciun, sau de Norman Manea (decât, bineînțeles, dacă este critic literar și îl obligă profesia să analizeze cartea respectivă). Cine stă să-și bată capul cu abuzul de oralitate și cu jocurile forțate de cuvinte din proza lui Paul Goma, cu complicatele și inexpresivele întretăieri de planuri narative din textele lui Gheorghe Crăciun, sau cu stilul chinuit, de inginer care a dat de gustul filosofării, folosit de Norman Manea în romanele lui? Ion Simuț nu-și pune
PRIVIREA CARE îNNOBILEAZĂ TEXTELE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16872_a_18197]
-
poetice, a făcut puterii concesii grave - deoarece poetul "necuvintelor" și-a folosit cuvîntul întru proslăvirea "erei Ceaușescu". Mai mult, același Nichita Stănescu necălcînd în redacția de unde își lua leafa decît pentru a și-o încasa, îndemna - de data aceasta în proză - pe colegii lui scriitori să se ducă în fabrici și uzine, să iasă din "turnul de fildeș" spre a se documenta asupra înfăptuirilor grandioase ale regimului". Sau: "Vorbind despre Delirul lui Marin Preda, Mihai Ungheanu delirează de admirație. De ce? Fiindcă
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
a reproșat Șerban Cioculescu, prea aplecată spre teologal. Aici fiind, în 1940, publică studiul despre poezia lui Blaga (Poezia lui Lucian Blaga și gîndirea mitică) și volumul de versuri Rîsul morților. Să notez din nou, ciudățeania faptului că a abandonat proza (care îi fusese bine primită, totuși) pentru alte genuri. Să nu fi fost mulțumit de romanul său din 1932, nu avea încredere în vocația sa epică? E adevărat că o undă puternică de lirism irigase substanța romanului și că începuse
Un scriitor de raftul doi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16877_a_18202]
-
în acei ani, publicat în volumul pe care îl comentez, întîlnim notații tulburătoare: "sunt singur, mereu singur", "singur și tăcere", "sunt deprimat", "zilele se scurg cenușiu, nu am conversație cu nimeni". Traduce Le jeune parque de Valéry, ca poem în proză. Dar lucra în condiții imposibile, descrise în jurnal la 14 februarie 1969: "În ultima vreme, m-a frămîntat intens situația în care mă aflu, de a nu putea lucra. Iarnă, închis în aceeași cameră, cu toți ai familiei! Am și
Un scriitor de raftul doi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16877_a_18202]