8,957 matches
-
de după război, nu numai în film, unde e evident, cel puțin pentru mine, ci și în proză, teatru, ba chiar, să citești și să nu crezi, în poezie. Iar piața, câtă e, se pamează de fiecare asemenea apariție de poet, prozator, dramaturg pentru a-l uita repede-repede, pentru că apare altul și altul și altul. Nu mai e nevoie să dai foc Bibliotecii de la Alexandria ca să-ți faci loc, pur și simplu cărțile sunt uitate după un model de amnezie colectivă, foarte
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6145_a_7470]
-
a și contribuit substanțial. Nu aduc vorba de ele întâmplător, ci pentru a mai pune în valoare un merit, poate chiar principalul, al Cronicii ideilor tulburătoare: acela de a depune mărturie în numele omului Matei Vișniec, nu al poetului, dramaturgului sau prozatorului omonim. Ultimul interviu din carte (publicat de altfel în România literari, nr. 37/2007), realizat de Dora Pavel, conține povestea seriei parcă nesfârșite de locuințe bucureștene prin care, în deceniul al nouălea, a trecut Matei Vișniec. Dar mai tulburătoare decât
O viață de om by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6147_a_7472]
-
prozei poetice; în afară de rimă, Anghel nu renunță la mare lucru. Proza lui se grupează în paragrafe, asemenea unor strofe ample, conservă un ritm sensibil, mai variat și mai capricios decît în poezie, însă un ritm care se impune imediat cititorului. Prozatorul conservă de asemenea toate atributele convenționale ale versului, utilizînd fără reținere aliterațiile și asonanțele, repetițiile sub diferite forme (anaforice și epiforice), paralelismele, refrenele, cuvintele-cheie prin care se marchează dominanta semantică, pentru a nu mai vorbi de toată galeria figurilor semantice
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
trupul și-a pierdut conturul și a dispărut fără a mai privi în urmă... " (Ceasornicul bunicii). Cele mai specifice bucăți în proză ale lui Anghel se găsesc în primul volum; Oglinda fermecată, al doilea volum antologic, ni-l arată pe prozator evoluînd într-o direcție previzibilă: opoziția dintre prezentul decăzut și trecutul mirific al Iașului se transformă în opoziția dintre realitatea brută și fantezie; locul trecutului îl ia imaginarul pur, desprins de contingent. Prozele poetice devin basme stilizate (Culegătorul de stele
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
Martin e singurul care se dezice categoric de opinia colectivă, e un îmbucurător semn al firescului. Totuși, cred că iluzia autenticistă pe care Mircea Martin le-o impută comentatorilor nu-i foarte la locul ei. E drept că poeții și prozatorii așa-numitei generații două mii au defilat o vreme sub acest steag de împrumut, dar nu cunosc nici un critic, mai bun sau mai rău, care să fi căzut într-o asemenea plasă. Despre restul eseurilor din carte n-am spus nimic
Semnal de alarmă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6164_a_7489]
-
impenetrabil al narațiunii, James s-a mărginit la menționarea unor posibile origini ale creației lui și la niște „portretizări" textuale absolut generale. Într-o notă de jurnal (12 ianuarie 1895), își amintește că Arhiepiscopul de Canterbury - într-o seară, cînd prozatorul ar fi avut o conversație relaxantă cu el - i-a relatat întîmplări ciudate, povestite cîndva de o doamnă (cam confuză) care fusese guvernantă la o familie importantă din Londra. În acele „întîmplări" stranii, apar fantomele unor servitori ai respectivilor aristocrați
„Straniu“ sau „miraculos“? by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6281_a_7606]
-
adresată lui A. C. Benson (fiul arhiepiscopului), James reia povestea cu „valeții morți" și „guvernanta anxioasă", reiterînd ideea că sursa principală a nuvelei ar fi fost înaltul prelat. Mai tîrziu, într-o altă misivă (către scriitorul H. G. Wells, de data aceasta), prozatorul își caracterizează propria operă ca pe un simplu „jeu d'esprit", refuzînd să adauge însă lămuriri suplimentare asupra enigmaticei sale intrigi. Subiectul nuvelei pare, din start, tras de păr, anunțînd o „povestioară" gotică - gen supralicitat, în culturile anglofone, în diverse
„Straniu“ sau „miraculos“? by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6281_a_7606]
-
colocviului despre Paradigma generației '80, unitate și diversitate, masă rotundă moderată de criticul și istoricul literar Nicolae Oprea, președintele Filialei Pitești a Uniunii Scriitorilor din România, inițiatoarea proiectului. Punctul de pornire al discuțiilor l-au reprezentat două comunicări ale unui prozator al grupării: Constantin Stan și unui poet: Liviu Ioan Stoiciu. Apoi, s-a făcut un istoric-mozaic al generației de scriitori din toate centrele universitare, din toate colțurile țării, s-au pus întrebări retorice, s-au emis teorii, s-a dezbătut
Prima ediție a Colocviului Național „Generația ’80 la maturitate“ by Dumitru Aug. Doman () [Corola-journal/Journalistic/6285_a_7610]
-
că te încântă, deși poate că ai mai auzit fraza asta." (p. 181) Cu totul și cu totul diferit de ei, Marin Mălaicu-Hondrari li se alătură, prin Apropierea, lui Dan Lungu, Sorin Stoica și Filip Florian. Adică celor mai buni prozatori ai ultimului val.
Cartea devoratorilor de poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6289_a_7614]
-
-i psihanalizabil, îl dă Kessler în cartea lui. Trăiam inadmisibil, viața noastră era un dezastru, așa simțeam. Era un sentiment fără urmare de ordin practic, alta decât aceea că mă căinam în jurnal. Făcând-o pe semioticianul, pe criticul, pe prozatorul cenzurat, cauționam. Spunem că alde Călinescu a colaborat, în timp ce alții umpluseră închisorile. La scara noastră și, e drept, în mai mică măsură, am făcut la fel. Țara se ducea de râpă, oamenii sufereau, iar eu tel quelizam. Nu mi-am
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/6295_a_7620]
-
în masă drumul orasului, a început din momentele „revoluției agrare", operate cu mijloace brutale de regimul comunist. Mai rău decît în 1907, țăranii se vedeau „hăituiți, înjurați, bătuți, luîndu-li-se pînă și ultima strachină de mălai sau de făină din casă". Prozatorii noștri, unii de faimă mai mult ori mai puțin justificată, care proslăveau „binefacerile" socialismului agrar, „desfășurările" chipurile triumfale ale acestuia, n-au izbutit să înăbușe pînă la capăt glasul adevărului ce iese treptat la suprafață. În linii sobre, cu girul
Literatura-vérité by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6310_a_7635]
-
Octavian Goga avea să anunțe moartea lui Slavici în 1910, deci cu 15 ani înainte ca decesul să survină cu adevărat. Episodul este cunoscut, însă dedesubtul lui se împiedică de nedumeriri. Căci este evident că poetul nu înțelegea gestul marelui prozator. Slavici a refuzat, în vara anului 1910, să se dezică de Vasile Mangra. Viitorul mitropolit ortodox al Ardealului din timpul Primului Război Mondial ieșise din Partidul Național Român și devenise deputat pe lista guvernamentală. Actul a fost calificat de mulți ca o
Ioan Slavici – „spion” și „trădător” by Lucian-Vasile Szabo () [Corola-journal/Journalistic/4876_a_6201]
-
textualiști”, demarcație pe care autoarea o preia, critic, din Postmodernsimul românesc al lui Mircea Cărtărescu. Cel mai cunoscut scriitor român în viață este citat cu o afirmație asupra căreia merită reflectat: „Dar către 1980 ei (’Noii’) erau deja percepuți de către prozatorii cu cinci-șase ani mai tineri drept un grup marginal, cu o poetică interesantă, experimentală, dar care data iremediabil.” Adina Dinițoiu glosează în mai multe rînduri pe marginea acestei evaluări. Într-adevăr, textualismul combină adesea o estetică avangardistă cu un ethos
Best of 80’s, remasterizat by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4895_a_6220]
-
cuvântul Câteva dintre „fostele” soții sau prietene ale artiștilor s-au pus pe povestit. Au pățit-o, între alții, Leonard Cohen în timpul vieții, ceea ce îi lasă o speranță de replică, și J.D. Salinger, după moarte, ceea ce îl lasă mut. Celebrul prozator american citise întâmplător în „New York Times” o recenzie despre una din cărțile sale semnată de o tânără studentă, pe numele ei Joyce Mainard. Joyce avea 18 ani, Salinger, 53. El i-a scris câteva rânduri, apoi s-au cunoscut. Relația
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4906_a_6231]
-
pe nesimțite, un cu totul alt om. Preocuparea lui meschină de a se instrui (exact acesta e cuvântul) se transformă, cu virulență, într-o formidabilă obsesie a apostolatului. Dar numai în acest amănunt de clivaj să stea, oare, arta de prozator al lui Nicolae Breban? Cu siguranță, nu. S-a petrecut, cred, un dublu fenomen. Pe de-o parte, criticii l-au luat prea în serios pe teoreticianul Breban (redutabil, într-adevăr, pe terenul ideației). Pe de altă parte, cuceriți de
Explicații by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4817_a_6142]
-
a le abandona apoi cumva benign e deja clasic. Grete-Ligia și Elvira-Luiza sunt, în felul lor, varietăți de Lelia Crăiniceanu. (Ca să rămân doar la exemple din Bunavestire). Nu-i neapărat un defect, acesta. În definitiv, Nicolae Breban e un mare prozator. Nu mai are datoria de a o lua, cu fiecare carte, de la capăt, de a se, cum se spune, reinventa. Are o formulă a lui. Când nu e memorabil de-a dreptul, e, cel puțin, recognoscibil. În schimb, faptul că
Explicații by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4817_a_6142]
-
Toma Grigorie Cunoscutul prozator craiovean Jean Băileșteanu, după publicarea unui număr de șapte volume de povestiri și a patru romane, unele reeditate, dă la iveală în 2010, în editura proprie (Autograf MJM ), o carte din sfera literaturii autobiografice. Parodiind cu empatie titlul lui Marin
Un fel de jurnal by Toma Grigorie () [Corola-journal/Journalistic/4821_a_6146]
-
lasă impresia unei literaturi care numai firesc nu curge. În plus, atrag atenția asupra statutului personajelor de ființe de hârtie manevrate de un păpușar care dispune de ele după bunul plac. Dacă acțiunea, personajele și construcț ia tensiunii narative dezamăgesc, prozatorul bulgar reușește să surprindă plăcut prin descrieri, scriind pasaje de o sensibilitate aparte. Printre acestea se numără și cele care au în centru metafora din titlul romanului: „Astfel se îndreptă spre Râul de sticlă - metafora din Apocriful lui Enoh, care
Un râu la sud de Dunăre by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4830_a_6155]
-
în textura lor niște cronici in nuce. Redau o parte din ele unele sub altele pentru a le pune mai bine în valoare: „Unii poeți iau peste picior limba.” „O fi românul născut poet, dar prea mulți poeți sunt născuți prozatori.” Structuraliștii „nu văd pădurea din cauza actanților”. „Ca să aperi existența e musai să fii nonexistențialist.” „Fugind din sat, pe care îl adorau, sămănătoriștii se complăceau să trăiască fie în «București, orașul prăbușirilor», fie măcar în «târgul provinciei care ucide».” „La început
Spirite. Critice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4837_a_6162]
-
o neobiș nuită lansare de carte: în centrul atenției s-a aflat volumul cu un titlu care șochează, Morții mă-tii, romanul de debut semnat de un cristian. Moderatorul acestei reuniuni a fost criticul literar Cosmin Ciotloș. Despre calitățile de prozator ale celui care și-a luat pseudonimul un cristian, dar și despre însușirile sale umane au ținut să vorbească Nora Iuga, Angela Marinescu, Radu Aldulescu, Daniel Bănulescu, Gabriel Chifu și Ioan Es. Pop. Acest tânăr scriitor reprezintă un caz paradoxal
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4849_a_6174]
-
conceptuale utilizate în analiza obișnuită a prozei, nu se regăsesc în prim-planul acestei analize”; lăsând astfel de formulări eufemistice la o parte, trebuie spus că aceste „categorii conceptuale” lipsesc aproape cu desăvârșire. Faptul este justificat prin accentul pus de prozatorul de origine română pe „mesajul transmis” și de „sărăcia epică” a romanelor sale. Reducerea unei opere de artă la componenta ei cognitivă este însă un demers departe de a fi de la sineînț eles în critica literară de astăzi ori de
Scriitorul care își confunda cititorii cu o pălărie by Paul-Gabriel Sandu () [Corola-journal/Journalistic/4856_a_6181]
-
cu atât mai mult cu cât observațiile de editor se transformă în problematizări și judecăți de critic literar. Procesul de aservire ideologică poate fi probat la modul cât se poate de concret prin preocuparea regimului de a rescrie, cu mâna prozatorului însuși, textele anterioare. G. Călinescu, observă fin Nicolae Mecu, n-a fost niciodată un stilist pe porțiuni mici, obsedat de șlefuirea propriei fraze - postura de „Moș Virgulă”, de „Creangă cântând și ciocănind o noapte întreagă la aceeași frază” îi e
Critica de nevoie by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4857_a_6182]
-
Nicolae Manolescu Sub titlul de mai sus, dar fără semn de întrebare, Tudor Octavian, cunoscutul prozator și jurnalist, publică în „Jurnalul național” de vinerea trecută un articol despre starea culturii naționale. Am tot respectul pentru opiniile, de obicei civilizate și moderate, ale lui Tudor Octavian. Urmăresc cu plăcere ce scrie în presă ori spune la televiziune
Corupție în cultură? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5265_a_6590]
-
Era o perioadă destul de dificilă pentru industria de carte. Practic, începătorii nu prea aveau șanse de publicare. Singura soluție cât de cât acceptabilă o reprezenta Editura Vinea. (Axată în principal pe poezie și renumită, până astăzi, prin difuzarea precară.) Pentru prozatori însă, nu se întrevedea nimic. Așa se face că acum șapte ani, când Polirom a lansat colecția Ego Proză, destinată literaturii tinere, destui dintre acești autori aveau manuscrisele pregătite. Cu Fișa ei de înregistrare, Ioana Baetica a prins primul val
Fișă de înregistrare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5267_a_6592]
-
ivea ocazia, în chip de anecdotă, scenele cele mai picante. De fapt, proiectul criticului era mai subtil decât lăsa să se vadă o astfel de atitudine bipolară. Fără s-o afirme explicit, Dan C. Mihăilescu trăgea spuza noii generații de prozatori pe turta vechii generații 27. Aceasta din urmă, mai familiară lui. Din cauza acestui malentendu, cărți cum a fost au ratat ocazia unei receptări drepte. Exigente, poate, dar drepte. Așa însă, în revistele literare, debutul Ioanei Baetica a fost citit mai
Fișă de înregistrare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5267_a_6592]