5,478 matches
-
cu hohote de râs strident. — Ah, Nathan, mi-a spus ea, nu fi prost. Ne simțim foarte bine așa cum suntem. Ce rost are să tulburăm apele și să ne legăm la cap când nu ne doare? Căsătoria e pentru tineri, pentru puști care vor copii. Noi am trecut deja peste asta. Suntem liberi. N-avem decât să facem amor cât vrem și nu mai rămân însărcinat. Tu doar fluieră, prietene, și popoul meu de italiancă grasă îți aparține, OK? Tu capeți popoul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
să îmi ascult prietenele plângându-se de iubiții lor. Desigur, știu că, deși se plâng, tot cred că le e mai bine decât mie. Până la urmă, îmi petrec serile de vineri și sâmbătă vânzând bere ieftină la cutie găștilor de puști beți care pleacă la Ibiza. Și nici nu întineresc. Dar nu mă deranjează. Cel puțin nu trebuie să suport serate cu rude nesuferite (Doamne, părinții mei mi se par de-ajuns!) sau să mă cert în ce casă o să iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
lui Jack. Ies și În seara asta cu el. Iar prima Întâlnire n-a fost câtuși de puțin un dezastru ! N-are nici un rost să adaug și amănuntul insignifiant că ne-am certat groaznic și eu am plecat ca din pușcă, iar el a trebuit să vină după mine În stația de autobuz. Fiindcă ideea e că azi ne vedem din nou. — Nu m-am Înșelat, spune Jemima. Ai puțină răbdare. Te așteaptă surprize de proporții. Mă strâmb la ea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ușor stresată. Chiar am de gând să fac asta ? Da. Trebuie neapărat să aflu. Apuc mânerul, deschid ușa - și scot un țipăt, Înspăimântată. Imaginea e atât de șocantă că, În primul moment, nu Înțeleg nimic din ea. Lissy e goală pușcă. Amândoi sunt goi pușcă. Ea și tipul sunt Încolăciți În cea mai ciudată poziție pe care am văzut-o vreodată, În viața mea... ea stă cu picioarele În aer, picioarele lui sunt răsucite În jurul ei și amândoi sunt roșii ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de gând să fac asta ? Da. Trebuie neapărat să aflu. Apuc mânerul, deschid ușa - și scot un țipăt, Înspăimântată. Imaginea e atât de șocantă că, În primul moment, nu Înțeleg nimic din ea. Lissy e goală pușcă. Amândoi sunt goi pușcă. Ea și tipul sunt Încolăciți În cea mai ciudată poziție pe care am văzut-o vreodată, În viața mea... ea stă cu picioarele În aer, picioarele lui sunt răsucite În jurul ei și amândoi sunt roșii ca racul și gâfâie din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
s-a dus să-și petreacă perioada de recuperare În Scoția. Și știu și ce Înseamnă B-ul din Planul B. — Ce anume ? zic Îndoită. — Botox ! spune Jemima cu un gest Înflorit al mâinii. De-asta a fugit ca din pușcă de la Întâlnire. Ca să-și netezească și ultimele riduri fine rămase. Doctorul a avut pesemne o fereastră neașteptată, prietenul lui a venit și l-a anunțat... De pe ce planetă vine Jemima oare ? Jack n-ar apela niciodată la Botox ! spun. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
muncă pe lângă casă, să-și scoată paguba. Nea Țârțâc, bătrânul care mă întâmpinase, trebuie să stea la mijloc, să fie bine și cu țiganii și cu baba. Face pe paznicul bostănăriei, de fapt stă toată ziua sclipindu-și în soare pușca luată de la americani acuma-n războiul ăsta, ultimul. Care război, nea Țârțâc, ce, noi am fost în război? Păi cum, bre, mata vii de la București și nu știi? Și cu cine te-ai luptat, nea Țârțâc? Cu Saddam, arză-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mari“, intelectuale, cu o subliniere ostentativă), parc-ai fi de la poliție! Un tir m-a adus, na! Când se sătura de casă, Țârțâc își lua câinele-n căruță și pleca două-trei zile la Jurilovca. Acolo nu dormea două nopți, cu pușca lui americană pregătită, pândind la mistreți. Naiba știe ce vânează, pufnește Zina, că acasă n-aduce niciodată nimic, dar vine vesel nevoie-mare, parcă nopțile alea ar fi ținut-o numa-ntr-un bairam sau parc-ar fi întâlnit femeia vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ar fi încercat să fie curtenitor, de nu s-ar fi simțit infect. Cafeaua americană pe care o disprețuise ani de-a rândul, acum e bună și ea. (Saddam s-a predat sâmbătă fără nici un foc de armă, deși avea pușca de vânătoare. Zâmbește la comparația dintre arestarea lui și captura lui C., tipul din România pe care de-abia l-a cunoscut. Erau altă generație, el abia venea la putere în 1979, când C. intra în perioada lui sinistră. Saddam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
din Mao. E bine să te răzvrătești, este corect să te răzvrătești și este necesar să te răzvrătești! Gărzile se fac că nu aud. Studenții cântă mai tare, încep să se cațere pe poartă. Soldații se aliniază și își ridică puștile în poziție de tragere. Studenții se întorc spre Kuai Da-fu. Prindeți-l pe Yelin și dobândiți respect! strigă eroul, amintindu-și ce l-a făcut celebru. Se cațără în vârful porții și stă drept. Făcându-și mâinile pâlnie, declară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
subsol, lumina foarte slabè, fum de țigarè, cești de cafea pe mese, sucuri, toate calculatoarele sunt ocupate la ora asta, e vineri seară! îi salut pe bèieți, aceleași chipuri, pe unii dintre ei am ajuns sè-i cunosc deja, alții, niște puști dupè vârstè, aplecați asupra tastaturii, în trecere, observ poze porno pe ecranele lor, mi-i închipui masturbându-se discret sub masè, pagini de e-mail-uri, fan cluburi, messenger, bloggerind, mănați cu toții de nevoia arzètoare de a comunica, Șerban spune cè asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
dezavantajeazè în fața unei femei, Poti sè-ți tragi scaunul mai în spate, îmi sugereazè ea zâmbind, pornește mașină, n-o întreb unde mè duce, fiindcè ea mè duce pe mine și nu eu pe ea, ne plimbèm prin oraș pe strèzile puștii, N-am putut scèpa mai repede, Nu-i nimic, o liniștești tu, Credeam cè n-ai sè mai vii, Cum?! aș vrea s-o întreb dacè într-adevèr a dansat cu magistratul, n-o voi face, o întrebare care îmi va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
pe pasarelă, uite soldatul cu arma Întinsă, nemișcat, ca o statuie. — Cine ești? De unde vii? Unde mergi? Arată actele! Răspunde! * Ai țâșnit de sub banchetă, fața ta Îngrozită fulgeră În golul unei oglinzi. — Actele! strigă vameșii, grănicerii și bat cu patul puștii În ușa compartimentului. — Actele! Cine ești? — Unde mergi? Ce cauți aici? Răspunde sau trag! * Nu te speria, stai liniștit, e același vis sâcâitor, ca să te trezești, ți-ai Înfipt unghiile moi În carnea moale, Încerci să faci pumn palma flască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
doriți cumva... mai multă luminație... În politețea lui, în felul în care pusese accentul pe ultimul cuvânt, consulul descifră o undă de ironie. Valetul îi citise deja nepriceperea. ― Ce luminație, pentru numele lui Dumnezeu! țipă el exasperat, țâșnind ca din pușcă pe ușă. De câte ori vrei să-ți mai spun că mă grăbesc? După ce aruncă voalul și mantila din nurci siberiene, femeia privi mulțumită în jur. Hotărât lucru, aici se afla pe teritoriul Franței! În toate lucrurile regăsea acel aimer la bonne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
avea o puternică amprentă feudală. Ziduri ca de cetate, două rânduri de porți din stejar masiv ferecate în fiare și prinse într-o arcadă de piatră; împrejmuiri înalte și mai multe foișoare în care stăteau la pândă arnăuți cu pistoale, puști și hangere. Nimeni n-ar fi cutezat să atace un astfel de domeniu. Numai rușii au cutezat. Și asta s-a întâmplat într-o manieră tipic rusească. Contele clătină de câteva ori din cap. Arăta grav ca un dirijor instalat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
răspândi o lucire spectrală. ― Vă rog să-mi predați armele. Privirea prințului se întunecă. ― Oh! interveni D’Autrey. Nu vă temeți, Alteță! În fața divinității armele nu-și mai au rostul. Nu-i așa? Dați-mi, vă rog, și pumnalul și pușca. Babic făcu un pas și îl privi crunt. Știa că Manuc nu se despărțea niciodată de pumnalul primit de la prietenul său, Mustafa Bairaktar, și nici de pușca de Alep. Aștepta hotărârea prințului. Manuc măsură cele două personaje din fața lui. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mai au rostul. Nu-i așa? Dați-mi, vă rog, și pumnalul și pușca. Babic făcu un pas și îl privi crunt. Știa că Manuc nu se despărțea niciodată de pumnalul primit de la prietenul său, Mustafa Bairaktar, și nici de pușca de Alep. Aștepta hotărârea prințului. Manuc măsură cele două personaje din fața lui. Apoi le întoarse spatele și îi încredință lui Babic ambele arme. ― Cred că nu ați înțeles bine, Alteță! insistă individul cu capul pleșuv. Nu lui, ci nouă trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
schimbară o privire, ca să se asigure că interpretau în același fel lucrurile. Totul mirosea a fugă. Asistau chiar la fuga prințului? Dante Negro își scoase luneta și îl urmări. Îl văzu călărind întins, fără să privească înapoi. Avea la el pușca de Alep, un cal de schimb și o ploscă mare. Mai ales rezerva aceea de apă îi dovedea că prințul pornise pregătit pentru un drum mai lung. ― Acum ce facem? întrebă Guibert. Pictorul privi lung, cu ochii mijiți, silueta care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
la minciuni cum ar mânca răsărită: fără să clipească: deși când vin oamenii și aduc (la primărie!) - În capătul mâinii Întinse, de parcă ar fi o prăjină, pășind pe vârfuri, cu ochii holbați și gura căscată - câte un pistol, câte o pușcă, ori câte o mână de cartușe (armamentul greu trebuie doar „localizat” și raportat la Orhei, dar fără să fie atins), deși le explică, Îndelung, modul-de-funcționare «atuncea când le manipulezi», el n-a făcut armata. Nici sub Români - să zicem că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
dacă... Ăstuia, lui Rusalin, Îi răspund: «De ce! De frică... De frică pentru pielea mea! Exact din același motiv pentru care tu, care-ai făcut armata la MAI, ai păzit deținuți la Canal - și n-ai refuzat să-i păzești cu pușca...» «Apăi armata-i armată, ordinu se ezecută - că, de nu-l ezecutam, minteni mă băga pe mine-n sârmă, lângă uncheșu-ăstalant, de-o avut boltă și mașină de-mblătit! Ordinu trubuie ezecutat...» «Dacă-i pe ordin care trubuie ezecutat - uite: eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
începu să zbiere foarte tare la fereastră. Cum era să vorbească el cu toți prostănacii ăia din sat adunați buluc în jurul lui? — Ce fel de armată avem în țara asta? strigară vocile furioase. E plină de idioți. Să tragă cu pușca din oră-n oră! N-o să îngăduim așa ceva. Fără arme-n locuri sfinte, fără arme-n locuri sfinte, fără arme-n locuri sfinte... Măcar ați... se bâlbâi brigadierul în chip de răspuns. Măgari analfabeți! N-o să îngăduim așa ceva, îl întrerupse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
puștiului, pe podea, Shaggy din Scooby Doo era, prin comparație, foarte elegant. Între timp, Fiona se metamorfozase într-un ghid superactiv, care se dădea peste cap ca să capteze interesul partenerului față de operele expuse. Toate tablourile către care îl târâse pe puști fuseseră „în regulă“, „OK“ sau „nașpa“. Fiona se apropiase cel mai tare de un zâmbet din partea lui Jake atunci când puștiul dăduse cu ochii de dimensiunile farfuriei cu mâncare, pe care o devora acum cu poftă. Fiona se simțea teribil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să te doară urechile. Gacel iubea această tăcere. în fiecare dimineață, Suilem sau unul din nepoții lui înșeua dromaderul preferat al stăpânului său, inmouchar-ul Gacel, și îl lăsa să aștepte la ușa cortului său. în fiecare dimineață, targuí-ul își lua pușca, urca pe spinarea albului său mehari cu picioare lungi și se îndepărta spre oricare din cele patru puncte cardinale, în căutarea vânatului. Gacel își iubea dromaderul atât cât e în stare un om al deșertului să iubească un animal de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
îl obligă să se întoarcă și să-l privească în ochi. — Tradiția are o mie de ani, iar tu ai doar cincizeci, îi spuse tăios. Lasă-i în pace pe oaspeții mei! La un gest al militarului, închizătoarele a zece puști răsunară, targuí-ul văzu că țevile armelor erau îndreptate spre pieptul lui și înțelese că orice rezistență ar fi fost zadarnică. Ofițerul îndepărtă cu un gest brusc mâna care încă îl mai ținea și, scoțând pistolul din tocul ce-i atârna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și făcând păsările să se lase la pământ, căci nici să zboare nu mai îndrăzneau când, în sfârșit, ajunse la zenit. Targuí-ul opri atunci animalul, îl obligă să îngenuncheze și înfipse în pământ spada sa cea lungă și bătrâna-i pușcă, ce slujiră drept suport, împreună cu șaua, pentru un micuț acoperiș de pânză groasă. Se retrase la umbra acestuia, își sprijini capul pe spinarea albă a mehari-ului și adormi. L-a trezit, mângâindu-i nările, cel mai jinduit dintre mirosurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]