4,867 matches
-
ne ia cu huo. - Bine ,dar știu că e o lege dată cu ajutoare sociale,416 parcă... - Ce spui dumneata,muncești toată luna pe trei sute de lei? Stai dumneata pe trei sute de lei! - Și mai bine furați ?! Mai bine faceți pușcărie? - Ce pușcărie,nu facem nicio pușcărie,ne expulzează,ne ducem în altă parte și gata. - Și ne faceți iar de râs.... Cădem apoi amândoi pe gânduri.E important c-am pus-o și pe ea pe gânduri.Poate se gândește
NINGE MULT de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374206_a_375535]
-
cu huo. - Bine ,dar știu că e o lege dată cu ajutoare sociale,416 parcă... - Ce spui dumneata,muncești toată luna pe trei sute de lei? Stai dumneata pe trei sute de lei! - Și mai bine furați ?! Mai bine faceți pușcărie? - Ce pușcărie,nu facem nicio pușcărie,ne expulzează,ne ducem în altă parte și gata. - Și ne faceți iar de râs.... Cădem apoi amândoi pe gânduri.E important c-am pus-o și pe ea pe gânduri.Poate se gândește că nu
NINGE MULT de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374206_a_375535]
-
știu că e o lege dată cu ajutoare sociale,416 parcă... - Ce spui dumneata,muncești toată luna pe trei sute de lei? Stai dumneata pe trei sute de lei! - Și mai bine furați ?! Mai bine faceți pușcărie? - Ce pușcărie,nu facem nicio pușcărie,ne expulzează,ne ducem în altă parte și gata. - Și ne faceți iar de râs.... Cădem apoi amândoi pe gânduri.E important c-am pus-o și pe ea pe gânduri.Poate se gândește că nu-i bine ce fac
NINGE MULT de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374206_a_375535]
-
crede și a aflat despre acțiunea sa întreprinsă pe cont propriu de a descoperi adevărul. Dacă până acum nu l-a luat la rost, înseamnă că nu a aflat nimic. Era conștient de ce însemna gestul său necugetat. Putea să înfunde pușcăria pentru mulți ani și, desigur, se ducea de râpă nu numai cariera sa profesională, dar și familia sa. Așa cum a stabilit cu Mircea, după ce a mâncat ceva, Săndica s-a îndreptat spre sediul C.A.P.-ului pentru a-i anunța
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XVII COŞMARUL ADEVĂRULUI PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362124_a_363453]
-
atunci recurge la orice semn distinctiv... “. A stat l5 ani în închisoare până a fost grațiat ; Pantelimon crede că a fost eliberat în 1966, dar este contrazis, în 1964, „o știe toată lumea“. Zevedei afirmă că: „am făcut politică 15 ani (...), pușcărie tot 15 ani...“, însă, după cum afirmă, are o mare nelămurire: „vreau să înțeleg sensul acestor 30 de ani (...), căci ambele perioade alcătuiesc o totalitate (...) de aceea mă interesează problema timpului“. Se observă că pentru Zevedei „problema timpului“ are o anumită
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
toamnă pînă în vara următoare, comisariatele de miliție și închisorile regionale nu s-au golit, ca și în anii anteriori, cînd mai multe valuri fuseseră duse spre a fi zdrobite pe malurile, niciodată încheiate, ale canalului Dunărea-Marea Neagră, o imensă pușcărie mai mult decît un șantier. Pentru prima dată după mulți ani, românii îndrăzneau din nou să sfideze. Să deschidă gura și pentru altceva decît pentru minciuni. În stradă, în magazine, în tramvaie, se comentau cu glas tare evenimentele din Ungaria
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
în Senat un colț al vălului de pe scabroasa afacere și cum majoritatea roșie a trecut la ordinea zilei ca peste o afacere de regulament? Colțul vălului, cestiune de regulament, afacere de familie între majoritate și minoritate. Un miros acut de pușcărie a înconjurat atunci pe acel partid roșu care s-a îmbogățit din precupețire de carne și sânge omenesc; o prăpastie de turpitudini, de mituire, de martiriu al poporului de jos, de nerușinare și bestialitate a plebei guvernante s-a deschis
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
profesie care, prin fraudă și manopere supuse penalității, a ajuns unde este. Ei bine, asemenea oameni fără profesie cari la Ploiești fabricau telegrame false, numeau funcționari, promiteau să taie capete de zahăr nemțesc, oameni cari, sub altă domnie, ar umplea pușcăriile și ocnele, au ajuns sub Carol îngăduitorul bărbați de stat, miniștri, deputați, directori de drum de fier și de bancă, confecționează bilete ipotecare etc. etc. E evident că într-un stat în care lucrurile merg astfel și în care ignoranța
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
gafe, nu le iese totul perfect. Chiar în momentul cînd prezidentul punea piciorul pe scara avionului pentru New York, formațiunile de șoc ale Parlamentului aruncau în dezbatere articole din codul penal care, sub varii pretexte de ultraj, amenință cu ani de pușcărie pe gazetarii care vor spune adevărul despre matrapazlîcurile regimului. La mapa cu mesaje a prezidentului se mai adaugă, deci, și tiribomba asta democratică. Teribil se va amuza președintele Clinton cu ea, nu credeți? În topul aparițiilor pă post, un loc
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
prima oară, pe Petre Țuțea, contrapunctînd, cu elocința lui halucinantă, venită dintr-o Românie veșnică, imaginea grotescă a statuii lui Lenin, uitată undeva, între bălăriile unui maidan sordid! Două exemplare umane, unul al gîndirii libere, casante, pentru care a înfundat pușcăriile comuniste, celălalt, părintele însuși al gîndirii inchizitoriale. Veșnicia înțeleaptă și blîndă. Efemerul primar și agresiv. E foarte bine că în locul hidoasei statui a ostașului eliberator, de la Copou, mutată, mă rog, respectuos, în Eternitate, nu s-a pus nimic. De obicei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dar și... Sadoveanu, Parhon, apoi figurile sinistre și obscure din anturaj (acompaniate de uniformele polkovnicilor sovietici), toată clica asta instalată de armatele de ocupație, în ținută de gală, culoare închisă, pălărie, fular alb etc. imitînd țopește elita antebelică, deja înfundînd pușcăriile, clica "elegantă" în tribune, contrastînd tragi-comic cu rufoșenia pegrei subit aderentă. Cine scosese gloata în stradă, cine-o "mobilizase"? Cei o mie de membri ai prizărîtului partid comunist? Nici vorbă. Singură venise. De altfel, cu ea se cosntruise socialismul, pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lungă, umorul recent al prim-vicelui cu iminenta dictatură de dreapta e bun doar pentru arhivele "Urzica", Pentru pace trainică, pentru democrație populară, "Krokodil" și altele, la fel de vesele. Titluri care doar prin ele însele fac poanta. Dacă nu ar ascunde tragismul pușcăriei comuniste, de care a avut parte un Nicolae Steinhardt, atunci titlul pus cărții sale despre suferință, Jurnalul fericirii, ne-ar bine dispune ca aflîndu-ne în fața unui iad distractiv (era de un comic debordant mărturisește Nicolae Balotă interpretarea, în celula de la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dintre cele mai nenorocite. Și mai de neimaginat, în 1996. Cei care acum burdușesc cele două camere sînt rudele în linie dreaptă ale fedeseneilor care tropăiau în ilustra sală ori de cîte ori cîte un brav "romantic", ce făcuse grea pușcărie comunistă, încerca să explice tropăitorilor cam cum vine chestia cu democrația. Ce spectacol vivant isca apariția, la tribună, a unui Dan Amedeu Lăzărescu, liberalul tobă de carte, dar și cu doza necesară de umor foarte grav jucat, cînd acesta mai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
care, iată, nu mă pot desprinde. Ca de coșmar. Țuțea (cît am mai apucat să-l vedem filmat) rîdea teribil de alții. Asumîndu-și însă rolul bufonului. Unul inocent. Oricum, nu de curte. Cu osebire cea degenerat-comunistă. În timpul căreia a făcut pușcărie grea (nu lipsită de recitativele lui șoltic-savante în fașa elitei încarcerate). Tragic, desigur, dar în numerele lui filmate, în 1990, Parkinson-ul îi augmenta emisiile sincopate regaluri de subțiri paradoxuri și de mustoase parimii acompaniate de elocvența în spasme a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
oferea mîna ei rasată, palpîndu-ți, o secundă, palma și declanșînd astfel indicibile promisiuni. Vaclav Havel n-a trebuit să facă bezele mulțimii. Din două motive: unul stînd în chiar ființa sa notoriu făuritoare om al scrisului dar și trecînd prin pușcăria comunistă, deci asumîndu-și comportament decent, demn, cinstit, în conducerea viitorului stat; celălalt motiv: nefiind marcat de tentațiile politicianiste sau mercantile ale celorlalți lideri est-europeni, ieșiți în față după căderea comunismului. S-a crezut că lipsa experienței manageriale a pînă atunci
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tovarăș de drum. Iată nu: scriitorul (artistul) poate și el să conducă, dar cu o singură condiție, una esențială: să fie Havel. Ce destin! Nu lipsit de dramă: mai întîi, tenacitatea de a lupta cu propria-i sănătate, șubrezită în pușcăria comunistă, apoi asumarea unui act dificil, cînd, sub impuls neocomunist, Slovacia hotărî să se despartă de civilizatul stat de pînă atunci. Havel nedramatizînd patriotard momentul, ci acceptîndu-l înțelept-democratic. Și mai e ceva, iată, încîntător, în gestul său politic: retragerea simplă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
altceva. Nu ați uitat (cei care de obicei nu uitați) cum a amenințat drăguțul de Hrușciov plenul ONU: cu pantoful. Nu mergem pînă acolo unde mersese Păstorel, apropo de parfumul emanat de cizma ostașului sovietic eliberator (factor agravant în înfundarea pușcăriei de către glumețul epigramist), dar nimic nu ne împiedică (cu atît mai puțin, azi, pușcăria) să ne imaginăm, olfactic, starea încălțărilor lui Nikita însuși. Și, mai mult, impresia produsă în areopagul subțirilor lumii de impardonabilul jest al celui care, să recunoaștem
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de Hrușciov plenul ONU: cu pantoful. Nu mergem pînă acolo unde mersese Păstorel, apropo de parfumul emanat de cizma ostașului sovietic eliberator (factor agravant în înfundarea pușcăriei de către glumețul epigramist), dar nimic nu ne împiedică (cu atît mai puțin, azi, pușcăria) să ne imaginăm, olfactic, starea încălțărilor lui Nikita însuși. Și, mai mult, impresia produsă în areopagul subțirilor lumii de impardonabilul jest al celui care, să recunoaștem, produsese deja primul mare dezgheț în gerul stalinist. Scena pantofului totuși, nu?... 1 aprilie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de la Timișoara, în 1989, constați că nu mai ai acea acuitate ce-ți inflama spiritul acum zece ani. Intervievatul, personaj cheie atunci, sprijinit acum în baston, după ce-l uitaseși (timp în care trecuse prin ceva procese și chiar puțin prin pușcărie), te îndeamnă la milă creștinească și la iertare. Totul consumîndu-se adică într-o normalitate (după care atît am tînjit cu toții). Iar dacă din întinsul interviu decupezi secvența în care, întrebat fiind de reporter de ce nu a făcut mai de mult
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
autoportretului. Formidabil: ceea ce nu observasem acum jumătate de secol, observ acum: garoafa din dreptul inimii ritosului hidalgă e, văd bine, o Românie cu petala Basarabiei mai aprinsă decît celelalte. Întîrziată stupoare! Cum trecuse pînza de inchiziție? Cum se sustrăsese Boușcă pușcăriei? Într-un an, cînd eu însumi mă retrăsesem în necesară recluziune, la Socola, îl văd, o secundă, în curtea stabilimentului pe autorul autoportretului. În lejerul halat-uniformă... Tot acolo, altă dată, într-o toamnă mai umană, la braț cu celălalt, minunatul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
încă ne uităm cu ochi mirați, nevenindu-ne a crede că pe lume ar fi existat așa ceva. Și atît de aproape de noi. Protagoniștii din șampanizata operetă, plictisindu-se de traiul cu ștaif sclipitor, își doresc pentru o noapte să facă pușcărie, să simtă adică pe propria piele ceva ce alți semeni de-ai lor, năpăstuiții soartei, îndurau ca atare. Numai că și pentru aceștia din urmă zdupul nu era o Jilavă sordidă ci, după cum se vede chiar în operetă, un veritabil
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
studiului introductiv al albumului, își arată mirarea că nu-l vede încă pe... Dan Hatmanu. - un rîs colosal în ușă: semn că a venit Liviu Antonesei. - îl salut, printre invitați, pe bunul meu fost coleg de facultate (trecut prin triste pușcării comuniste), Truț Vacaru, așa cum o făceam și-acum o jumătate de secol: stînd, ca Chaplin, într-un picior. - îmi întrerup, o secundă, speach-ul, mă-ntorc spre magistrul chirurg Pussy Diaconescu, și-i trimit o dubioasă bezea. - mi-l mai întrerup
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fi cel care, după jumătatea de secol comunist, putea resuscita vechea dreaptă, de fapt, coloană vertebrală a unei Românii cu vocație continentală. Ghinion! Stihii ale unei providențe oarbe au înnămolit peste noapte țara, periclitînd astfel orientarea unei forțe zdruncinate de pușcăriile dictaturii,dar care, iată, și prin ținuta impozantă a încă tînărului său militant devenea, miraculos, decizională. Ingenios radicalul scenariu al anticipatelor, deci al înlăturării definitive de pe scena politică a unui sistem ticăloșit a fost amînat de drama inundațiilor. Predilectă, se
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Stau întristați bărbați, femei/ Lumina peste frunți se frînge/ Cu lacrimi mari de ghiocei/ Pămîntul primăverii plînge. Poetul (care venea dinspre anturajul aristocrat al Vieții Românești) se deda, ocazional, conjuncturii funeste, în timp ce congeneri de-ai lui tragica elită românească burdușeau pușcăriile dejiste. Țară tristă. Dacă lacrimile invocate de poetul libațiilor noastre le presupunea și pe cele ale bășcăliosului pișpirică din sinistra mea redacție de început, atunci totul e-n regulă. Bimba, măi! 11 octombrie Pictorul cu papion la braț cu desculții
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
panicii. Oameni sîntem și doar știm prea bine ce trecut eroic au în spate comilitonii stîngii. Numai să și aruncăm o repede privire asupra răstimpului postbelic în care eșaloanele cu pumnul ridicat au spulberat vechiul regat, populînd cu poftă sangvină pușcăriile și instaurînd, tot cu pumnul, o înfloritoare și, iată, întîrziată republică sovietică. Ce-i puțin? Că atunci polul n-a mai însemnat doar o parte a populației trăitoare pe meleagul strămoșesc, ci toată populația polul frigului pe care antecesorii pesedismului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]