2,436 matches
-
învins toate cele patru tomuri ale marelui roman al lui Tolstoi în treizeci și șapte de zile. La sfârșit, stors de puteri, însă mulțumit că biruise, a stat în fața oglinzii două ceasuri. De dincolo de sticlă nu-l mai privea un puști cu nasul plin de bubițe, furios pe tot ce vedea, ci un ostaș roman cu pieptul plin de zale aurite și coif bătut cu pietre prețioase. Luni de-a rândul, Codin Antonescu a zburat în alte lumi. Ai lui credeau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
continui să stau la palavre cu familia. La final, stau de pază la ușă, cu aparatul În mînă, pretinzînd că voi fotografia pe oricine care Își scoate capul pe ușă. Ne jucăm astfel o vreme, pînă cînd Îl văd pe puști Întorcîndu-se lipsit de griji cu o bicicletă nouă; focalizez și apăs butonul, dar efectul e dezastruos. Ca să scape de poză, copilul cotește brusc și cade cu bicicleta, apoi izbucnește În plîns. Imediat, Își pierd cu toții frica de aparatul de fotografiat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
azi nici nu se mai pun! E așa de simplu. Doar să lași lucrurile să-și urmeze cursul lor firesc, până ce se secătuiesc de la sine... 2 martie 1955 M-am visat azi-noapte la Ariadna. Eram în trei: al treilea - un puști cu ochii mari de armean, cu zâmbet jucăuș... M-am trezit. Astăzi e viscol afară. Iar eu, la gura sobei, scriu și scriu din cărțile altora... Ion m-a întrebat dacă mai am timp să mă și gândesc. I-am
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
să veniți urgent că fată Miți. Moașa s-a uitat la mine complet descumpănită, ca și cum în fața ei s-ar fi aflat un vorbitor de limbă asiatică: vietnameza sau japoneza. Ce spui tu acolo, măi băiatule, ce Miți? Miți, doamnă! Măi puștiule, cine-i Miți? Capra, doamnă! Capra noastră se cheamă Miți. Mama vă roagă să veniți că fată Miți. Vă roagă să veniți foarte repede, foarte repede! În sfârșit, coana moașă, scăpând de sub vraja puternic aromitoare și letargică a fumului sfințit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
calcă - probabil că nu-i mai funcționau reflexele - un tânăr de 15 ani căzut de pe bicicletă, îl rănește grav, vine o ambulanță; ambulanța ridică victima și pornește spre spital. Un nou accident, al ambulanței, și zvon în tot satul că puștiul a murit în acest accident. Bătrânul se duce la garaj și se spânzură. Văzuse ceva la viața lui, trăise bomba atomică, participase la războaie: la 84 de ani, acest Jouillac se spânzură pentru un copil de 15 ani, mort, zice
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
el. Ca-n bancul cu bătrînele care regretau anii ’50 pentru că „eram așa tinere pe atunci !“, Cezar Paul -Bădescu este împins de o statornică nostalgie să facă liste întregi de obiecte „comuniste“ scufundate-n uitare : țigări, băuturi etc. de care puștii de azi nu mai știu. Anumite episoade din viață au darul să te tîmpească iremediabil, dar cu cîtă voluptate trăiești apoi acea tîmpire ! în prima zi de facultate, după ce terminase răm împreună o armată înfiorător de grea, primul lucru pe
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Cum să nu fiu, deci, melancolic ?“. Nu numai pionierii și manifes tațiile, dar și duplicitarul cenaclu „Flacăra“ al lui Păunescu, festivalul „Cîntarea României“, pînă și între ruperea luminii în fiecare seară au avut, spune Cezar, latura lor bizar-pozitivă, de care puștii profitau din plin. Iată cum, într-o nouă formă literară, emerge un nou ade văr : adevărul generațiilor mai tinere, care n-au cunoscut ororile Canalului, ale deportărilor, și care-au trăit în lumea comunistă ca viermele-n hrean. Eu însumi
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
pe toate. Sau în grupuri de cîte două - preferatele erau țelu-cățelu’ și țelu-purcelu’ : „țeelu -cățeelu’, țeelu -purceelu’, țeelu-cățeelu’, țeelu-purceelu’...“. Uneori se strîngeau mai mulți, se țineau pe lîngă mine pe stradă și-mi cîntau „țeelu-cățeelu’, țeelu-pur ceelu’, țeelu-cățeelu, țeelu-purceelu’...“. și puștii mai mici îmi stri gau de departe (să nu-i pot prinde) : „țeelu -cățeelu’, țeelu-puceelu’, țeelu-cățeelu’, țeelu -pu ceelu’...“. La școală, lucrurile s-au mai domolit. Colegii au aflat doar după cîteva luni, în clasa întîi, că mi se mai
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
artiștii în general vor să împuște și iepurele cel mare al posterității, dar și pe cel drăgălaș al celebrității antume. Vor să fie vedete și visul lor ascuns este ca, în timp ce se plimbă melancolici și cufundați în idei pe stradă, puștii săși tragă mamele de mânecă și săi arate, discret, cu degetul. Să vină un individ la tine pe stradă, săți spună „Vă mulțumesc că existați!“ și să scoată ultimul tău volum pentru o dedicație - asta nu poate fi decât fericirea
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
părinții au avut parte de astfel de momente de fericire, când copilul li se dădea în spectacol pentru o țară întreagă. Anul trecut, de exemplu, la întrebarea lui Ianțu „Care a fost cel mai teribil moment din viața ta?“, un puști a renunțat să facă pe clovnul (așa cum știa că le plăcea oame nilor mari) și a răspuns serios: „Când am intrat odată la mama și la tata în cameră și am văzut că mama îi mânca puța lui tata.“ Avea
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
a rămas și acum, când copiii de altădată au crescut și au preocupări de oameni maturi. Preocupările sau modificat, au apărut responsabilitățile, dar, când vine vorba de comunicarea cu ajutorul lucrurilor văzute la televizor, adulții nu se deosebesc prea mult de puștii care și povesteau, a doua zi, „fazele mișto“ cu Rambo sau cu Sandokan. În lipsa unor subiecte consistente de discuție (acestea, de obicei, sunt cu totul absente din viețile noastre), lucrurile pe care le dau televiziunile sunt un excelent liant, un
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
spre ea, lovește fulgerător un copil din apropiere. Acesta dă capul pe spate, fațai devine albastră, apoi se retrage râzând. Mâna pornește din nou spre fața copilului, aceasta se albăstrește. Și încă o dată. Capul copilului este smucit în spate. Și puștiul rânjește. Femeia se îndreaptă spre scenă, către un domn în geacă portocalie. Acesta o observă, ia sulul de hârtie, apoi se apleacă șii întinde mâna. Femeia îi explică, îl prinde de mână, îl lasă și continuă să gesticuleze. Domnul se
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
îl prinde de mână, îl lasă și continuă să gesticuleze. Domnul se uită în spate, spre scenă, apoi din nou spre femeie. Apoi, mâna zvâcnește spre fața unui copil din apropiere. Capul copilului se dă pe spate, întro licărire albastră, puștiul face câțiva pași înapoi și râde. Mâna lovește din nou, capul copilului devine iarăși albastru. Și din nou. Și totul se ia de la început, în buclă. Iarăși și iarăși. Filmulețul acesta a fost repetat la nesfârșit, vreme de câteva zile
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
alunga o muscă, alții că totul e un trucaj ordinar. Că mâna lovește prea repede, cu o viteză mai mare decât a unui boxer profesionist, că fața băiatului e luminată în mod suspect în albastru, că nu se poate ca puștiul să râdă după ce e lovit, că domnul are o mână neobișnuit de lungă. În acest tim p, mâna lovește încontinuu. La viteză normală, la o viteză mai mică cu 25%, la o succesiune de un cadru pe se cundă. Vin
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
e absolut naturală, la locul ei, că nu a manipulat nimeni imaginea, că lumina de pe fața copilului provine de la un reflector de pe scenă, care lasă la un moment dat o rază de lumină și pe piciorul domnului în portocaliu. Fața puștiului este lovită în continuare, cu repetiție. Experți chemați să analizeze filmulețul, martori luați prin tele fon sau aduși în studiouri, cercuri roșii care marchează lucruri importante pe imagini. La cadrul cu numărul 241 se întâm plă ceva, la cel cu
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
tele fon sau aduși în studiouri, cercuri roșii care marchează lucruri importante pe imagini. La cadrul cu numărul 241 se întâm plă ceva, la cel cu numărul 242 se întâmplă altceva. Mâna cu geacă portocalie se îndreaptă fulgerător spre fața puștiului. Și capul dat pe spate. Și lumina albastră. Și rânjet. Si dăi, si luptă, puicusorule, de o parte și de alta a baricadei, la datul din gură. Trăim întro societate isterică și violentă, iar televiziunile se bucură de acest lucru
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
agil sau bine antrenat. În realitate, corpo lentul actor carel juca pe Piedone era mai mult adipos decât musculos și cred că la filmări, la scenele de acțiune, cerea pauze lungi și dese, ca săși tragă sufletul. Dar ce conta? Puștii înghițeau hapul, umpleau sălile de cinematograf șiși povesteau extaziați, a doua zi la școală, fazele de cafteală pe care le văzuseră. Astăzi, însă, dacă rostești numele „Piedone“, nu știu câți își mai amintesc de Bud Spencer, dar cu siguranță toți se vor
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
supererou nu i se cere să deschidă de prea multe ori gura, politicianul tocmai cu ajutorul acestui organ trebuie săși facă meseria. În realitate, însă, nu cred că asta va fi vreo problemă. Nu ar fi primul caz de acest fel... Puștii cu drept de vot vor înghiți și de data aceasta hapul șiși vor povesti extaziați, a doua zi după ce au fost la urne, fazele mișto cu personajului lor preferat. (2003) Domnu’ Cornel Domnu’ Cornel e bun și blând. Domnu’ Cornel
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
pe pragul de jos al relevanței artistice ; secvența cea mai plată pare, de aceea, vizita doctorului la bordel), ci printr-un crescendo al narațiunii înseși (adunând micile lașități, micile oportunisme sugiuc ale marginalilor remanenți). La capătul filmului, urmărirea obsesivă a Puștiului (Gheorghe Visu) de către doctorul Hristea (Victor Rebengiuc) depășește limitele unei îndreptățiri legale, devenind gest patologic de dependență a Călăului de Victima sa. Această mutare în arhetip este realizată cu o mare subtilitate, elucidându-se abia la nivelul moralei fabulei, ca
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Cred că ai dreptate. Există în film o scenă de un haz uriaș, cea a predării genții, în București, pe str. Agricultori... Totul e perfect acolo tempoul, mutrele... , dar faza cu mobilul, pe care mafiotul i-l ține la ureche puștiului jucat de Alex. Papadopol, e genială : e ca și cum l-ar considera o femelă care n-a mai văzut în viața ei un mobil și nu știe cum să-l folosească și, chiar dacă a văzut și știe, oricum bruta nu are
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
prezentat în secțiunea Semaine de la critique), are în comun cu lungmetrajul lui Mitulescu unghiul de vedere cel al unui copil. Acțiunea se petrece însă după 89, așa că visurile semiteroriste, semiinocente ale unui Lalalilu sunt înlocuite de visele erotice ale unui puști de cartier. Obiectul pasiunii sale se dovedește a fi Marilena din titlu (excelenta Mădălina Ghițescu), care practică nonșalantă profesiunea de prostituată. Nemescu a scris și acest scenariu împreună cu mai vechiul său partener Tudor Voican, cu care a colaborat la Mecano
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
sensibilă (povestea unui băiețel cu handicap locomotor), pentru că se întoarce la un cinema de cameră, departe de simboluri și obsesii istorice, pentru că e scris de un scenarist de succes (Răsvan Popescu) și regizat de un mare cineast român (Radu Gabrea) Puștiul care-l interpretează pe Noro (Tudor Necula) e o revelație, aducând cu Jean Pierre LØaud din Cele 400 de lovituri și fiind la fel de natural ca acela în primul său rol. Victoria Cociaș (mama) e o actriță de mare forță dramatică
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
fi la un sfat tehnico-economic. Iau formularele, zic un "sărut mîinile" și ies, nu înainte de a-mi încrucișa privirea cu cea a doamnei Teona, pe care am simțit-o tot timpul asupra mea. Cred că m-am emoționat ca un puști, ridicîndu-mi-se tot sîngele în obraji și urechi. La întoarcere, cînd voi aduce formularele, voi avea grijă să-mi fac curaj de pe sală, să o pot privi lung, măsurînd-o de cîteva ori, insistînd cu privirea îndeosebi asupra genunchilor și șoldurilor, s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Telefonat lui Camil; se duseseră la cinema; el, mai ales, e cel mai caraghios și înduioșător tătic. Îl tot pisează pe mititel - o minune - cântându-i ceva de genul „Măi Ca zace, Căzăcele“, încă și mai comun. Îi strigă „Mă, puștiule“ și micuțul își subțiază comic buzele și-i răspunde: „Gu, gu, me, me“. 4) Am să-l văd mâine pe Mihai; nu l-am mai văzut de cincisprezece zile, e clar de ce. Gaby trebuie să-ți fi scris despre cvasi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
iunie [1950], marți [...] Ieri, ceva amuzant, dacă n-ar fi tragic. Eram cu Ly. Părul ei alb, umerii lăsați, faimosul baston și, cu siguranță, mersul ei obosit - era după exact opt ore de muncă neîntreruptă - l-au făcut pe un puști să strige: „Uite baba! Scumpa mea, am crezut că i se face rău. Acest adevăr, aruncat brutal în față, a descumpănit-o. Totuși a fost în stare să-i răspundă: „Da, drăguță“. Noroc că era cu mine. Nu că ar
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]