KorAP: Find »[drukola/base=puști & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...89 90 91 ...100 >

2,499 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231

plânseseră din cauza zgomotului, așa că ziua lui de naștere Jake primise cadou un set de căști de ultimă generație, pe care promisese să le folosească de fiecare dată când avea să asculte muzică. Aruncând încă o privire la Jessica, în baie, puștiul s-a întors în cameră, și-a așezat căștile pe urechi și s-a întins pe beanbag-ul1 uriaș, pentru cea mai recentă experiență sonoră Rim of Scum. Fiona a simțit cum îi pocnesc oasele gâtului în vreme ce se chinuia să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
Gestul era lipsit de miză din cauza căștilor. Însă Fionei îi era frică să-l atingă. Îi era frică să nu-i vadă trupul fără viață prăbușindu-se pe podea. —Jake? De data asta, femeia a pus o mână pe umărul puștiului scuturându-l timid, deși nu se aștepta la nici un fel de reacție. Numai că, la început, mâna băiatului s-a mișcat spasmodic, apoi s-a ridicat în aer, ca să-i frece ochii acum deschiși, care clipeau în gol, foarte nedumeriți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
el ca să-l ridice în picioare. Operațiunea s-a dovedit dificilă, pentru că Jessica era încă agățată de ea. Jake s-a ridicat în picioare, cu brațele poziționate într-un gest de capitulare. —Heiiii! OK, OK, liniștește-te, da? La început, puștiul a fost nedumerit de izbucnirea Fionei, apoi s-a uitat la Jessica și-a realizat ce se întâmplase. —La naiba! Fiona a rămas cu gura căscată. —La naiba? La naiba? Asta e tot ce ai de spus având în vedere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
a plasa situația pe același nivel de importanță cu o halbă de bere vărsată pe masă a scos-o din pepeni. De obicei, atunci când Jake se comporta nerespectuos, femeia își mușca limba - ceea ce se întâmpla des - dar de data asta puștiul nu avea să mai scape nepedepsit. Nu s-a înecat fiindc-am venit eu acasă și-am salvat-o. Fiona auzise o voce ridicată și furioasă, dar abia atunci și-a dat seama că aceea fusese vocea ei. — Numai Dumnezeu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
Fiona s-a oprit din perorație, nedumerită de întrerupere. —Jessica e sora mea vitregă, nu sora mea bună. Mâna Fionei a zburat în aer înainte ca femeia să-și dea seama ce face. Bufnetul palmei care-a aterizat pe obrazul puștiul a plutit între ei preț de câteva secunde. Apoi femeia a rămas cu ochii larg deschiși, în timp ce băiatul și-a lipit palma de obraz cu o expresie sfidătoare în priviri. —Bou imatur ce ești! a strigat ea. Nu poți, măcar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
a învățat încă să meargă. Chiar și un idiot ar știi asta, așa că termină cu cretinismele. Ai fost de acord să ai grijă de ea - pentru bani, desigur - așa că tu erai responsabil de ea. Și cu asta am încheiat povestea. Puștiul a rămas nemișcat câteva secunde după ce Fiona a tăcut, apoi s-a aplecat, și-a luat geanta de voiaj de la picioare și-a început să-și îndese hainele în ea. Unde vrei să te duci? —Acasă, i-a răspuns el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
a face conversație cu o atitudine indiferentă. Păi, țin foarte mult la tine, a îngăimat ea. —Ții la mine, deci? Tonul vocii lui Jake era lejer batjocoritor. —Așa cum ții la papucii ăia vechi pe care i-ai depozitat sub scară? Puștiul s-a îndreptat către ușă, numai că Fiona a înșfăcat unul dintre mânerele genții și l-a tras înapoi. —Jake, lasă geanta jos. Nu pleci nicăieri. Am șaisprezece ani și pot să fac ce vreau. Ăsta era unul dintre strigătele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
treacă de el, numai că taică-su i-a blocat ieșirea. —Pleci? De ce? Unde te duci? —La mama. Iar Fiona mi-a spus foarte clar că dacă plec, nu mai sunt binevenit week-end-ul ăsta. Pentru prima dată de când se certaseră, puștiul a privit-o pe maică-sa vitregă direct în ochi. David era stupefiat și a izbucnit într-un hohot de râs nervos. Nu fii prostuț. Sigur că ești binevenit. Apoi bărbatul s-a întors către Fiona, expresia din ochi devenindu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
de potențială dramă. — Deci ai ceva probleme cu prima nevastă? Alison a tușit emoționată. S-ar putea spune și așa. Da. — Tipa a dat buzna la nunta lui Alison și și-a luat pe sus copiii, a explicat rapid Fiona. Puștii aveau rol de paji... dar fosta nu știa chestia asta, a adăugat ea ca o lămurire tardivă. Nu se poate! Pe bune? Expresia de pe fața Juliei a sugerat faptul Alison urcase niște trepte bune pe scara valorică a blondei. Înseamnă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
faza este „o perioadă de schimbare sau de dezvoltare“, dar, din câte văzuse Fiona, Jake era o pacoste plină de nazuri de cel puțin doi ani. —Adolescența, a murmurat ea doar pentru sine. Perioada dintre copilărie și viața de adult. Puștiul nu fusese așa de la început. Când Fiona se cunoscuse cu David, în urmă cu patru ani, Jake fusese un băiețel prietenos, de doisprezece ani, cu ochi mari și albaștri și un păr blond, nețesălat. Fusese angelic și ca aspect, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
ajuns din nimic mai mult decât o stare de plictiseală resimțită de ambele părți. Belinda încercase să mai facă un copil. Probabil ca să mai anime mariajul obosit, dar Jake rămăsese unica progenitură a celor doi. Iar în secunda în care puștiul începuse să aibă o viață independentă de cea a părinților - să plece în week-end-uri în alte orașe ca să asiste la meciuri de fotbal sau să doarmă peste noapte la prieteni - singurul motiv pe care cei doi soți îl aveau ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
Cu toate că era obligată, la modul efectiv, să-l lase pe Jake să stea cu David două week-end-uri pe lună, femeia făcea tot ce putea ca perioadele respective să reprezinte o experiență plină de disconfort pentru toate părțile implicate. Foarte curând, puștiul a încetat să mai joace rolul diplomatului și-a devenit un adolescent morocănos și monosilabic. Mă rog, cel puțin în prezența Fionei. Cu taică-su, Jake a păstrat niște relații relativ agreabile, dar, de fiecare dată când Fiona încerca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
rolul diplomatului și-a devenit un adolescent morocănos și monosilabic. Mă rog, cel puțin în prezența Fionei. Cu taică-su, Jake a păstrat niște relații relativ agreabile, dar, de fiecare dată când Fiona încerca să intervină și ea în conversație, puștiul se schimba vizibil, iar ochii i se întunecau, iar privirea îi devenea disprețuitoare. Într-o duminică după-amiaza, sătulă de atitudinea dușmănoasă a lui Jake, Fiona l-a luat la întrebări. Care e problema ta? a vrut ea să știe. Oricine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
nu mă face pe mine să semăn cu regina cea rea! Jake a tăcut câteva secunde, fixând podeaua și mutându-se de pe un adidas soios pe un altul. Într-un final, după ce Fiona îl mai înțepase cu vreo câteva „deci?“, puștiul i-a răspuns: — Da, dar dacă n-ai fi fost tu să le stai în cale, mama și tata s-ar fi împăcat. Fiona a tresărit uluită de vorbele alea. — Cine ți-a spus asta? —Mama, i-a replicat puștiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
puștiul i-a răspuns: — Da, dar dacă n-ai fi fost tu să le stai în cale, mama și tata s-ar fi împăcat. Fiona a tresărit uluită de vorbele alea. — Cine ți-a spus asta? —Mama, i-a replicat puștiul sfidător. Zice că ești o vacă, a adăugat el ca o concluzie târzie, plină de amabilitate. Și așa ieșise la lumină dovada - dacă mai era nevoie de ea - că țelul Belindei în viață era să-și înrăiască singurul copil împotriva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
supărată din cauza refuzului lui Jake de a recunoaște, ce să mai vorbim de a-și cere scuze, pentru faptul c-o lăsase singură pe Jessica într-o situație atât de periculoasă. În consecință, Fiona era încântată, în sufletul ei, că puștiul nu avea să le mai întunece casa și în week-end-ul ăla. După ce a stors pliculețele de ceai de marginea cănilor, femeia le-a aruncat la coș, după care a adăugat câte un pic de lapte în fiecare recipient. Ceai pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
pe fereastră. Părea îngândurat. — Sună foarte bine, dar nu crezi c-ar trebui să așteptăm până week-end-ul viitor, ca să meargă și Jake cu noi? I-ar plăcea la nebunie. Ba nu i-ar plăcea deloc, s-a gândit Fiona supărată. Puștiul s-ar târî în urma lor - la cel puțin douăzeci de metri în spate - cu o expresie de totală plictiseală pe față, dând de înțeles, foarte limpede, că ar prefera să stea acasă și să se joace la Playstation decât să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
felii de pâine au sărit în sus. Pe o parte erau palide și călduțe, iar pe cealaltă parte erau negre și arse. Prăjitorul ăla fusese cadoul de nuntă din partea lui Jake, iar Fiona începea să se întrebe dacă nu cumva puștiul nu-i făcuse ceva ca să nu meargă ca lumea. —Ai vorbit cu el în dimineața asta? l-a întrebat ea cu nonșalanță, dorind să-i dovedească lui David că, deși fumega încă din cauza comportamentului iresponsabil al fiului vitreg față de sora

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
dădea înainte că ea trebuie să fie o prezență constantă în casă, ca să-i asigure confortul psihic lui Jake, care era „traumatizat“ de absența tatălui, asta însemna că fosta soție nu putea sub nici o formă să se angajeze undeva până când puștiul nu împlinea optsprezece ani. Cu alte cuvinte, Belinda avea să stoarcă și ultimul bănuț din contul comun al Fionei și al lui David. De cele mai multe ori, Fiona nu-și dădea voie să se enerveze, decisă fiind să nu-și facă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
în casă. Ca de obicei, Julia era glorios de lipsită de delicatețe. Celelalte au arborat expresia îngrijorată care se potrivea mai bine cu anunțul anterior. Unde s-a dus? a întrebat Susan, presupunând din comportamentul Fionei că, într-un final, puștiul apăruse viu și nevătămat. Se certase cu maică-sa și s-a dus acasă la un prieten, unde s-a făcut criță și-a căzut într-un somn alcoolizat pe canapeaua ălora. Exact ceea ce am presupus și eu că s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
cu un deget mare ridicat în sus. Dar Fiona nu părea convinsă. — Ultima dată când l-am văzut, ne-am certat la cuțite pentru că Jessica aproape că s-a înecat din cauza lui. Nu știu de ce, dar nu prea cred că puștiul o să-mi accepte mâna întinsă de prieten. Voi ce ziceți? Ai răbdare, a sfătuit-o Susan. Nu te băga cu forța în sufletul lui. O să mai apară vreo ocazie și atât timp cât ești pregătită psihic pentru chestia asta, ai să poți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
ocazie. Dar, întâi de toate, trebuie să începem să vorbim din nou unul cu celălalt. Julia a pufnit zgomotos. —Doamne, ce de muncă! Și pentru ce? Ca să porți discuții intime despre formații de rock gotic și leacuri pentru coșuri până când puștiul împlinește optișpe ani și se cară pentru un an prin lume? Nu, mulțumesc. Eu n-aș face așa ceva nici să mă pici cu ceară. Alison a început să râdă. Și-ar fi dorit să poată să exprime gândurile așa de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
Pe bune, David, dacă trebuie să m-apuc să-ți scriu liste cu instrucțiuni de fiecare dată când te las cu Jessica... Mi se că ești demn de milă. Apoi femeia s-a întors către canapeau pe care zăcea Jake. Puștiul butona telecomanda posomorât, schimbând canalele cu viteză, de parcă creierul lui de adolescent nu era capabil să se concentreze pe un singur program mai mult de câteva secunde. Haide, Jake! Ești gata? Băiatul nu s-a clintit. Cred c-a murit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
înainte ca tu s-o dai în bară înscriindu-te pe lista celor dispăruți în misiune. —Urraaa! Nu mai pot de fericire. Vocea lui Jake mustea de sarcasm, dar, din păcate, David trecuse în bucătărie și nu mai auzise replica puștiului, iar Fiona și-a dat seama că a-l anihila verbal pe fiul ei vitreg lipsit de șarm nu putea să fie cea mai potrivită tactică cu care să-și înceapă ziua „specială“ petrecută unul în compania celuilalt. — Haide, Jake

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
farfurii uriașe cu friptură și cartofi prăjiți. Băiatul a ridicat din umeri și-a șters o picătură de ketchup care-i căzuse pe tricoul pe care scris „Rim of Scum’s Anal Vapours Tour“. —A fost OK. Asta fusese atitudinea puștiului pe parcursul ultimelor două ore - jucase rolul unui companion obligat, care se târâse în urma ei, îmbrăcat într-un tricou șifonat și o pereche de jeanși sfâșiați, care se sprijineau pe șoldurile lui încă de copil. Datorită șireturilor de la adidași, care atârnau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]