5,860 matches
-
masa și scaunele, inventă passe-partout-uri de felurite forme și mărimi pentru fotografii. Ana îl lăsa in pace și se înfunda la părinții ei sau pleca în oraș. Începuse de la o vreme să vină tot mai des și mai dezinvolt în purtări Stănică. - Haide, frate, în oraș să mai luam aer, îndemna el. - Titi, nu vrei să mergem? făcea Ana numaidecât. Titi se întuneca și refuza cu o incăpățînare în care se ghicea o supărare ascunsă. - Bine, rezolva Ana chestiunea foarte simplu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
inundat de frazele muzicale care veneau de jos, ce avea să devină: medic mare, savant, autor celebru, om politic? Se vedea trecând, în ritmul muzicii Otiliei, într-o trăsură deschisă, nemișcat, fără zâmbet, privind rece înaintea lui. Așa își închipuia purtarea omului mare. Alteori, dimpotrivă, reveria îi deștepta flăcări de dezinteresare. O vedea pe Otilia amenințată de bandiți, care aveau mai toți fizionomia lui Stănică. Ochind, flegmatic, de pe fereastră, dobora pe rând pe toți vrăjmașii, în vreme ce Otilia, tremurând, îl strângea cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Otilia ar fi fost o stricată, nu s-ar fi împotrivit cu atâta putere la violențele lui și n-ar fi suferit atâta la bârfelile celorlalți. Felix sări în picioare fulgerat de o idee romanțioasă. Fără îndoială, Otilia, amărâtă de purtarea lui moș Costache, a fost nevoită să plece în pripă, dar i-a lăsat undeva o scrisoare de explicație, niște instrucțiuni. Puse mâna pe lampa cu picior de pe masă și ieșind în coridor se-ndreptă spre odaia Otiliei. Camera era
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
merse cu colegii la berării și se-ntoarse câteodată la ziuă, amețit de băutură. Nu-i cerea nimeni nici o socoteală, nici nu-l vedea. Acest fel de existență liberă începu să-i placă. Făcuse cunoștință cu câteva studente emancipate, de purtări îndoielnice, care luau parte la petreceri cot la cot cu studenții, și-și dezvoltă prin ele inițiativa personală. Una îl aduse până acasă și avu pretenția de a se sui sus la el, să vadă cum stă. Lui Felix i
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
a îndepărta mângâierea, ceea ce atinse puțin amorul propriu al Georgetei. Aceasta se osândi în gând de bănuiala că Felix venise cu intenții frivole, în vreme ce Felix însuși era nedumerit asupra atitudinii ce trebuia să ia. Fata îi plăcea, dar, cu toată purtarea ei liberă, era așa de distinsă în mișcări și vorbire, încît nu și-o putea închipui în ipostaza de curtezană. Ar fi vrut s-o cucerească, temîndu-se totuși să nu fie ridicol, fiindcă știa că Georgeta nu e altceva decât
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
purtase în așa chip încît să merite recunoștința fetei. Felul cum îl tutela pe el, speculîndu-l, era o dovadă. Rămânea însă excesul de intimitate cu Pascalopol. Mărturisi că nu înțelegea nimic și se simți descurajat. O iubise pe Otilia, dar purtarea ei nu-i dădea nici o speranță. Era zadarnic să se mai înșele. Felix comunică scrisoarea lui moș Costache, care o înregistră cu un răgușit "Daaa?" lipsit de semnificație hotărâtă, părând mai degrabă mândru de aventura fetei, acesta spuse vestea Marinei
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
a fi și că ar fi trebuit totuși să se cheme doctorul, Aglae râse disprețuitor: - Dumneata nu-l cunoști pe Simion. Totdeauna a fost nițel scrântit. Dacă m-aș lua după doctori! I-a venit rău, și atâta tot. Totuși purtarea lui Simion începu să pună pe Aglae pe gânduri. Simion își examina hainele și le găsea prea scurte, dibuia prin toate dulapurile, scotea afară rufăria și hăinăria și se văita că dușmanii "omoară" hainele, le bat, le taie și le
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
face inscripții, afișe, liste de mâncare, în felurite caractere. Situația lui Felix fu din cele mai penibile. A săruta mâna Georgetei față de Olimpia și de general i se arăta ca o operație desperată. Însă atât Georgeta, cât și generalul avură purtările cele mai cordiale. Georgeta îl primi cu aclamații, și generalul voi cu orice chip ca Felix să se așeze lângă el. Titi nu dădu nici un semn de supărare. Făcu el însuși un salut din mână lui Felix, cu obișnuitul aer
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să arunci în spital un bătrân sau să privezi un copil de succesiune, asta i se părea o infamie. Aglae era pentru el o "viperă", iar Olimpia pierduse mult în ochii lui prin indiferența arătată față de accidentul lui Simion. Și purtarea lui moș Costache, care strica orice previziune, îl irita. Când era în joc interesul lui, Stănică găsea, nu-i vorbă, argumente suplimentare. Dacă din înlăturarea lui Simion ar fi tras un profit, ar fi susținut că se făcuse "tot ce
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de bucuriile vieții ca să facă cu putință "înălțarea tinerilor". O problemă începuse să devină pentru Stănică, de la o vreme, Olimpia. Dacă o iubea sau nu, este greu de spus, întrucît lui Stănică îi lipsea expresia mai analitică a sentimentelor. Din purtările lui nu se puteau desprinde decât emoții și o concepție. De bună seamă că atunci când se căsătorise cu Olimpia fusese emoționat. Încercase în mândria lăuntrică de-a face un gest necugetat, romantic, în dauna intereselor lui. Nu mersese până la căsătorie
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
prieteni. Familia Sohațchi era, cu toate ridicările prin profesii, încă de structură mahalagească, recalcitrantă la răceala protocolară, încît e foarte cu putință ca numai acesta să fi fost tot misterul reținerii lui Titi. Însă Aglae, puțin complicată sufletește, dar cu purtări de familie veche, fu implacabilă. Pe Titi nu-l învinovăți deloc că acceptase invitația, ci blestemă pe Ana și toată stirpea ei c-au îndrăznit să amețească un băiat slab, scăpat de sub ochii "mamei lui". Îl sui pe Titi care
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și avea și ea detestabilul tic de a-l apuca de bărbie ca pe un copil. Și, cu toate acestea, în ochii ei se citeau o totală neîncredere în puterile ei feminine și un respect nesfârșit pentru bărbat. Nimic în purtarea Otiliei nu era agresiv sau arogant, gesturile și cuvintele ei erau pline de grație, însă totul respira prea multă inteligență. Otilia trăia cum cânta la pian, zguduitor și delicat, într-un tumult de pasiuni, notate precis pe hârtie, stăpânite și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
răutate, de lipsă de respect față de Pascalopol, de gelozie neîndreptățită. În planul de dezvoltare a personalității lui, pe care-l alcătuise în minte, sta acest principiu: de a nu jigni pe nimeni și de a reacționa împotriva inimiciției prin rezervă. Purtarea lui față de Pascalopol era vulgară, prin prea marea exteriorizare a temerilor sale. Jignindu-l pe Pascalopol, o supărase, fără îndoială, pe Otilia. În orice caz, dăduse semne de nestăpânire de sine. Se plimba prin întunericul profund din preajma mănăstirii, apoi, potolit
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
iarăși acasă), Stănică își făcu apariția, dădu mâna cu toți, ca și când nu s-ar fi întîmplat nimic și declară că a venit mai cu seamă pentru Felix ca să-i arate o mostră de stofă de vară, faină, deși cam scumpă. Purtarea lui moș Costache deveni, după întoarcerea Otiliei, foarte curioasă. Din bâlbâielile lui se înțelegea că avea de gând să facă ceva pentru "fe-fetița" lui, însă ce anume nu se vedea limpede. În schimb, făcea dezordine. Alături de odaia lui Felix, mai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Călinescu O găsi foarte drăguță, simpatică, însă lipsită de vioiciunea nervoasă a Otiliei, de marele stil al acesteia. Se purtă cu ea cu atât mai amabil, cu cât nu se temu că trădează nici un alt sentiment mai sfânt. Tocmai această purtare tulbură pe Lili. Până acum fata se jucase în libertate și vorbise de căsătorie ca despre păpuși. Prin educația ereditară, simțurile ei erau coapte de pe acum pentru dragoste, și căzu în ea cu aceeași repeziciune cu care-i căzuse victimă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
vremea astaningea. Totul se schimbă, până și clima! Dar moșierul făcu un semn de adio, cu bastonul, și ieși pe ușă. În trăsură, Pascalopol medită îndelung, cu bărbia rezemată în mânerul de argint al bastonului, care înfățișa capul unui ogar. Purtarea bătrânului era ca întotdeauna generoasă, sentimentală, însă plină de întortochieri avarițioase, în latura materială. Se putea foarte bine întîmpla ca Costache să moară înainte de a se fi decis să facă o situație fetei. El, Pascalopol, ținea la Otilia până la sacrificiu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
închiriez casa. Nici nu e de tine odaia de sus. Mă mir de ce nu-ți iei în oraș o odaie mobilată! Din toate cuvintele Aglaei rezulta că Otilia era socotită ca o străină tolerată. Otilia nu se aștepta la alte purtări din partea Aglaei și știa că nu trebuie să fie îngrijorată de viitor. Ar fi putut pleca oricând, însă ascultase sfatul lui Pascalopol și un instinct de inerție. Îi era greu să-l părăsească pe Felix, cu el împreună avea sentimentul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe care o conduc. A interpretat ca un politruc chiulul elevilor, a vârât și partidul în această chestiune majoră avea talent omul și i-a amenințat în continuare adresându-se părinților: - Dacă nu se tund cheli, le pun patru la purtare pe trimestrul trei asta însemnă repetenție! Cu asta consider incidentul încheiat, de ei depinde dacă repetă clasa a XIa! Directorul se gândea că unii dintre ei erau majori și nu îi puteau obliga nici chiar părinții, însă Stani nu era
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
decât să iasă altfel de tărăboi erau considerați aproape trădători de neam și țară! Și când se gândea că numai ei băieții fuseseră cu ideea, de aceea erau țapii ispășitori iar fetelor nevinovate le-a scăzut totuși puțin nota la purtare, dar nu le-a coafat! Când l-a văzut tatăl acasă îmbufnat, luminând sufrageria mai ceva ca un bec de 500 de wați a întrebat nedumerit: - Ce s-a întâmplat cu Laur? Mama i-a răspuns: - A chiulit de la anatomie
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Sau tinerețea lor lipsită de griji, impresia unei întâlniri romantice care îi tulbura de la preocuparea lor majoră învățătura? În fine deși abia se vedea, diriga era roșie de mânie. A doua zi a ieșit tărăboi cu urmări scăderea notei la purtare, fapt ce părea atunci, că le va distruge viețile și carierele! Motivația? Pentru Ică, încălcarea regulamentului școlii în legătură cu fumatul care atunci se extindea și în afara incintei liceului. Iar pentru ea, încălcarea unei reguli simple de politețe! Nu ții de braț
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
de supoziții însă dacă ne gândim nu are nici un rost sa le mai căutăm. Clasa, ca de obicei s-a împărțit în două în față cei studioși, fetele de obicei, dar nu neapărat, ascultând sfaturile prețioase ale dirigintei de bună purtare, luând întâmplarea drept referință. Iar în spate, cei indiferenți, inclusiv Stani, care dezbăteau ce vor face în seara aceea și nu dădeau importanță la ’’tragedia’’ din față. Profesorii sunt oameni trebuie să ai talent și răbdare să expui repetabil până la
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
ora următoare Stani se așeză mai departe este foarte grijuliu la mișcările profesoarei să nu îl surprindă cu altă aruncare dibace și continuă poznele și gălăgia. În final, profesoara îl amenință mânioasă: - Să vezi cât o să-ți scadă nota la purtare ! Într-adevăr, îi scade un punct sau două, însă trebuia să-i pună patru pentru câte suportase. Nae, folosinduse de ei drept paravan, se ascundea în spate să învețe la următoarea oră< profesoara era gravidă, nu se putea strecura printre
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
de la celelalte materii și din ceilalți ani. Nu au mai fost corijenți niciodată, cum se poate chiar în an terminal să nu-și dea silința să învețe? Nu au fost nici obraznici ca el au avut toți numai 10 la purtare! Mai târziu s-a întâlnit cu Loli, la un prieten comun. Și el terminase la Mircea cu câțiva ani înaintea lui și l-a avut chiar pe Neacșu diriginte. Începând să aibă îndoieli în ce și-a amintit despre acest
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
salcâm în foc. - Să-mi fac și un copil, să m-ajute - și gata! Să-l învăț în muncă și-n dreptate... - Să-ți faci, domnu Stere, să te audă Ă-lde-sus! Hainele de le avea se cam hărtăniseră de atâta purtare. Au mers la târguială împreună, luând Grivița de la un capăt la altul. Muierea, înainte, negustorul, după ea. Aici, altă lume: strada largă, nepavată, mișuna de căruțe țărănești cu coviltire înalte, încărcate cu mături, oale smălțuite, pahare străvezii de sticlă și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
altul. Numai unul, care era mai obraznic dintre ei, Alexandru, zise: - Măi hoțule! stai acolo și dormi, doar n-ai poftă să ne strici landsquenetul. Ceilalți începură a râde, ba unul îl trase de picior. Ioan nu știa de ce, dar purtarea aceasta era atât [de] supărătoare pentru el încît se sculă și ieși tăcând din casă. Ceea ce-l mira era însă că se culcase dezbrăcat și se trezise îmbrăcat în hainele lui cele mai bune, negre. Astfel ieși pe uliță. Căzuse
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]