29,239 matches
-
mereu" Jos, Leonida, reia mormăind un vers. Efimița cîntă mai tare și Leonida, acum treaz de-a binelea, fără a se mai preface, i se alătură. Cîntă amîndoi în duet. Leonida se ridică peste marginea patului său privind în sus, rîde. Apoi coboară și se așază în patul de jos lîngă Efimița care a coborît. Desfac legătura de gît și o țin fiecare cu o mînă cîntînd, ca și cum ar fi scrisă pe ea vreo partitură. Se leagănă veseli în ritmul muzicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
cruce). Poftim! Zice că asta-i pictură. Ptiu! EDUARD (intră repede): Săru-mîna! S-a întîmplat ceva? L-am văzut pe tata plecînd supărat. (dă cu ochii de tabloul pus pe șevalet și izbucnește într-un mare hohot de rîs) GETA: Rîzi că ai de ce! (interpretînd că el rîde de aberația din tablou, rîde și ea) Uite de ce se ține taică-tu. BUNICA: Rîzi, rîzi! Că ai de ce! EDUARD (continuă să rîdă cu poftă): Nu de-asta rîd... Cine l-a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Ptiu! EDUARD (intră repede): Săru-mîna! S-a întîmplat ceva? L-am văzut pe tata plecînd supărat. (dă cu ochii de tabloul pus pe șevalet și izbucnește într-un mare hohot de rîs) GETA: Rîzi că ai de ce! (interpretînd că el rîde de aberația din tablou, rîde și ea) Uite de ce se ține taică-tu. BUNICA: Rîzi, rîzi! Că ai de ce! EDUARD (continuă să rîdă cu poftă): Nu de-asta rîd... Cine l-a pus așa? BUNICA (neînțelegînd): Eu. Da' de ce? EDUARD
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
S-a întîmplat ceva? L-am văzut pe tata plecînd supărat. (dă cu ochii de tabloul pus pe șevalet și izbucnește într-un mare hohot de rîs) GETA: Rîzi că ai de ce! (interpretînd că el rîde de aberația din tablou, rîde și ea) Uite de ce se ține taică-tu. BUNICA: Rîzi, rîzi! Că ai de ce! EDUARD (continuă să rîdă cu poftă): Nu de-asta rîd... Cine l-a pus așa? BUNICA (neînțelegînd): Eu. Da' de ce? EDUARD: Bunicțo! (rîde și o pupă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
supărat. (dă cu ochii de tabloul pus pe șevalet și izbucnește într-un mare hohot de rîs) GETA: Rîzi că ai de ce! (interpretînd că el rîde de aberația din tablou, rîde și ea) Uite de ce se ține taică-tu. BUNICA: Rîzi, rîzi! Că ai de ce! EDUARD (continuă să rîdă cu poftă): Nu de-asta rîd... Cine l-a pus așa? BUNICA (neînțelegînd): Eu. Da' de ce? EDUARD: Bunicțo! (rîde și o pupă indulgent) Păi matale nu vezi că l-ai pus cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
dă cu ochii de tabloul pus pe șevalet și izbucnește într-un mare hohot de rîs) GETA: Rîzi că ai de ce! (interpretînd că el rîde de aberația din tablou, rîde și ea) Uite de ce se ține taică-tu. BUNICA: Rîzi, rîzi! Că ai de ce! EDUARD (continuă să rîdă cu poftă): Nu de-asta rîd... Cine l-a pus așa? BUNICA (neînțelegînd): Eu. Da' de ce? EDUARD: Bunicțo! (rîde și o pupă indulgent) Păi matale nu vezi că l-ai pus cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
șevalet și izbucnește într-un mare hohot de rîs) GETA: Rîzi că ai de ce! (interpretînd că el rîde de aberația din tablou, rîde și ea) Uite de ce se ține taică-tu. BUNICA: Rîzi, rîzi! Că ai de ce! EDUARD (continuă să rîdă cu poftă): Nu de-asta rîd... Cine l-a pus așa? BUNICA (neînțelegînd): Eu. Da' de ce? EDUARD: Bunicțo! (rîde și o pupă indulgent) Păi matale nu vezi că l-ai pus cu capul în jos? (îl întoarce invers ceea ce, evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
hohot de rîs) GETA: Rîzi că ai de ce! (interpretînd că el rîde de aberația din tablou, rîde și ea) Uite de ce se ține taică-tu. BUNICA: Rîzi, rîzi! Că ai de ce! EDUARD (continuă să rîdă cu poftă): Nu de-asta rîd... Cine l-a pus așa? BUNICA (neînțelegînd): Eu. Da' de ce? EDUARD: Bunicțo! (rîde și o pupă indulgent) Păi matale nu vezi că l-ai pus cu capul în jos? (îl întoarce invers ceea ce, evident, n-are nici o importanță). GETA: Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
aberația din tablou, rîde și ea) Uite de ce se ține taică-tu. BUNICA: Rîzi, rîzi! Că ai de ce! EDUARD (continuă să rîdă cu poftă): Nu de-asta rîd... Cine l-a pus așa? BUNICA (neînțelegînd): Eu. Da' de ce? EDUARD: Bunicțo! (rîde și o pupă indulgent) Păi matale nu vezi că l-ai pus cu capul în jos? (îl întoarce invers ceea ce, evident, n-are nici o importanță). GETA: Ce băiat deștept! BUNICA: Eu puteam să-l țin 100 de ani cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
pe ea. Ce are? De ce are? Cu cine are? (dă să iasă) EDUARD (o oprește): Nu. Las-o să se liniștească. GETA: Măcar spune-mi că nu-i gravidă, că de data asta chiar nu mai am nici un ban. EDUARD (rîde): Nu, mamă, e doar îndrăgostită! GETA: Slavă Domnului. La asta tratamentul e gratis. BUNICA: Mititica! Și de asta plînge ea? Păi asta i se întîmplă în fiecare săptămînă. GETA: Măcar de-ar fi un băiat serios. EDUARD: De data asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Bunic, care are o revistă sexy ascunsă stîngaci la spate. BUNICA: Ia uitați-vă la el. Ai fost așa pe stradă? FANE: Cum "așa"? Vrei să spui... GETA (explică ea nervoasă): Vrea să spună: cu pleașca aia pe cap? SONIA (rîde indulgentă): Zău, tată, astea nu se mai poartă de pe vremea lui Rembrandt (i-o scoate, se observă că tatăl are o ureche pansată, se îngrijorează). Vai de mine! Ce-ai pățit? BUNICA: Ce să pățească?! L-o fi luat careva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
nouăzeci" a PHOENIX-ului toate cele vreo 66 de replici celebre din teatrul universal. Și începe, natural, cu Aristofan, despre care se spune că, fixînd enorm cu police-ul arena, întreba retoric de fiecare dată cînd liberții se încăierau în stal, rîzînd de păsărarul Evelpides: "De cine rîdeți? De voi rîdeți!". Prin rimbaldiana soră republicană a lui Bouvard și Pecuchet, Gârbea, la rîndu-i, îi supune la un tir de întrebări pe toți osîndiții de astăzi ai toreadorului Nietzsche ("Ce credeați voi? Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
vreo 66 de replici celebre din teatrul universal. Și începe, natural, cu Aristofan, despre care se spune că, fixînd enorm cu police-ul arena, întreba retoric de fiecare dată cînd liberții se încăierau în stal, rîzînd de păsărarul Evelpides: "De cine rîdeți? De voi rîdeți!". Prin rimbaldiana soră republicană a lui Bouvard și Pecuchet, Gârbea, la rîndu-i, îi supune la un tir de întrebări pe toți osîndiții de astăzi ai toreadorului Nietzsche ("Ce credeați voi? Că doamna Bovary sîne eu? Voi sînteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
replici celebre din teatrul universal. Și începe, natural, cu Aristofan, despre care se spune că, fixînd enorm cu police-ul arena, întreba retoric de fiecare dată cînd liberții se încăierau în stal, rîzînd de păsărarul Evelpides: "De cine rîdeți? De voi rîdeți!". Prin rimbaldiana soră republicană a lui Bouvard și Pecuchet, Gârbea, la rîndu-i, îi supune la un tir de întrebări pe toți osîndiții de astăzi ai toreadorului Nietzsche ("Ce credeați voi? Că doamna Bovary sîne eu? Voi sînteți doamna Bovary, nemernicilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
uitați-vă aici. Și a scos ziarul din buzunar. — Băi, Vasile, tu faci colecție de Scânteia? Nu vezi că e din ianuarie? Păi, noi suntem departe, În mai. — Da, dar ziua tovarășului Nicolae Ceaușescu e În ianuarie. I-auzi, a râs Încurcat Căreală. Băi, mopârțanule... Ia zi, ce scrie acolo? Își stinse Carpațiul de tocul pantofului și se strâmbă, concentrat să nu scape frâiele din mâini. — Îi urează așa tovarășului Nicolae Ceaușescu: Un hohot de râs a cuprins adunarea de adolescenți
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
de tocul pantofului și se strâmbă, concentrat să nu scape frâiele din mâini. — Îi urează așa tovarășului Nicolae Ceaușescu: Un hohot de râs a cuprins adunarea de adolescenți gata oricând să guste o glumă Împotriva partidului. Căreală Însă nu a râs, a avut doar un rictus de om care s-a lovit la genunchi și nu vrea să arate că Îl doare, a schițat un gro hăit reprobator și a șters-o În atelier fără să zică nimic. Cum avea el
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
ce fac dom’le ăștia de nu mai vin? S-a uitat la ceas, opt fără un sfert, apoi i-a zâmbit. — Nu te-ai gândit la un pseudonim? Vasile Moare e cam... ca o țață peste gard. Vasile a râs, surprins că și scriitorii vorbesc colocvial, Puiu Nistea era exemplul viu, deși publicase doar un volum de versuri. — Semnează și tu Vasile Soare, e mai poetic... Așa rămâne, dacă publici. Hai, dom’ne, ce dracu’ faceți, pe unde umblați!? Domnul
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
atletul Lae. Ca să sară cu prăjina / La bătaie. Ha! Ha! — Ha! Ha! a făcut și Vasile, care și-a dat seama că mai citise undeva epigrama asta, În Almanahul Urzica. — Ha! Ha! a izbucnit și Puiu Nistea. „Ha! Ha!“ a râs și Dumnezeu din ceruri. Apoi au intrat pe rând inginerul Spiridon, prozator, inginerul Ionel Manea, și el prozator, prietenul Cristian Siboiu, care a holbat ochii la Vasile, contrariat (poate pentru că, fiind el singurul poet licean din cenaclu până atunci, nu
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
-mă dom’ne să termin! s-a enervat Puiu Nistea. Deci, . Ce ai vrut să spui cu asta? — Eu cred că a vrut să sugereze că primăvara e plină de albine, care te Înțeapă ca În iubire suferința, a intervenit râzând Ionel Manea. Ați auzit că Noica e bolnav? — Lasă-l dom’ne pe Noica, aici nu discutăm despre boala lui Noica! i-a strigat indignat din celălalt colț al Încăperii Tronaru. — Hei! a intervenit șeful cenaclului. Potoliți-vă, să vedem
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
pe toți, unda amenințării parcă se insinuase În inimile lor care mimau veselia, care Încercau să uite epoca pe care o străbăteau fără vină. Costan a rămas și el cu gura căscată, uimit că Îndrăznise să strige așa ceva, apoi a râs; hohotul lui sinistru accentua și mai tare momentul de groază. A râs și Ionela, din alt motiv Însă, fără să-i pese de stridența gestului: — Cum adică, Vasile, Îmi zici mie doamnă? Ce, eu sunt doamnă, frumosule? Vasile s-a
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
veselia, care Încercau să uite epoca pe care o străbăteau fără vină. Costan a rămas și el cu gura căscată, uimit că Îndrăznise să strige așa ceva, apoi a râs; hohotul lui sinistru accentua și mai tare momentul de groază. A râs și Ionela, din alt motiv Însă, fără să-i pese de stridența gestului: — Cum adică, Vasile, Îmi zici mie doamnă? Ce, eu sunt doamnă, frumosule? Vasile s-a Înroșit și atunci cu toții au izbucnit Într-un râs sălbatic, până când Puiu
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
tovarășul maistru. Iar ăla va face ochii cât cepele și Îi va răspunde mah mur: — Unde, mă? — La Biblioteca Județeană. — Bă, puiule, mie nu-mi place cultura, dar oi fi fost, poate va zice, am o gagică acolo - și va râde grotesc, amenințător. Fii cuminte, Vasile Moare, poate că Îl va apostrofa Căreală. Și sigur va ieși din atelier să fumeze și să se Întrebe de unde naiba știa Vasile că Într-adevăr, Înainte să se Îmbete ca un porc, trecuse pe la
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
care i-ai făcut să sufere sau rămâne un simplu trecut fără oameni... Așa e, trezește-te, Vasile, deschide ochii, privește În jur și spune-mi ce vezi. Bulevardul Unirii pe care ai copilărit, copacii În care te-ai cățărat râzând cu bucuria inocenței nu mai sunt. Casa În care trăiau frații Holeră, cei șapte, care trăgeau cu praștia În voi, băieții de la bloc, parcă presimțind că apariția voastră le amenința viitorul, nu mai este nici ea, au demolat-o ca să
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
ceasul, era deja În Întârziere. Nu-i nimic, câtă vreme soarele mai e sus pe cer Întârzierile nu au sens, iar târziul e Încă departe. A rămas câteva clipe nedumerit apoi, intrând În redacția Vieții Buzăului. Era prea liniște, nu râdea nimeni, nu se auzea nici un acord de chitară, nu se certa nimeni pe nimicurile care Îi animau de obicei, doar fumul ieșea În vălătuci grei pe ușa deschisă a Încăperii unde se țineau lucrările marelui cenaclu. — Bună seara, a zis
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
și că pe viitor rolul dumitale În dezvoltarea vieții artistice a țării noastre va fi capital. Succes. Să trecem peste amenințările cu dezosarea, prin care Puiu Nistea, după cum Îl știm de mult, a Încercat să te Încurajeze... — Ha! Ha! a râs de lângă el Siboiu, pe care Ionela l-a privit cu scârbă. Ceilalți doar au zâmbit, știau că zâmbetul aduce un compliment mai discret, mai elegant, mai potrivit cu statura culturală a tovarășului Rogoz, care pândea orice reacție, orice gest. — Vă mulțumesc
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]