187,522 matches
-
compromis. Cîtuși de puțin. Portretul său va fi - doar - mai exact; și - poate - chiar mai uman, dacă ne gîndim la drama interioară a cărturarului. După cum mai aproape de realitate vor fi și profilurile altora, care, ei, nu s-au frămîntat la rîndul lor prea mult!". în raport cu Mircea Zaciu, evantaiul aprecierii se restrînge, aparent minimalizator, însă în favoarea indicării unui specific temperamental-moral al aportului nu mai puțin prețios decît corpul textual puțin satisfăcător al operei. în vederile d-lui Lefter, criticul clujean a propus
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
Trecută prin filtrul imaginativ, percepția lui Alex. Ștefănescu răspunde la imagini prin imagini. O undă de reverie se propagă dinspre subiect spre obiect, dar și dinspre obiect spre subiect, sudîndu-le într-o figură a comunicării sugestive: "Ceea ce validează în primul rînd permanentele analogii pe care scrisul lui Alex. Ștefănescu le conține e plasticitatea lor, apropiată de cea a picturii naďve. Atunci cînd, meditînd la opera unui critic, literatura îi apare Ťca un uriaș foc aprins noaptea, în jurul căruia chipurile cititorilor, inundate
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
Ralian, Livius Ciocârlie, Constantin Cretan și multi, mulți alții). Pentru că polemicile să nu ia forme devastatoare, unii reprezentanți ai elitei i-au cooptat cu larghețe, pe loc, în elită pe câțiva antielitiști, dar aceștia, circumspecți, au refuzat oferta, în timp ce în rândurile mulțimii de anonimi s-a auzit un vuiet rău-prevestitor. A devenit astfel evident faptul că disputa, veche de mii de ani, se va încheia doar atunci când apartenența la elită va fi asigurată democratic tuturor membrilor societății, de la naștere. Radu Anton
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12344_a_13669]
-
cea mai interesantă, poate - a romanului, se intitulează chiar Memoria de hârtie.) La Solara (a se remarca similitudinile fonice cu Solaris și implicit sugestia unui îndepărtat paradis), Yambo reușește să recreeze, pas cu pas, nu numai (sau nu în primul rând), propria istorie, ci mai cu seamă pe aceea a unei întregi generații. Între Giovinezza și Pipo non lo sa, între Mussolini, Salgari, Flash Gordon și canțonetele difuzate de recent înființata radiodifuziune italiană, copilăria lui Yambo pare a se fi scurs
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]
-
filozofia, acuzând-o de "antiraționalism" și de "misticism", de faptul că ar fi fost însușită de legionari. Interzis sau semi-interzis, Blaga s-a văzut confruntat nu doar cu ostilitatea autorităților comuniste dar și cu dușmănia unor confrați și în primul rând a lui Mihai Beniuc, persecutorul cel mai tenace al lui Blaga. Acesta mereu se opunea tentativelor unor factori politici de a-l reintroduce, totuși, pe Blaga în circuitul cultural, în schimbul unor concesii făcute de poet regimului. Una dintre acestea a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12319_a_13644]
-
puțin două volume de critică literară. Deși a scris destul de multă critică de întâmpinare, nu și-a asumat un asemenea rol, pe care - înclin să cred - îl considera prea modest pentru proiectele și ambițiile sale intelectuale. Va veni, în postumitate, rândul adunării în volum a acestui material, cu multe episoade conjuncturale. Îmi amintesc, de pildă, de o cronică literară la primul volum din Incognito al lui Eugen Barbu, încheiată cu un elogiu nemăsurat și total neinspirat. Lui Radu Enescu îi plăcea
Eseul Corupt by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12328_a_13653]
-
primul său capitol fiind preluat din cartea de debut a autorului, scrisă la sfîrșitul anilor '80. În fascinanta sa pledoarie pentru lectură, Liviu Antonesei își ia ca aliați scriitorii fetiș ai propriei sale deveniri scriitoricești: Jorge Luis Borges (în primul rînd, toată cartea scriitorului român datorînd mult spiritului borgesian), dar și Jean-Paul Sartre, Henry Miller, Umberto Eco, Ioan Petru Culianu (pe care îl consideră maestrul său din anii de formare, chiar dacă diferența de vîrstă dintre ei era de doar trei ani
Întîlniri la Bibliotecă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12323_a_13648]
-
soția artistului, pentru că își fracturase un picior - să-l vizitez pe "dragul nostru Țucu" pe patul de suferință și să încerc a-l convinge să-și semneze tablourile pictate în ultimii cincisprezece ani. Erau câteva sute, și ani de-a rândul familia încercase zadarnic să-l hotărască să-și pună iscălitura pe ele. Acum, când evoluția fatală a bolii se precipita, rudelor apropiate le venea greu să insiste. Ar fi însemnat a-l face să înțeleagă că moartea îi era apropiată
Un proces de conștiință – Țuculescu pe patul de suferință by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12339_a_13664]
-
nici o calitate oficială și nici vreo funcție deosebită. Unde mai pui că și pentru mine postura în care m-aș fi aflat era din cale afară de delicată. Șerban mi-a replicat că fratele său s-a exprimat elogios în repetate rânduri la adresa mea; că avea în general un mare dispreț față de critici (de Comarnescu îndeosebi!...) și că și-au dat cu toții seama din cuvintele sale că eram singurul care putea să aibă un ascendent asupra lui. Emoționat de cele auzite și
Un proces de conștiință – Țuculescu pe patul de suferință by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12339_a_13664]
-
sens nu s-a făcut auzită. Totul a decurs într-o deplină intimitate. La acest capitol socot binevenite câteva precizări. în măsura în care, împins de nevoi, Țuculescu s-a arătat concesiv - și asta s-a întâmplat în nu multe dar totuși repetate rânduri - Conducerea Uniunii Artiștilor Plastici nu i-a manifestat ostilitate. Este drept că au existat o seamă de regretabile excepții. Unii, cum a fost de pildă Boris Caragea, nu aveau pur și simplu nici o înțelegere față de arta lui Țuculescu din epoca
Un proces de conștiință – Țuculescu pe patul de suferință by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12339_a_13664]
-
cu o urgență furibundă, în mai toate orașele țării și chiar prin unele sate altminteri liniștite, monumente după monumente, statui după statui, troițe după troițe și așa mai departe. Victimile directe ale acestei adevărate hemoragii simbolice au fost, în primul rînd, spațiul public și bunul simț, iar, în al doilea rînd, istoria națională, cu precădere cea romanțată și împinsă în mitologie, cu voievozii ei și cu tot soiul de alte figuri civilizatoare. În topul preferințelor metafizico-propagandistice ale autoproclamaților manageri ai eternității
Eternitate și fantasmagorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12340_a_13665]
-
chiar prin unele sate altminteri liniștite, monumente după monumente, statui după statui, troițe după troițe și așa mai departe. Victimile directe ale acestei adevărate hemoragii simbolice au fost, în primul rînd, spațiul public și bunul simț, iar, în al doilea rînd, istoria națională, cu precădere cea romanțată și împinsă în mitologie, cu voievozii ei și cu tot soiul de alte figuri civilizatoare. În topul preferințelor metafizico-propagandistice ale autoproclamaților manageri ai eternității s-au situat acele personaje care au intrat comod în
Eternitate și fantasmagorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12340_a_13665]
-
Lyotard, trebuie să fie legată strîns de istorie. Legile erei moderne au fost obținute prin abstractizare. Li s-a atribuit existență. Ca să fie utilizate, fără discernămînt, în științele sociale" (pp. 159-160). În deja buna tradiție postmodernă, autorul face, în cîteva rînduri, referiri la cartea pe care tocmai o scrie. În intenția sa stă nu doar relatarea secvențială a unei succesiuni de evenimente, ci și o încercare de analiză a trecutului din perspectiva lumii contemporane. Constantin Virgil Negoiță rezumă chiar un interviu
Gray is beautiful? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12348_a_13673]
-
Constituție a României - și a văzut că era bine - apare la câte o televiziune și spune lucruri interesante, de bun simț și frumos-lămuritoare pentru popor. Din nefericire, nu totdeauna adâncimea înțelepciunii sale este ușor de cuprins de către mintea telespectatorului de rând, ceea ce, într-un context mai larg, poate defini și lipsa de preocupare a populației privind însușirea unei cunoașteri adecvate a dreptului intern și internațional, a filozofiei și a expresionismului dadaisto-cubist în parlamentarismul românesc. Astfel, propoziția aruncată peste umăr cu o
Semantica dadaisto- cubistă by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12364_a_13689]
-
autosancționează printr-o criză a căderii. Scriptorul poartă într-însul nostalgia analfabetului. Strat în sine superficial, oralitatea devine unul din factorii capabili a descoperi dramatismul intern al creației: "De aceea, mai mult decît oralitatea, contează la Ion Creangă în primul rînd tensiunea dintre universul oral, Ťanalfabetť, și lumea semnelor, în care individul își conștientizează dureros condiția de parte a lumii și de fragment al acesteia". Dorită ca un semn al emancipării sociale, expresia scriptică ajunge a fi simțită ca o practică
Ion Creangă între natură și cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12326_a_13651]
-
fi putut sublinia această împrejurare - întoarcerea spre obiectivitate, id est spre universul inițial, concret, din care face parte cititorul, precum o ipostază circumstanțială a Celuilalt. Un Celălalt a cărui contribuție se vădește indispensabilă lecturii, care e dovada operei, care, la rîndul său, e dovada identității eului auctorial, a "personajului de hîrtie" cu rol înnobilator. Căci originalitatea creatorului nu se poate absolutiza, unicitatea sa nu poate fi totală, ruptă complet de contextul fizic și metafizic în care se înscrie și care e
Ion Creangă între natură și cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12326_a_13651]
-
și înțeleg. Asta din reflex de prozator. Dar ca om obișnuit nu pot spune că mă amuză. În 1990, expresiile tari folosite în public aveau măcar o anumită semnificație. De la revolta față de sistem, pînă la disprețul cu care omul de rînd își lua revanșa împotriva disprețului cu care a fost tratat de regimul totalitar timp de patru decenii. Și pe cine își putea vărsa mai bine oful omul de rînd dacă nu tot asupra omului de rînd ? Mai ales că era
Cenzura publică by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12365_a_13690]
-
De la revolta față de sistem, pînă la disprețul cu care omul de rînd își lua revanșa împotriva disprețului cu care a fost tratat de regimul totalitar timp de patru decenii. Și pe cine își putea vărsa mai bine oful omul de rînd dacă nu tot asupra omului de rînd ? Mai ales că era și întărîtat politic să facă asta. Să mai amintesc de uriașul impact pe care l-au avut asupra opiniei publice așa-zisele pamflete din săptămînalul România mare, începînd de la
Cenzura publică by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12365_a_13690]
-
cu care omul de rînd își lua revanșa împotriva disprețului cu care a fost tratat de regimul totalitar timp de patru decenii. Și pe cine își putea vărsa mai bine oful omul de rînd dacă nu tot asupra omului de rînd ? Mai ales că era și întărîtat politic să facă asta. Să mai amintesc de uriașul impact pe care l-au avut asupra opiniei publice așa-zisele pamflete din săptămînalul România mare, începînd de la amenințările cu moartea și încheind cu vorbele
Cenzura publică by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12365_a_13690]
-
Dar, chiar și-așa, naționalizată, pe drept cuvânt, cu trecerea timpului, limbile în care s-au produs tălmăcirile se învechiră și ele, devenind greu de urmărit, chiar și de cărturari temeinici. Nu mai spun ce greu le vine cititorilor de rând ai jurnalisticii populare, ... ai unui EVZ, să spunem, ori populațiilor băștinașe din oceanul Pacific. M-am gândit, așadar, că pentru cititorii de rând de azi, o Facere a lumii pe înțelesul tuturor, - în felul în care se cerea înlocuirea latinei
Facerea(II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12379_a_13704]
-
greu de urmărit, chiar și de cărturari temeinici. Nu mai spun ce greu le vine cititorilor de rând ai jurnalisticii populare, ... ai unui EVZ, să spunem, ori populațiilor băștinașe din oceanul Pacific. M-am gândit, așadar, că pentru cititorii de rând de azi, o Facere a lumii pe înțelesul tuturor, - în felul în care se cerea înlocuirea latinei oficiale, mai greu de citit pentru omul simplu, deprins cu germana, cu engleza, vorbite la vremea aceea, - ar trebui folosită o limbă cât
Facerea(II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12379_a_13704]
-
trage ușor concluzia că unitățile de măsură cele mai frecvente în acodarea premiilor au fost interesul administrativ și duioșia. Cum și una și alta există de cînd e lumea, premiile înseși au început să refuze cronologia și să iasă, la rîndul lor, din timp. Premiul pentru pictură, sculptură, grafică, decorative, scenografie etc.etc. doar cu totul întîmplător se acorda în l990 și...sau 2000 și... , pentru că, de fapt, el putea fi plasat la fel de bine și în sec.XIX, și la începutul lui
Artiștii și contextul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12362_a_13687]
-
poveste reală care făcuse obiectul unui documentar al lui Vladimir Brilinsky la postul de televiziune din Deva 3 TV, premiat în 1955 de APTR. Netzer mai făcuse anterior un scurt-metraj plecînd de la documentarul cu pricina. Mihai Tatulici a prezentat, la rîndul lui, trei reportaje în emisiunea lui "Deșteaptă-te, române!", plecînd tot de la documentar. A luat pentru asta premiul Mediafest. Nicăieri contribuția originară (și originală) a lui Brilinsky nu e menționată. Actualul director al radioului Color din Orăștie și redactor șef
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12366_a_13691]
-
literaturii "pure" Anoir. Poésie et littéralité2) este o poveste în episoade a poeziei moderne, a crizei poeziei, care-l are ca punct de pornire pe Stendhal. "Oglinda pe care o plimbi de-a lungul unui drum nu reflectă în primul rînd lucrurile, ci cuvintele", spune Gleize la pagina 23. Al doilea episod al nașterii poeziei moderne este proza Raphael a lui Lamartine - 1849. Personajul Raphael este un poet care, deși "improvizează", nu scrie - ca Nepotul lui Rameau din urmă cu un
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
subiectivă prețioasă ca atare, dar și expusă, firește, exigențelor unei examinări exogene. Talentul lui Petru Poantă e cu totul remarcabil. D-sa are darul de-a strecura în pagină dîrele trăirii livresc-emoționale, în spontana lor șerpuire, de-a inculca printre rînduri o atmosferă, de-a resuscita fiorul unui timp revolut, totul sub zodia intelectului creator. "Metoda" de care face uz e disciplinat lirică, picant diegetică și, mai totdeauna, agreabil divagantă. înainte de-a numi localurile preferate ale echinoxiștilor, crede nimerit a
Un "cronicar" al Echinoxului (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12373_a_13698]