2,405 matches
-
urmăm și vă acoperim în caz de nevoie. Toaibă n-a așteptat altceva. Urcușul nu părea prea dificil, mai ales că au dat peste o porțiune acoperită cu arbuști. Trestie, eu cred că ar fi bine să dăm semnalul. Peste râpă s-a auzit pentru o clipă chemarea pitpalacului... Gâfâitul celor care au rămas cu locotenentul i-au făcut atenți că îndată vor fi toți la un loc... Ei! Cum coborâm, Toadere? Toți deodată sau pe rând? Aș zice să cobor
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
vocii: - Să vedem fluviul! Era o propunere și o rugăminte În același timp. Mă ridicai și o Însoții. După cîțiva pași ne aflarăm În fața gardului de sîrmă Împletită, mărginită de o bandă lată de metal, limita platoului prebalcanic, iar jos rîpa imensă În terminarea căreia se croise albia fluviului izvorît din apusul continentului, curgînd liniștit spre răsărit. Apele se bănuiau lucind, era o noapte de imperii, ea prinse brațul drept și-i simții căldura transmițînd emoția de care era cuprinsă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
acum se lăsase din nou peste peisajul scăldat în lumină. Un alt strigăt. Din nou liniște. Valerius își încleștă fălcile, cuprins de teamă. Făcu câțiva pași, uitându-se în jur. După alți câțiva pași, privi tulburat peisajul din fața sa. O râpă mărginită de copaci, pe ai cărei pereți se zăreau petice de zăpadă, iar în fundul ei - un torent cu malurile înzăpezite, pe care se zăreau niște urme. Erau urme de om. Ceva îi atrase atenția în stânga, aproape de marginea râpei. Un par
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
sa. O râpă mărginită de copaci, pe ai cărei pereți se zăreau petice de zăpadă, iar în fundul ei - un torent cu malurile înzăpezite, pe care se zăreau niște urme. Erau urme de om. Ceva îi atrase atenția în stânga, aproape de marginea râpei. Un par înfipt în zăpadă, în vârful căruia se afla un coif argintiu ce strălucea în soare. Păru să fie un coif roman. Lângă par, printre urmele care se suprapuneau, o pată roșie, lungă se întindea pe zăpada imaculată, dispărând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
care o așteptam. Atestarea documentară a satelor Novaci și Duda, cum este firesc să se întâmple, este pusă în valoare în contextul referitor la viața documentară a altor localități: Călărași, Epureni, Huși, Pâhnești, Arsura, Râsești, Bunești, Averești, Hrubeni, Stroești, Ghermănești, Râpile, Drânceni etc., ceea ce mărește interesul pentru cunoaștere a cititor ilor. A afla cine ești, de unde provii, care ți-au fost înaintașii, când și cum au apărut aceștia în localitate, unde viețuiești cu ai tăi, sunt curiozități pe care numai cutezător
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
se vede reprodusă în litografie, sub harta Dacie i, d estinată pentru un tablou hronologic al Moldovei). Sigiliul Poliției Iașilor Istoria mărturisește că mai înainte de descălecarea romanilor în Dacia, părțile răsăritene ale ac este i provinții, și mai cu samă râpele râului Ierasus (sau Pokata, Prutu) erau locuite de un popor rezbelic numit Iassiensi, Iaseni (iazigi). Dupre sistema militară a romanilor, legioanele ce e rau în garnizoanele provinciilor supuse, purtau numele lor, au după ai lor faimoși comendanți, au dupre locul
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Dacă ne scoți afară din ei, dă-ne voie să ne ducem în turma aceea de porci." 32. " Duceți-vă", le-a zis El. Ei au ieșit, și au intrat în porci. Și deodată, toată turma s-a repezit de pe rîpă în mare, și a pierit în ape. 33. Porcarii au fugit, și s-au dus în cetate de au povestit tot ce se petrecuse și cele întîmplate cu îndrăciții. 34. Și iată că toată cetatea a ieșit în întîmpinarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
a lui Russell asupra maladiei: atît Ceaikovski cît și maică-sa prezintă publicului, pe față, niște bube gen flictene, galbene, sanghinolente, hidoase. Care nu apar deloc În tabloul clinic adevărat. Pe de altă parte, să recunoaștem că se ducea de rîpă orice efect dramatic dacă marele compozitor ar fi fost filmat la debutul bolii, ducîndu-se febril la toaletă, debut caracterizat prin scaune frecvente cu caracter fecaloid; În evoluție, spectatorii ar fi putut observa cum scaunele Își pierd culoarea, luînd aspectul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ce mie-mi place foarte mult că-i știu cîntecul cu Mirabela Dauer pe care-l fluier mereu cînd vin la servici. Dl. director a zis că eu ce convingeri am de nu iau atitudine că se duce cultura de rîpă cu oameni ca voi citez să fac bine să pun mîna pe creion și să iau atitudine că de-aia ne plătește statul să fim vigilenți nu să pierdem timpul. Aici informez că nu ne plătește statul că-i revistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Ne ciocănesc În ecrane cu dicția unui domn foarte bătrîn cu niște aripi enorme, cel mai frumos Înecat din lume, Iozefini sau Blacamn, bunul vînzător de miracole, relatînd ultima călătorie a vasului fantomă. Odată cu asemenea făpturi televizate se duce de rîpă orice realitate. Și orice mister adevărat. Și poate că n-a fost nimeni internat abuziv. Abuzivă este doar Încrederea spectatorilor candizi și fantastica și trista poveste a candidei Erndira și-a nesăbuitei sale bunici. De fapt nu atît nesăbuită, cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
spun ce a mai făcut Nicolae Gane în cele cinci rânduri când a fost primar. Lui se datorează pavarea și asfaltarea străzilor, construirea Halei, terminarea și inaugurarea Teatrului Național, concesionarea iluminatului electric, construirea Băii Turcești și a Băii Populare, amenajarea Râpei Galbene, canalizarea pârâului Cacaina, construirea Pieței Păcurari, construirea a 11 școli primare. Îmi place, dragă prietene, cum readuci timpurile ca pe palmă în fața ochilor. Asta datorită ție, vere, fiindcă știi să “ridici la fileu”, cum s-ar zice. Același lucru
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Rarița nu l-o slăbit însă deloc. „Gospodăria asta îți rămâne doar ție după ce n-om mai fi noi...Tu îi lucra la covălie, iar fimeia a ține gospodăria. Unde pune fimeia mâna, se cunoaște. Altfel se duc toate de râpă și îi păcat, Jănele!” Nici de data asta n-o spus nimic. Privea în pământ și din când în când ofta. „Poate vă dă Dumnezeu și copchii și are cui rămâne gospodăria...” După un timp, însă, nenea Jănel o ridicat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ta. Cum adică să ai grijă cum merg eu cu carul, Dumitre? Păi dacă tu îl urmăreai pe Hliboceanu, cine avea grijă de boii și carul tău, Pâcule? Ia spune! Noroc că ai boi cuminți, că altfel dădeai ori în râpă ori peste carul meu. Doamne ferește! Hoo! Moară stricată. Am tras și eu cu coada ochiului din când în când - a ripostat Pâcu Stii ce îți mai lipsește, Pâcule? Ce? Să mai aprinzi și luleaua când coborâm și să ai grija
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
uriașă - s-a pus în mișcare, la început mai greoi, apoi a intrat în ritm normal...Lui moș Dumitru i-a venit iar chef să-l sâcâie pe Pâcu. Pâcule! Acum fură-l cu coada ochiului pe Hliboceanu, nu când râpa era la două palme de șirul carelor și valea te chema să te duci de-a rostogolul... Măi Dumitre, te știam eu rău de gură, dar prost nu te știam. Aici, pe drum drept, tot neisprăvitul te duce unde vrei
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
două palme de șirul carelor și valea te chema să te duci de-a rostogolul... Măi Dumitre, te știam eu rău de gură, dar prost nu te știam. Aici, pe drum drept, tot neisprăvitul te duce unde vrei. Acolo, printre râpi și povârnișuri, să-l vezi pe gospodarul stăpân pe boi și pe car. Tu știi, Pâcule, că în capul acela al tău plin de fum se mai găsește și minte? Si al dracului de bine judecă! Imi place cum ai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de acum încolo începe greul, oameni buni - a vorbit Vasile Hliboceanu. La ce te gândești când spui asta, omule? a întrebat Pâcu. Mă gândesc la drum. Până la marginea pădurii mai merge, dar cum trecem pădurea? Stiți bine câte hârtoape și râpi stau gata să ne înhațe la cea mai mică greșeală. Si unde mai pui că mergem doar la lumina felinarelor. Eu mă gândesc să lăsam carele la cantonul de la intrarea în pădure. Unul rămâne să aibă grijă de ele, iar
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
faceți ce vă spune el. S-o înțeles? a hotărât moș Dumitru. Totul mergea bine. Ducând boii de lanț și felinarul în mână, moș Dumitru cerceta drumul cu mare atenție și grăia către cei din spatele carului: Aveți grijă aici, că râpa îi la două palme de drum... Dacă lunecă carul...Nu mi-i de car, dar mor bieții bouleni, că hăul îi adânc nu șagă... Ajunși în cealaltă margine a pădurii, au răsuflat ușurați... Mă temeam să nu fie mai rău
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
și luat lângă el - spunea Alecu Slobodă. Dacă îi bun de gură, cum să nu-l tragă aproape? l-a completat Gheorghe Amnar. De ce sunteți cârcotași, măi băieți, și vă legați de om degeaba? Cine o spus cum să coborâm râpele din pădure? Cine ne-o urcat dealul de la Lutărie? Voi sau el? Spuneți! a întrebat cu vehemență Ion Cotman cel tăcut. Badea Ion are dreptate - a intrat în vorbă și Mitruță Ogaș. Cât îi de priceput moș Dumitru și n-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
sacii - l-a zorit și Vasile Hliboceanu pe angrosist... Drumul spre casă a durat două zile. Mai-mai să nu poată răzbate, mai ales când a trebuit să treacă pădurea...Doi oameni, cu prăjini lungi, au mers înainte, să caute marginile râpelor, pentru că altfel se puteau trezi pe fundul lor cu tot cu sanie și boi...Cu mers de melc și cu strigătul „Pe aici” al celor puși să urmărească buza râpelor, odată cu înserarea au ajuns în cealaltă parte a pădurii...Au răsuflat ușurați
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
pădurea...Doi oameni, cu prăjini lungi, au mers înainte, să caute marginile râpelor, pentru că altfel se puteau trezi pe fundul lor cu tot cu sanie și boi...Cu mers de melc și cu strigătul „Pe aici” al celor puși să urmărească buza râpelor, odată cu înserarea au ajuns în cealaltă parte a pădurii...Au răsuflat ușurați... După o săptămână de ninsoare, vremea s-a limpezit, dar au venit geruri aspre. Cărăușii au stat acasă cuminți, până ce drumurile s-au făcut bune de umblat. Haideți
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de la primul pas. Când au ajuns la locul de încărcare a grăunțelor, moș Dumitru i-a îndemnat: Haideți să încărcăm repede, ca să putem trece pădurea până nu se înnoptează. Cu troienele iestea nu cred că am putea să coborâm printre râpe. Eu mă tem mai mult de urcușul de la Lutărie - și-a dat cu părerea Ion Cotman. Avem noi ac și de cojocul lui - a răspuns încurajator Vasile Hliboceanu. Drumul printre râpile din pădure l-au coborât pe lumina slabă a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
iestea nu cred că am putea să coborâm printre râpe. Eu mă tem mai mult de urcușul de la Lutărie - și-a dat cu părerea Ion Cotman. Avem noi ac și de cojocul lui - a răspuns încurajator Vasile Hliboceanu. Drumul printre râpile din pădure l-au coborât pe lumina slabă a înserării. Pentru că la scurtele popasuri Pâcu pufăia strașnic din lulea, moș Dumitru nu l-a iertat: Apoi ție, Pâcule, știu că nu ți-i frig. De ce crezi tu că nu mi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
oboseală. El nu auzea poarta trântită de ea, ci dormea dus. „Uite la el. O viață are și pe aceea o doarme. N-o dat măcar de mâncare la orătănii. Dacă n-aș fi eu, s-ar duce totul de râpă în gospodăria asta. Lumea s-o săturat de treabă și el doarme.” Nu sfârșea de spus tot ce avea pe suflet și pornea ca o vijelie prin ogradă, să termine treburile, dar ocăra tot timpul. Bunicul se trezea din somn
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
încă 50. De la gară, linia tramvaiului trecea prin Piața Unirii, se ridica spre nord-est spre strada I. C. Brătianu, prin fața Spitalului Sf. Spiridon, apoi prin dreptul Palatului Tufli spre Copou, până la Grădina Restaurant Vidrașcu, de unde se întorcea. Neștiind de scurtătura pe la Râpa Galbenă, merse pe linia tramvaiului. În gangul dintre strada Lăpușneanu și str. I. C. Brătianu era un șantier în care creștea o policlinică. Un om îl măsură din priviri și-l opri, îl lămuri după aceea pentru ce. După cizme, îl
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
la punctul de adunare. „Ia să auzim ce ați observat În acest timp?” - ne-a Întrebat căpitanul. Fiecare am prezentat raportul. ― Cum se vede rușii nu prea erau precauți - a remarcat Nicu. Inamicul nu deținea controlul asupra dealului despicat de râpă. Asta se arăta la suprafață, dar noi nu știam care-i adevărul... Așa că trebuia să trecem prin acea crăpătură, ca un duh! Pe urmă, văzând și făcând... Ce ne interesa În mod deosebit era transportul auto al inamicului pe acea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]