2,886 matches
-
ea și ieși fără a mai sta de vorbă cu cineva, mergând la gară. Când Ionuț și Ioana ajunseră la Bălăușeri soarele se ridica de după deal, încălzindu-i cu blândele lui raze. Ioana se bucură de razele călduțe deoarece simți răcoarea dimineții. Ea ațipi mereu, de la un moment dat adormise. Ionuț se simțea nu numai obosit dar și puțin abătut. Șoseaua era de-a dreptul liberă, ațipi și el, ca apoi să tresară ca ars. în timp ceși continua drumul avea
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
de cinci ani patru posturi de câte șapte zile pe an, a ținut un post de zece zile și în a șaptea zi a acestuia „am avut o eliminare intestinală extraordinară și după aceasta am avut o senzație profundă de răcoare la nivelul rectului și am eliminat o treime de cană de argint viu (mercur) provenit din Calomel (un medicament), pe care îl luasem în copilărie”. Când este vorba să vă purificați organismul în urma unei vieți de autopoluare, „o singură dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
subtili dacă se Întâlnesc cu cineva În cârciuma din colț sau În cafeneaua ieftină de peste drum. Greșit! Cururile lor infecte sunt ale mele. Dar n-o să-i prindem pe niște puțoi ca ăștia cu ceva trivial, osăi băgăm detot la răcoare. Mai ales pe Setterington. Au sărit calul cu ce i-au făcut el și tovarășii lui gagicuței ăleia ultima oară. Conrad Donaldson Îi apăra. Ei bine, i-am tras-o și eu puțoiului ăluia și o să-i fac la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ce-i drept de mascare a greșelii (de menținere în minciună, cu alte cuvinte) și a rușinii "publice" pe care ea o generează; ascunderea în fața chemării lui Dumnezeu: Iar cînd au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin rai, în răcoarea serii, s-au ascuns Adam și femeia lui de fața Domnului Dumnezeu printre pomii raiului" [Facerea, 3:8]; acest act semnifică tentația celui care greșește de a se retrage din fața celor în măsură să îl dea în vileag; temerea conștientă
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Înaintează. Dar parcurgînd versurile descoperim partea de dedesubt a frunzelor de nufăr tresărind În alb, la lumina lunii din zori, ca o ciudată vedenie În Întunecimea din preajmă. Vedem tresărirea În mișcarea frunzelor de nufăr, apoi În ultimul vers simțim răcoarea și atingerea unei adieri. Se ridică oare răcoarea din rezonanța cu ceea ce vedem sau din boarea care ne mîngîie neașteptat? Ambele." Elementele despre care vorbește Yasuda nu sînt date seci care ar avea doar rostul de a identifica, localiza și
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
a frunzelor de nufăr tresărind În alb, la lumina lunii din zori, ca o ciudată vedenie În Întunecimea din preajmă. Vedem tresărirea În mișcarea frunzelor de nufăr, apoi În ultimul vers simțim răcoarea și atingerea unei adieri. Se ridică oare răcoarea din rezonanța cu ceea ce vedem sau din boarea care ne mîngîie neașteptat? Ambele." Elementele despre care vorbește Yasuda nu sînt date seci care ar avea doar rostul de a identifica, localiza și data ceva pentru a-i dovedi concretitudinea. Ele
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
referința sezonală) este considerat de o mare parte dintre cei ce scriu haiku sau se ocupă de problemele lui teoretice (În special În Japonia) obligatoriu Într-un poem pentru a ilustra anotimpul. Astfel, cuvîntul kasumi (ceață, abur) indică primăvara, yusuzuni (răcoare de seară) desemnează vara. El poate fi de-a dreptul numele anotimpului, dar și, cum se vede din exemplele de mai sus, un cuvînt care este asociat indisolubil cu un anume anotimp. Cuvintele kigo pot fi substantive, verbe sau adjective
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
cotidian Îl poate pune În valoare. VÎntul de toamnă pare un fenomen normal și neutru pînă ce, dintr-o dată, devine simptomatic pentru evoluția lucrurilor: stropii fîntînii arteziene nu mai atrag prin jocul lor seducător, prin irizările de curcubeu și prin răcoarea căutată de-a lungul Întregii veri. Simțind un frison În preajma artezienei, trecătorii o ocolesc și Își ridică gulerul. Este un refuz, o Închidere vinovată și o frustrare voluntară care dă altă perspectivă și altă rezonanță vîntului. VÎntul este aici kigo
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
mod asemănător asimilării morții cu nunta mioritică, căderea unei stele devine doar o pogorîre Într-un leagăn Îmbietor. Scena este Închipuită atît de simplu Încît aproape ascunde compasiunea umană care a plăsmuit-o. mai cade o steace primitoare e azi răcoarea ierbii Zvon Un alt poem surprinde printr-o opoziție un mod interesant de a atenua impactul cu locul străin și de a Înlesni integrarea Într-o lume nouă. oraș necunoscutîn stația de autobuz un corcoduș copt Cristina Monica Moldoveanu Corcodușul
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
fericit. Suru era lupul care „dijmuia“ toate stânile și gospodăriile din jur, care apărea ca o nălucă, și tot așa dispărea cu oaia în spinare, lăsând în urmă și câteva mursecate, era lupul al cărui, singur numele, băga lumea în răcori... iar el vroia să-l înfrunte singur doar cu un toiag... „ - Îmblî ca un lup sânguratic, mai povestea despre moșier fostul hăitaș... Răsare, ca din pământ, când nici nu te-aștepți, stă și să uitî la tini ca o sălbăticiune
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
părea o cunună de flăcări, iar pe vale se întindea umbra lunguiață a fortărețelor de sus, care, pe cerul roșu ca o vâlvătaie, păreau în flăcări. Curând se înserase... așa, cam ca pe vremea asta. În aer se lăsa o răcoare dulce, frunzele începură să tremure, era liniște, o liniște prevestitoare de neprevăzut... de mister, nu se auzea decât foșnetul frunzelor; noaptea căzu repede. Un vânt rece se mișcă, dinspre miazănoapte. Deodată, se făcu răcoare și începu să bată vântul și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
asta. În aer se lăsa o răcoare dulce, frunzele începură să tremure, era liniște, o liniște prevestitoare de neprevăzut... de mister, nu se auzea decât foșnetul frunzelor; noaptea căzu repede. Un vânt rece se mișcă, dinspre miazănoapte. Deodată, se făcu răcoare și începu să bată vântul și să aducă niște nouri de la răsărit, să-i întindă, la dreapta și la stânga, și să-i mâne spre apus... Noi, cu ochii ațintiți la vânzoleala de pe cer, am uitat de fortărețe și de turci
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
urla pentru ultima oară pentru bătrânul care îl încălzise la inima lui, care îl crescuse... Dar el nu-l mai auzi. Poate și lupul avea lacrimi în ochi... plângea... În ceardac se auziră pași... zgomot de om.. Afară se făcu răcoare, zorile începură să se ivească... În zare, de după creastă, zvâcni prima fluturare de lumină... Și, iarăși zilele și săptămânile... se scurseră... așa-i rostul lor, să se scurgă... CAPITOLUL XI Mărețul codrilor Hățișurile de fagi piperniciți se întindeau până sub
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
frumos s-a împlinit. Afară totu-i ca-n povești La geam fluturi albi zărești. IARNA Toma Diana , S.A.M. Sirețel Ești geroasă, friguroasă, Fulgii cad, sclipind pe jos, Și se-așterne neaua albă, Îmbrăcând haina cea albă. Dimineața, pe răcoare Copiii nerăbdători, Vin cu săniile-n dealuri Făcând trânte peste zări. Moș Crăciun Tiriteu Denisa-Maria, S.A.M. Sirețel Moș Crăciun cel drag. Ai venit pe-acest meleag S-aduci liniște, pace Și bucurie în case! Te-am așteptat un an
DE LA COPII ADUNATE… by Gabriela Irimia () [Corola-publishinghouse/Imaginative/778_a_1738]
-
Căldura devine din ce în ce mai insuportabilă. Din când în când, zeilor maya (în al căror imperiu am intrat) li se face milă de noi, trimit un nor, ploaia se prăbușește pe autobuz ca un bivol de apă, urmează o vagă senzație de răcoare, mai mult o iluzie, și totul se întoarce la început. Sisif nu mai urcă muntele, Sisif aspiră la un nor de ploaie și, odată atins norul, se prăbușește din nou în flăcările infernului. E o căldură umedă, ca în anticamera
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
ți sărează buzele. Treptele piramidei ard ca un cuptor încins. Pietrele sacrificiilor s-au transformat în ruguri. Nu mai trebuie decât să te întinzi pe ele și să iei foc. Cauți o umbră, dar ea nu-ți oferă decât o răcoare iluzorie. Piatra dogorește și aici. Numai șerpii dorm fără să se sinchisească de febra ruinelor. Par morți, încolăciți ca în basoreliefuri. Mai inofensivi decât cei sculptați! Rampele de jos ale scărilor piramidei se termină cu mari capete de șerpi. La
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
stele. M-am întins pe iarbă lăsând să-mi cadă pe față, ca o batistă, zaimful constelațiilor. Mă simțeam o clepsidră, cu nisipul stelar curgîn-du-mi încet prin pupile, umplîndu-mi încet țeasta cu mituri și cu fiare fabuloase și cu palida răcoare astrală. Ca un animal fugărit și-ncolțit, o dată scăpat nu-mi mai aminteam pericolul, pur și simplu respiram respirația rarefiată a stelelor. Iar dacă bolta era țeasta lui Dumnezeu și stelele erau neuronii din cortextul său, credeam că pot desluși gândirea
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
a părului meu - o aglomerare de lumi. Levitam năpraznic și blând în spațiul cel limpede, dezgolit de vălul iluziei, în Regatul de unde toți am venit, topindu-mă în pură, vidă, răcoroasă fascinație... M-am ridicat din iarbă și, trezit de răcoare, cu spatele înțepenit și umed, am luat-o înapoi pe alee, tîrșindu-mi picioarele. Cerul se decolorase ușor către răsărit, dar stelele mai ardeau nestânjenite pe toată bolta. Luminile viziunii îmi pâlpâiau încă pe pereții craniului. Am intrat în părculeț, am
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mea se deschide întunecoasă pădurea de foioase, cu copaci uriași ale căror coroane îmbinate undeva sus opresc într-o luptă dură pentru lumină trecerea razelor soarelui spre mărunta vegetație de jos, intrând în pădure îmi simt trupul învăluit de o răcoare binefăcătoare, din vale se aud clopotele mănăstirii, La părintele Ioan, bucuros să mă vadă, au trecut atâția ani, mă întreabă de ai mei, ce se mai întâmplă în lume și, privindu-mă în felul lui anume, am senzația neliniștitoare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
îi propun părintelui să las ușa deschisă și să stingem lumina din odaie, să las aprins numai becul de afară agățat la unul din stâlpii din pridvor, e de acord părintele și aerul nopții pătrunde în încăpere în valuri de răcoare, prin ferestrele joase și înguste ce dau în pridvor, lumina palidă a becului de afară ridică, între mine și părintele Ioan, umbre, Veneam din biserică, vorbește el, unde am cântat cu credincioșii, le-am dus și niște pături să doarmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Nici o problemă, zâmbi Lisa politicos, deși firele micuțe de păr de pe ceafă i se ridicaseră brusc. Era șocată și excitată de ideea de a se dezbrăca pentru Jack în mașina lui, să simtă acea privire întunecată pe corpul ei gol, răcoarea scaunelor de piele pe corpul ei fierbinte. Mușcându-și buza, și-a jurat că va face să se întâmple acest lucru. După o perioadă considerabilă de recuperare, Jack vorbi din nou: — Hai să îți spun câte ceva despre casă, zise el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ia locul luna. Întunericul se așternuse ușor peste stațiune. Nisipul auriu, fierbinte peste zi, începea să se răcească, iar acum puteai să pășești pe el în voie, fără să te frigi. Turiștii începeau să plece de pe plajă fiindcă se lăsa răcoare. Liniștea era tulburată doar de freamătul ușor al valurilor și țipătul pescărușilor. Acum urma să rămân numai eu cu luna cea mare și strălucitoare ca un taler de argint. Iat-o! Mândră, luna se oglindea în mare ca într-o
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
ciondănesc și le vine cheful să alerge după câte o jartea penală, așa că unul îl dă în gât pe celălalt. Apoi celălalt îi plătește cu aceeași monedă și se aleg amândoi cu câte un sejur la pârnaie. Cât stau la răcoare, dau pe goarnă ce știu despre bande, și-o trag la buci cu găozarii și primesc reducere de pedeapsă pentru ciripit. Se țin de chestia asta de când era Mae West fată mare. Fritzie, la ce altceva ai mai lucrat? Sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
așezat lângă partenerul meu. Lee era tras la față, dar nu părea drogat. Ținea pe genunchi un exemplar despăturit din Daily News. Am văzut titlul: „Creierul loviturii Boulevard-Citizens va fi eliberat mâine, cu destinația L.A., după opt ani petrecuți la răcoare“. Lee îmi remarcă hainele șifonate și mă întrebă: — Ți-a ieșit pasiența? Eram pe cale să-i răspund, când luminile se stinseră. Pe ecran apăru o imagine neclară. Fumul țigărilor pluti spre el. Urmă titlul - Sclavele din infern -, apoi, în alb-negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
masturbându-se la locul ultimului incendiu pe care-l stârnise - locuința unui șef de formație, care se spune că l-ar fi tras în piept cu niște bani după o reprezentație într-un club. Fapta i-a adus doisprezece ani la răcoare. De când fusese eliberat, muncea ca spălător de vase și locuia în adăposturile Armatei Salvării. Charles Issler era pește și avea obiceiul să mărturisească că el le-a făcut felul tuturor prostituatelor ucise. Cele trei capete de acuzare îl trimiseseră un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]