301,101 matches
-
--- Înot Înot nu atât iscusit cât panicat. Țărmul e departe fundul mării adânc cerul înalt Doar speranța rămâne În ochiul tău cel care-mi trimite paiul și surâsul Vei fi salvat îmi spune pescărușul și mi se așează pe cap. Pândesc peștișorul de aur care-mi taie drumul. Încetează - îi răspund. îmi pierd răsuflarea, Pasăre. Zbor Sunt flămând
Un poet sârb: Dragoljub Firulovic () [Corola-journal/Imaginative/4103_a_5428]
-
eu cred că au și o înțelegere secretă se retrag unul cîte unul ca să pună ceva la cale trebuie să fim un pic mai vigilenți că ne trezim una, două că au ocupat toată eternitatea și nouă nu ne mai rămîne decît să tragem mîța de coadă pe lumea asta, în viața asta în care am ajuns să banalizăm și cele mai importante lucruri ... da, e limpede, chiar acum cînd spun aceste lucruri aflu că a murit și domnul stere contabilul
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/4094_a_5419]
-
acum e acum. fulgere și trăsnete colcăie în albiile munților. ceața și potopul de dincolo s-au pornit înspre noi, cu toată materia pe creștet. acum golul a devenit un pod de oțel despicat. cocoși atomici sună deșteptarea. cei fricoși rămân aici, paralizați de gând. ceilalți au pornit și au dispărut ca și cum n-ar fi fost.
Podul by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/4520_a_5845]
-
Constantin Iftime În fața zidului casei mele unde-am primit toate rănile umilitoare, Trădător am rămas. Cinic și flămând. Simt sângele cum îmi golește toate formele spre calma adâncire, . Mi-am pierdut carnea, umorile abundente, și Părul- Un tigru din cărțile vechi înotând pe firul gălbui al unui păr împietrit văd. Aș vrea să fiu și
În lumina tot mai clară a viziunii mele despre poezie by Constantin Iftime () [Corola-journal/Imaginative/4224_a_5549]
-
-ntr-acolo mă arde Vuietul surd și absurd Ca o teamă de moarte: „Unde tot rătăcești, Om ori duh din povești?” Ah, cât de greu mă îndură Umbra aceasta încinsă-n armură! 1981 SCOICĂ Mă strigi... Te strig... Ce mai rămâne oare Din șoapta ca o spaimă de fecioare Chemate-n așternutul de flăcări și de crini La care-n amintire doar tu te mai închini? Lobul urechii, dalbul, diafanul E scoica ispitind întreg oceanul De zvârcolirea apelor ce-adună Ecoul
Poezie by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/4164_a_5489]
-
Miruna Vlada Tu adormi mereu primul. Tu ești cel obosit. Gladiatorul târât de picioare afară din ring. Cel ce se hrănește cu pauze. Eu rămân aici cu frigul, cu totul. Frigul e făcut din ghemotoace mari de păr ud, înghețat. Frigul e apropierea. Prin somn mă privești ca pe un zid colorat. Te strivești în vis de un zid colorat. Frumusețea mea te închide în
Pe marginea somnului, eu by Miruna Vlada () [Corola-journal/Imaginative/4816_a_6141]
-
pe țărm mereu acolo apăsându-mi umerii cuvintele pe care nu mi le spui Pe marginea somnului, eu Tu adormi mereu primul. Tu ești cel obosit. Gladiatorul târât de picioare afară din ring. Cel ce se hrănește cu pauze. Eu rămân aici cu frigul, cu totul. Frigul e făcut din ghemotoace mari de păr ud, înghețat. Frigul e apropierea. Prin somn mă privești ca pe un zid colorat. Te strivești în vis de un zid colorat. Frumusețea mea te închide în
Poezii by Miruna Vlada () [Corola-journal/Imaginative/4729_a_6054]
-
ies din noi, pe gură, ele își lasă urmele prin mâncare în organele noastre, în sânge. Pe masă nu sunt firimituri. Eu am pus totul în cutii. Am igienizat. Am strâns totul. În tacâmuri e o femeie care plânge. Ea rămâne sub masă. La mine trebuie să rămână ruleta. La mine banii de dentist. La mine expresiile figurii tale mirate, închise cu lacăte. Tu ia baia. Și aerul dintre riduri. Pe masă sunt resturi, sticle, pahare, stropi. Nu le ia nimeni
Poezii by Miruna Vlada () [Corola-journal/Imaginative/4729_a_6054]
-
lasă urmele prin mâncare în organele noastre, în sânge. Pe masă nu sunt firimituri. Eu am pus totul în cutii. Am igienizat. Am strâns totul. În tacâmuri e o femeie care plânge. Ea rămâne sub masă. La mine trebuie să rămână ruleta. La mine banii de dentist. La mine expresiile figurii tale mirate, închise cu lacăte. Tu ia baia. Și aerul dintre riduri. Pe masă sunt resturi, sticle, pahare, stropi. Nu le ia nimeni. O să se usuce cu vremea. Tu ia
Poezii by Miruna Vlada () [Corola-journal/Imaginative/4729_a_6054]
-
cuvântul urcă-n cer, Purtând în gând oceanele de stele, Și flori de-nchipuire care pier Întind câmpii culorilor din ele; Nicio minune nu mai urcă-n pas Nălucilor să le răsară-n cale; Doar umbra din cuvinte mi-a rămas, Cu trupul mori, înveșmântat în zale Ce-a fost a fost Iubirea e o țară de-ntâmplare Spre care n-am știut să mă îndrept; Când te-am găsit n-a fost un ceas oricare, Un semn de drum se
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
Viorel Mureșan Vântul și celelalte semnificații am ieșit dintr-o biserică unde am lăsat în urmă răcoarea și mirosul de busuioc și deasupra intrării o orgă între două statui am ieșit dintr-o bibliotecă unde-au rămas cărțile să respire și să se balanseze pe brațele unor femei de sticlă ajuns pe o bancă dintr-un ziar îmi fac o pălărie în ea își află cuib vântul și alte semnificații Riduri pe fața lui beckett fac un
Poezii by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/4913_a_6238]
-
statui fără bucurie mă pregătesc de un an să vă spun câinele se depărta printre copaci cum ai trage plapuma de pe o frumoasă femeie când doarme Invitație în gol ei ieșeau pe rând să asculte un strigăt deasupra câmpului și rămâneau între geamuri ca jumătățile de păstaie noi îi îndemnam să mai topească biserici de gheață în ochii unui miel pe întuneric cineva se pregătea să urce un deal i se auzea numai vocea pe sus și am dus acolo un
Poezii by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/4913_a_6238]
-
patimi surorile Karamazov... Paris. Arcul de Triumf 1 Amiază toridă. Arcul de triumf miroase a subsuoară transpirată de soldat de acum două sau chiar trei veacuri. 2 Ce mai... timpul trece trece de s-o fi oțetit până și parfumul rămas încă de pe vremea mușchetarilor. Suflarea ta suflarea ta caldă îmi pătrunde pieptul conștiința firea toată încât pe sufletul meu apare un ochi rotund o copcă a vederii ca pe un geam obturat de căruntețea florilor de gheață Lesbia, efebul Ah
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/4623_a_5948]
-
Ion Horea Răzor Tot ce vei face de acum încolo, doar un capriciu-i. Ce-ți mai rămâne, în neputință, decât să te biciui? Din felul tău, atâta cât parcă mai știu-l A mai rămas ceva ce seamănă tot mai mult cu pustiul. Ai trăit, n-ai trăit, stângaci, printre oameni, printre dealuri, Însoțind ca o umbră
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
Ion Horea Răzor Tot ce vei face de acum încolo, doar un capriciu-i. Ce-ți mai rămâne, în neputință, decât să te biciui? Din felul tău, atâta cât parcă mai știu-l A mai rămas ceva ce seamănă tot mai mult cu pustiul. Ai trăit, n-ai trăit, stângaci, printre oameni, printre dealuri, Însoțind ca o umbră năluciri și minciuni, îndurări, idealuri, Cui să le spui pe toate, și câți ar mai fi să le
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
de tot neîmplinită Am fumat și ultima țigară în imperiu, ei gânguresc și parcă vor ceva Va veni Dumneaei , iar domniile lor Vor schimba doar locul somnului vineri de aprilie, 99 A trecut o nebună pe-aici și i-au rămas lacrimile: negre Cu trenă lungă. Ce s-o mai mângâi? Am înjurat-o, am urât-o Scârna ei pe pereți și sângele ei lunar pe jos Iată, inspirație, ce dimineață îmi dai peste bot Or, ziua se anunța cultă Un
Timpuri crimordiale by Ioan Moldovan () [Corola-journal/Imaginative/4647_a_5972]
-
cei un milion de trandafiri ai lui Voznesenski mi-i cântă Ala Pugaciova Sugerându-mi mereu că nu mai există un timp al îndrăgostirii Iepurașilor le-aș zice iepurașii mei, dar aș fi trufaș, iar pe deasupra Nici nu mai pot rămâne multă vreme treaz teroarea obișnuinței Obișnuința ocupă și apoi inoculează Imperativele letale. Graba e o reacțiune a mea: vreau Să răspund imediat. Mă umple o trepidație sterilă. Aceasta E forma nebuniei mele. Un bou încălțat prin odăi: simt mizeria pe
Timpuri crimordiale by Ioan Moldovan () [Corola-journal/Imaginative/4647_a_5972]
-
Riri Sylvia MANOR Tânăra lăptăreasă Goya cel de optzeci de ani A pictat-o pe tânăra lăptăreasă Din Bordeaux. Goya a rămas în viață, Lăptăreasa a murit de mult. Și-a lăsat amanet ochii, Acei ochi în care Goya a văzut cum ciripeau Ca niște vrabii speriate Gândurile ei de ducă Și tot ce n-a rămas. Omul din vis El era
Poezii by Riri Sylvia MANOR () [Corola-journal/Imaginative/4948_a_6273]
-
lăptăreasă Din Bordeaux. Goya a rămas în viață, Lăptăreasa a murit de mult. Și-a lăsat amanet ochii, Acei ochi în care Goya a văzut cum ciripeau Ca niște vrabii speriate Gândurile ei de ducă Și tot ce n-a rămas. Omul din vis El era omul din visul meu Numai el exista aievea. Eu - dormeam. Mariaj de conveniență Bătrânețea O pură tâmpenie Ca și cum poți să te adaptezi Încetul cu încetul La ideea morții tale - cel atât de viu. Bătrânețea - acest
Poezii by Riri Sylvia MANOR () [Corola-journal/Imaginative/4948_a_6273]
-
în cămașa ta de bărbat există o dulceață crudă atunci când rochia s-a despicat de la strălucirea mătasei mâinile tale au atins-o ca pe o materie invulnerabilă apoi înăuntrul rochiei femeia s-a înălțat la cer iar în afară a rămas doar mișcarea picioarelor pe vârfuri. 7. piciorul meu fuge în timp ce pieptul tău rămâne și caută urma piciorului fugit din imperiu doar șoldurile îți aduc aminte că a existat cândva un trup coerent alcătuit din două tuburi omenești care se înălțau
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/4565_a_5890]
-
despicat de la strălucirea mătasei mâinile tale au atins-o ca pe o materie invulnerabilă apoi înăuntrul rochiei femeia s-a înălțat la cer iar în afară a rămas doar mișcarea picioarelor pe vârfuri. 7. piciorul meu fuge în timp ce pieptul tău rămâne și caută urma piciorului fugit din imperiu doar șoldurile îți aduc aminte că a existat cândva un trup coerent alcătuit din două tuburi omenești care se înălțau deopotrivă cu pieptul urcând în locurile de unde se zăreau niște inimi piciorul meu
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/4565_a_5890]
-
au fost trecute la departamentul „urme de tălpi clasificate”. Noroc bun! Sângele se prăbușește de amintirile stâncilor. Dedesubt, prăpastia, abisul, nu mai contează. Însemnate sunt numai vorbele spuse înainte și după zborul rătăcit în interiorul ființei, în trecutul meu nemilos. Nedeschise rămân buzele tăcerii și întortocheate aripile care au vestit un zbor fără întoarcere; gura tăcerii e un capăt de mină luminat de ortacii care, cu mâinile zdrelite, cu sufletele smulse, cu trecutul sfâșiat între stânci, în sfârșit, nu au găsit nimic
Aritmetica pleoapelor by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/4666_a_5991]
-
bărbatul care credea că-și aflase lângă tine norocul. Te jucai de-a apa și focul în vagoanele de stafii unde îți alergau copiii din cărări în cărări fără să oprească la stațiile tale numite deportări. Femeile care au amintiri rămân întotdeauna singure.
Aritmetica pleoapelor by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/4666_a_5991]
-
apărare, iar metafora o reprezentantă vigilentă a publicului. Nu ne alegem nici cu suveniruri ieftine, turnuri Eiffel de cinci bucăți la un euro vândute de copiii Africii pe terasa de la Trocadero. Însă nici cu lucruri care contează în viață nu rămânem. Și măcar dacă ar continua să răsară soarele conform așteptărilor, dimineața, când la cafeaua de rutină un dram de speranță se insinuează ca emoția unei musafire neinvitate care - nonșalantă - ocupă locurile cele mai bune, din față, unde nu-ți mai
Județul disperării by Vasile Baghiu () [Corola-journal/Imaginative/5052_a_6377]
-
mamă. Mama mea era de meserie mamă. Tata a urcat lângă bunici, sub icoane. Cu pământ sub unghii, îmbrăcați de muncă. Sărbătorile lor nu se țin pe pământ. Din Bărăgan s-au întors să mă nasc eu. Alte motive să rămână în viață, când toți i-au rugat să moară, nu au fost. Bărbat am. Bărbatul vieții mele este și al morții mele. Eu sunt hăul din inima lui. Întunericul cel nepătruns. Taină. Când el o să devină soarele, eu o să văd
Orfan de Dumnezeu by Ljubica Raichici () [Corola-journal/Imaginative/4818_a_6143]