4,392 matches
-
care nu voia să meargă, de la dragostea care-i Înflorise În suflet, la o partidă oarecare de sex ocazional, plăcere pură, lipsită de griji. Se simțise la fel de neajutorată ca În taxiul din San Francisco, atunci când ea și Desert Rose fuseseră răpite. Matthew respinsese cu răceală orice amănunt neobișnuit din Întâlnirea lor, nu voia decât lucrurile normale. Nu voia decât resturile, firimiturile, nimic adevărat, nici o legătură adevărată. Doar distracție. Când ieși din baie, Îl găsi În camera alăturată, așteptând-o, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
În mijlocul patului. — Bună dimineața, iubito. — Bună dimineața, iubitule. — De ce ai plecat din dormitorul meu? Ea nu zise nimic, fericită să-l vadă, apoi se băgă lângă el În pat și-i povești coșmarul ei. Te simți de parcă te-aș fi răpit? o Întrebă el sincer Îngrijorat. Simți că te-aș fi furat din viața ta și te-aș fi Închis aici? Nu! Nu mi-aș dori să fiu nicăieri În altă parte acum. Sunt mai fericită decât am fost vreodată. — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
evident încordate, și iată-l din nou lansat într-o provocare, nu doar directă, ci și inoportună. Încercând să evite răspunsul acid de care se temea, se ridică și spuse, Vă cer iertare pentru timpul pe care vi l-am răpit, domnule, vă las desenele să le apreciați, doar dacă nu, Dacă nu, Dacă nu cumva ați luat o decizie, Ce decizie, Nu știu, domnule, nu vă ghicesc gândurile, Decizia de a nu comanda păpușile, de exemplu, întrebă șeful de departament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
după ploaia asta”, zise Siminel. Azilul nu arăta ispititor nici când cerul și marea străluceau, dar când ploua zidurile cu ferestre mici deveneau de-a dreptul apăsătoare. Erau zilele cele mai grele pentru bătrâni, fiindcă le răscoleau reumatismele și le răpeau micile plimbări silindu-i să rămână pe coridoare. Atunci se plângeau mai tare de necazurile vieții și tot atunci erau povestite întâmplările cele mai greu de crezut, imaginația încercând să umple ea golul în care era amenințat să se scufunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cariera În Anglia, În Franța Guillaume Postel și-o Încheie pe a sa. (Am sesizat o Încordare imperceptibilă pe chipul lui Belbo, mi-am amintit dialogul de la expoziția lui Riccardo, Postel i-l evoca ideal pe cel ce i-o răpise pe Lorenza. Dar n-a ținut decât o clipă.) „Postel studiază ebraica, Încearcă să arate că ea e matricea comună a tuturor limbilor, traduce Zoharul și Bahirul, are contacte cu cabaliștii, lansează un proiect de pace universală analog cu cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
după altul, intră ceilalți. Părintele Bresciani mă informase că pentru a-i reprezenta pe iluminații germani avea să vină Babette d’Interlaken, strănepoată a lui Weishaupt, marea fecioară a comunismului helvetic, crescută În desfrânări, tâlhărie și sânge, expertă În a răpi secretele impenetrabile, În a deschide depeșele fără să le violeze sigiliile, În a administra otrăvuri dacă secta ei Îi poruncea. Intră deci ca un tânăr agatodemon al crimei, Înfășurată Într-o blană de urs alb, cu lungile-i plete unduind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
dintre ultimii Templieri și Superior Necunoscut al tuturor Superiorilor Necunoscuți, ar trebui s-o iau de nevastă pe Cecilia, androgina cu ochii de gheață, de care acum nimic nu mă mai desparte. Am regăsit-o după secole, căci Îmi fusese răpită de bărbatul acela cu saxofon. Acum ea merge În poante pe spătarul băncuței, azurie și blondă, nici acum nu știu ce ascunde sub tulul vaporos ce-o Împodobește. Capela e săpată În stâncă, altarul e străjuit de o pânză neliniștitoare ce Întruchipează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
al lui Boccaccio, Îi dăduse de Înțeles că de mai bine de zece ani era apăsat de un secret inițiatic. Un manuscris, Încredințat lui de un anume colonel Ardenti, care zicea că se află În posesia Planului Templierilor... Colonelul fusese răpit sau ucis de cineva care pusese stăpânire pe hârtiile lui, și plecase de la Garamond având asupra sa un text măsluit, intenționat greșit, fantasmagoric, de-a dreptul pueril, care servea numai să dea de Înțeles că el pusese ochii pe mesajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
în limite acceptabile. Dar mă tem că starea lui se va agrava. Îi va afecta personalitatea. Și când se va întâmpla asta, nu te va mai recunoaște. O să-l pierzi definitiv. În schimb o să te solicite cu totul. O să-ți răpească viața, Francesca, și deși nu e vina lui n-o să-ți poată oferi nimic în schimb. — Laurence, știu că încerci să mă ajuți, dar Jack Allen l-a vizitat azi și stătea în camera comună cu pantalonii uzi de urină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
sub imperiul unui sentiment generalizat al instabilității existenței: „Inegale în importanță, fenomene ca declinul umanismului, masacrarea tinerelor elite, necesitatea trăirii din stocuri, revoluțiile utilajului și ale simțurilor omenești au colaborat cu un sentiment general și profund de instabilitate ca să-i răpească acestei generații mijloacele normale de a dura” (Albert Thibaudet, „Generația de la 1914“, în vol. Fiziologia criticii. Pagini de critică și istorie literară, Studiu introductiv, selecție, traducere și note de Savin Bratu, Editura pentru Literatură Universală, București, 1966, pp. 491-499). Despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
prin cuvintele compuse ale rimelor. În fond anarhist, M. a avut legătură cu pămîntul și mujicul rus. Din momentul cînd proletariatul marilor orașe în persoana lui Lenin (sic!) a luat conducerea politică, M. devenise poetul oficial al Sovietelor. Sinuciderea lui răpește Moscovei sovietice poetul reprezentativ al epocei”. Necrologul din unu e mai scurt și mai rudimentar decît cel din Contimporanul, însă mai afectiv și mai aprins militant: „A murit în Rusia Mayakowsky. Un nume care a răsvrătit lirica rusească prin 1915
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și-l va însuși și teatrul”. Influența cinematografului asupra teatrului s-a dovedit determinantă: „Textul a fost deci reintegrat în teatru în măsura valorii lui, iar arta interpretării, tot sub influența ecranului, a suferit o importantă modificare. I s’a răpit farmecul exagerării”, observație care ne trimite cu gîndul la „Manifestul teatrului de varietăți” al lui F.T. Marinetti. Mai „revoluționar” pe această linie se arată a fi Ion Călugăru („Drama-pantomimă”): „Proletariatul a susținut entuziat cinematograful. Și-a indicat astfel preferințele pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mai tare, iar gazonul e transformat Într-un ring de dans improvizat. E exact petrecerea pe care mi-o doream, unde toți Își aduc aminte de felul În care erau pe vremuri, Înainte ca viața, copiii și responsabilitățile să le răpească timpul. Cred că n-aș fi greșit să afirm că toți invitații s-au simțit bine. 11 ... zorii vieții mele au mijit, căci s-a ivit dragostea Christina Rossetti Se aude o bătaie ușoară la ușă, iar eu șoptesc un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Îi spun lui Fran, cu o voce ostenită, după ce i-am istorisit toată povestea În vreme ce luam prînzul. Fran, Dumnezeu să-i dea sănătate, și-a adus dădaca să aibă grijă de Tom cît sînt fetele la grădiniță și m-a răpit puțin, pentru activități „de adulți“, pe Marylebone High Street. — E chiar atît de rău? se strîmbă ea. Dau din cap că da. — Nu credeam că e posibil să urăști pe cineva În halul ăsta, dar jur că e o soacră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
În fiecare seară. Socrul meu rîde și-i spune: — O, linștește-te. Ești În vacanță. Nu ți-ar strica să Încerci și tu. Dan se uită la maică-sa. — Ăsta e chiar tata sau a venit vreun extraterestru și l-a răpit azi-noapte? Exasperată, Linda clatină din cap. — Se pare că nu numai fetele au dat În mintea copiiilor. Taică-tău are impresia că e tînăr, liber și burlac. Dan izbucnește În rîs. — O, mamă, dar e total nevinovat. Și trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
e capitulare curată și n-are nicio noimă! L-am întrebat pe Gisulf cine era acela. - Teodelapio, duce de Spoleto, consângean de-al meu, dar și de-al ducilor Taso și Kakko. A sosit ieri de la Verona. I-a fost răpit fiul, cel dintâi născut, Autari. Are dreptate. E ca și cum i-ai autoriza pe bizantini să ne răpească fiii ori de câte ori au chef să obțină ceva. - Calmează-te, Teodelapio, liniștește-te! Regele vorbea din ce în ce mai greu. - Am luat în calcul fiecare posibilitate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
duce de Spoleto, consângean de-al meu, dar și de-al ducilor Taso și Kakko. A sosit ieri de la Verona. I-a fost răpit fiul, cel dintâi născut, Autari. Are dreptate. E ca și cum i-ai autoriza pe bizantini să ne răpească fiii ori de câte ori au chef să obțină ceva. - Calmează-te, Teodelapio, liniștește-te! Regele vorbea din ce în ce mai greu. - Am luat în calcul fiecare posibilitate în parte, iar un ambasador al lui Isacco, aici de față, ne garantează că doar așa o să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cu o înfrângere, și avarii, care pierduseră mulți oameni și irosiseră mult aur, se rușinau să se întoarcă în țara lor ca învinși. Pentru a-și reveni, regele lor, haganul numit Bayan, rupsese unilateral alianța cu longobarzii și hotărâse să răpească ducatul friulan. Gisulf și-a convocat degrabă oștenii de frunte, dar nu a dorit ca nepoții, eu și cu Rotari să-l însoțim. Ne-a poruncit să organizăm încă o chemare la oaste a longobarzilor care locuiau în afara zidurilor orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să ajung aici. Nu tu spuneai că poporul nostru ar fi fost mai bine apărat sub ocrotirea bisericii? Nu e mai bine atunci dacă la cârma bisericii se află longobarzi, și nu romani? Mi-au luat doi nepoți, mi-au răpit încă unul, și eu știam că ți-ai căpătat un renume la curtea regelui; drept care n-o să ceri nimic pentru tine, ci totul pentru poporul care te-a primit ca pe un fiu. E-adevărat, Stiliano? Mi-am desfăcut brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
înseamnă că a fost otrăvit cu plumb. Treptat, în mici cantități, dar vreme îndelungată. I s-a pus poate în mâncare, poate în vin. Dacă vezi asta, aflându-se el pradă spasmelor, regele nu mai are mult de trăit. Poate răpi câtva timp sorții, dar nu mult, doar prin întreruperea imediată a administrării de plumb. Fie ca sănătatea sufletului și a trupului să te-nsoțească, prietene drag, și Domnul nostru Iisus Hristos să-ți fie alături și să-ți aducă liniștea sufletului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
renunțare la propria persoană și la lucrarea în fapt, implicându-mă în noi și îngrozitoare întâmplări pe care trebuie neapărat să le povestesc. Dar cu ce să încep mai întâi? Ura ce reînvie din mormânt? Furia și durerea ce-mi răpesc somnul? Sau numai un lung epitaf pentru moartea unui nevinovat? M-am gândit multă vreme, și am hotărât să nu scriu nimic din toate asta. Voi căuta să relatez pur și simplu faptele, la rece, cum se spune: adevărul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-și Încorda auzul, Emma nu reușea să le audă respirația. Uneori, noaptea, se trezea speriată și mergea să vadă dacă mai erau Într-adevăr acolo. Era speriată la culme de teama că Antonio, cine știe cum, ar fi putut intra să-i răpească. Olimpia produse un cârâit sugrumat, piciorul drept i se contractă și se strânse - ca piciorul broaștei pe care Valentina o disecase cu câteva zile În urmă, pe masa din bucătărie, pentru un experiment ciudat legat de structura creierului. Experiment pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ajuți singură. Mama? Vin să stau câteva zile la tine cu copiii, Îi spuse la telefon, ca și când ar fi fost un lucru obișnuit, fără importanță. De fapt, nu-i ceruse părerea. Petreceți Crăciunul la mine? strigă Olimpia, bucuroasă că-i răpise nepoții bunicii rivale. Crăciunul, poate și alte câteva zile, spuse Emma. A doua zi dimineața Încărcă Panda și conduse până la casa Olimpiei. Asta fusese cu mai bine de doi ani și patru luni În urmă. — Mama, scâncea Kevin, s-s-s-a-ntâmplat. M-m-m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
avea să-i ducă În fața lui Klimt. Morandi și Degas. De altfel, pentru copiii care merg la școală, vizitarea unui muzeu Împreună cu un profesor se poate transforma Într-un eveniment catastrofic, de o asemenea amploare Încât ar putea să le răpească pentru totdeauna dorința de a mai pune vreodată piciorul Într-un astfel de loc. Asta chiar dacă profesorul nu avea de gând să le explice nimic și nici să-i Îmbuibe cu noțiuni fantasmagorice, ci doar să-i pună În fața unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
un sfert dimineața, din cauza presiunii scăzute, nu reușea să raționeze prea bine. Elio ar fi preferat ca ea să lase această corvoadă polițiștilor din escortă, căci era obsedat de gândul că cineva ar vrea să le facă rău - să le răpească sau să le ucidă -, dar Maja nu credea că dușmanii lui Elio Își băteau capul sau știau măcar despre existența ei și a Camillei. Cu el aveau treabă. De puținele ori când Îi era posibil, o Însoțea pe fetiță, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]