3,561 matches
-
carantanilor a migrat în Alpi și a înființat cnezatul Carantania, care acoperea mare parte din estul și centrul teritoriului austriac. Carol cel Mare a cucerit acest teritoriu în 788, a încurajat colonizarea și a introdus creștinismul. Ca parte a Franciei Răsăritene, principalele regiuni ce cuprind astăzi Austria au fost acordate casei de Babenberg. Zona a căpătat numele de "marchia Orientalis" și a fost dată lui Leopold de Babenberg în 976. Prima atestare a numelui de Austria datează din 996 când a
Austria () [Corola-website/Science/296788_a_298117]
-
coline morenice, prelungire a Podișului Bavariei. Austria se află între paralelele de 46° și 49° latitudine nordică, și între meridianele de 9° și 18° longitudine estică. Se poate împărți în cinci mari grupe de relief, cea mai mare fiind Alpii Răsăriteni, care formează 62% din suprafața totală a Austriei. Dealurile subalpine și subcarpatice formează 12%, iar zonele colinare din est și din jurul câmpiei Panonice reprezintă 12% din suprafața totală. A doua zonă muntoasă (mult mai mică decât cea alpină) se află
Austria () [Corola-website/Science/296788_a_298117]
-
un tratat anterior cuceririi Constantinopol-ului, tratat survenit între sultan și locuitorii creștini, majoritar genovezi, ca răsplată pentru neimplicarea acestora în ajutorarea bizantinilor asediați. La începuturile puterii otomane s-au aciuit sub aripa Patriarhatului Ecumenic Ortodox o serie de rituri creștine răsăritene. Ulterior toate celelalte forme de rit crștin și-au obținut dreptul de a exista independent în capitala sultanilor, unele chiar prin tratate sau convenții inerstatale. Credința mozaică s-a bucurat totdeauna de toleranță în țările islamice, deci și în capitala
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
era plasat pe "Spina" din mijlocul arenei, este "Obeliscul egiptean" adus din valea Nilului de împăratul [[Theodosius al II-lea]] (379-395 e.N), ultimul care a stăpânit pentru scurt timp întregul Imperiu Roman, după ce stăpânise mult timp numai partea lui răsăriteană.. La origine, în anul 1490 e.A, faraonul egiptean [[Tuthmosis al III-lea]] (1504-1450) a ridicat acest obelisc la sud de cel de al 7-lea pilon al giganticului templu de la Karnak, în onoarea victoriilor lui militare. Obeliscul a fost
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
casele și și-au adus familiile. Manufactura nu a funcționat mult timp, deoarece rezervele de siliciu, materia primă în fabricarea sticlei, secătuiseră, iar proprietarii ei au dorit mutarea activității în zonele mai aglomerate din preajma târgului Hîrlăului. Pe lângă ruși, în partea răsăriteană a localității s-au așezat familii venite din Țara Maramureșului și din Bucovina(care se ocupau cu creșterea animalelor, fiind și meșteri în prelucrarea lemnului și a metalelor), fapt ce a determinat ca această parte de sat să se numească
Sticlăria, Iași () [Corola-website/Science/301308_a_302637]
-
plante sau a asociaților de specii. În componența vegetației naturale spontane din munții Poiana Ruscăi, deci inclusiv în zona Padeșului, se întîlnesc elemente aparținând celor mai variate domenii floristice ca de pildă: elemente specifice Europei centrale (pădurile de fag), Europei răsăritene (stepele cu graminee), cele mediteranene (castanul comestibil, liliacul sălbatic) elemente din ținuturie sub carpatice (coniferele - molidul în special) precum și elemente din ținuturile Peninsulei Balcanice, câteva specii de stejari, cerul, gârnița. Alte specii se păstrează din vremurile glaciației cuaternare (afinul, jepii
Comuna Nădrag, Timiș () [Corola-website/Science/301380_a_302709]
-
i sau rușinii sunt locuitorii unei zone din inimă Europei Central Răsăritene, la nord și la sud de Munții Carpați. Teritoriul de baștină, cunoscut și sub denumirea de Rusia Subcarpatica, se întinde în părțile limitrofe ale Ucrainei, Slovaciei și Poloniei. Denumirile sub care mai sunt cunoscuți sunt multiple: ruși carpatini, rușini, rușini
Ruteni () [Corola-website/Science/301424_a_302753]
-
Evul Mediu timpuriu continuă să îi ateste distinct și exact. "Gesta Hungarorum" sau "Cronică Notarului Anonim", "Almanahul Hildersheim", "Ystoria Mongalorum" pomenesc exact rutenii și țara lor a, chiar dacă aceasta nu este delimitata exact. Un moment semnificativ pentru istoria Europei Central Răsăritene este așezarea ungurilor în Bazinul Carpatic. Din acest timp există relatări scrise despre ruteni de către Anonymus, cronicarul medieval timpuriu al regelui Béla al IV-lea. El îi consideră ruteni pe toți slavii întâlniți la trecerea Carpaților mai puțin pe cei
Ruteni () [Corola-website/Science/301424_a_302753]
-
pe baza căruia trebuia să se constituie o provincie autonomă (Rutenia), insă înăbușirea revoluției zădărnicește acest plan. În anul 1918 s-au constituit Consilii Naționale Rutene la Ungvar, Presov și Sighetul Marmației. Rutenii au rămas răspândiți în spațiile Europei Central Răsăritene, fără a reuși să-și constituie un stat național. Doar în Cehoslovacia, între anii 1919-1938, a funcționat o regiune autonomă a rutenilor, numită "Rusia Carpatica" și care corespunde aproximativ cu actuala regiune Transcarpatia. Uniunea Culturală a Rutenilor din România a
Ruteni () [Corola-website/Science/301424_a_302753]
-
(cunoscută și ca " Răsăriteană") este o comunitate de credință creștină. Astăzi creștinii ortodocși sunt organizați în biserici ortodoxe autocefale (greacă, rusă, română, sârbă, bulgară, albaneză, poloneză etc.), aflate în comuniune liturgică (euharistică) unele cu altele. Între bisericile ortodoxe autocefale, primatul onorific este deținut de
Biserica Ortodoxă () [Corola-website/Science/301429_a_302758]
-
înțeles mai general, opinie), traducându-se, deci, literal „dreapta-slăvire”, cu înțelesul de „credință, opinie corectă”, sau „dreapta-credință”. Este de menționat că și unele din celelalte biserici creștine își consideră propriile învățături ca fiind drepte, sau chiar singurele drepte. Bisericile Ortodoxe Răsăritene reunesc astăzi o parte importantă a credincioșilor creștini. Istoric și cultural, ele sunt purtătoare ale unei tradiții bogate, dezvoltate de-a lungul a două milenii de viață creștină într-o largă zonă geografică. Fundamentele teologiei creștine ortodoxe au fost stabilite
Biserica Ortodoxă () [Corola-website/Science/301429_a_302758]
-
largă zonă geografică. Fundamentele teologiei creștine ortodoxe au fost stabilite la primele șapte sinoade ecumenice, ținute între secolele al IV-lea și al VIII-lea. Din motive religioase, dar și politice, geografice și culturale, între biserica apuseană (romano-catolică) și cea răsăriteană (ortodoxă) s-a produs, gradual, o separare oficializată în 1054 , cunoscută sub numele de Marea Schismă. În urma acestui eveniment, atât Biserica Ortodoxă, cât și cea Catolică se consideră a fi singura biserică universală (καθολικι - catolică sau „universală”) și apostolică, ca
Biserica Ortodoxă () [Corola-website/Science/301429_a_302758]
-
cel bun”. Conform istoricului Eusebiu, creștinismul ar fi fost adus în Dobrogea chiar de Apostolul Andrei, deci foarte de timpuriu. Prima mențiune scrisă privind martiriul unor creștini pe teritoriul românesc datează din anul 290 și se referă la doi mucenici răsăriteni, Epictet și Astion. Trăirea în spiritul învățăturii lui Iisus a devenit însă un mod de viață și pentru un mare număr de locuitori ai meleagurilor românești. Ca dovadă, Biserica Ortodoxă Română a canonizat mai mulți sfinți și mucenici, ultimul dintre
Biserica Ortodoxă () [Corola-website/Science/301429_a_302758]
-
în 2005, fiind sărbătorit pe 3 decembrie). Bisericile vechi-orientale (care își păstrează în titulatura oficială numele "ortodox", dar nu sunt în comuniune liturgică cu Biserica Ortodoxă și nu se consideră o parte constituentă a acesteia) s-au despărțit de ortodoxia răsăriteană în secolul al V-lea, refuzând să accepte cel de-al Patrulea Sinod Ecumenic, de la Calcedon, precum și pe cele care au urmat. Ele sunt Biserica Coptă, Armeană, Siro-iacobită, Etiopiană, Eritreană și Indiană. Diferența principală este una ce ține de hristologie
Biserica Ortodoxă () [Corola-website/Science/301429_a_302758]
-
Croației-Slavoniei (partea de nord a Republicii Croația) și Voivodinei (inclusiv treimea de vest a Banatului) în cadrul Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor, a Slovaciei și Ruteniei (azi: Republica Slovacia și, respectiv, Regiunea Transcarpatia din Ucraina) în cadrul Cehoslovaciei, a Transilvaniei și părții răsăritene a Banatului în cadrul României și a Burgenlandului în cadrul Republicii Austriei. Partea a treia (articolele 36-78), intitulată "Clauze politice pentru Europa", conținea o serie de clauze privind, pe de o parte, cadrul bilateral al relațiilor dintre Ungaria și statele vecine, recunoașterea
Tratatul de la Trianon () [Corola-website/Science/300131_a_301460]
-
a anexat Basarabia, în acel moment parte a României, iar pe 2 august a fost proclamată RSS Moldovenească, în componența căreia a intrat partea vestică a RASS Moldovenești și cea mai mare parte a Moldovei dintre Prut și Nistru. Partea răsăriteană a RASSM, inclusiv prima ei capitală, Balta, a devenit parte a RSS Ucraineană, în cadrul căreia minoritarii români și-a pierdut statutul de autonomie și orice drepturi lingvistice. Conform recensămîntului sovietic din 1935, populația RASS Moldovenești era de 582.138 persoane
Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească () [Corola-website/Science/300193_a_301522]
-
care a funcționat atât în primul război mondial, cât și în al doilea război mondial. Activitatea SMERȘ includea și "filtrarea" soldaților recuperați din prizonierat, ca și "filtrarea" populației din teritoriile eliberate sau din cele ocupate de Armata Roșie în Europa Răsăriteană. SMERȘ era de asemenea folosit pentru pedepsirea chiar a lucrătorilor din NKVD. Toți cei din structura NKVD puteau fi cercetați, indiferent de poziția pe care o ocupau. Agenții SMERȘ erau de asemenea trimiși în misiuni externe pentru găsirea și asasinarea
SMERȘ () [Corola-website/Science/300189_a_301518]
-
ческая Респу́блика; abreviată RSS Moldovenească, RSSM) a fost o republică constituentă a Uniunii Sovietice din 2 august 1940 până în 1991. Marea majoritate a teritoriului pe care a existat (RSSM) a fost parte a Principatului Moldova. În 1812, partea răsăriteană a Moldovei (numită începând cu acel an Basarabia) a fost ocupată de Imperiul Rus în urma Păcii de la București încheiată între ruși și Imperiul Otoman, când în mod fraudulos cele două imperii au lezat integritatea statului medieval românesc Moldova. Până în 1917
Republica Sovietică Socialistă Moldovenească () [Corola-website/Science/300191_a_301520]
-
iunie 1941 Basarabia și nordul Bucovinei au revenit în cadrul României. La 27 iunie 1941 Antonescu a ordonat armatei române să continue înaintarea peste râul Nistru în teritoriul sovietic, ocupând astfel și Transnistria. În februarie-august 1944 Uniunea Sovietică a reocupat Moldova răsăriteană și a organizat din nou RSS Moldovenească. De data aceasta, hotarele de nord, sud și est ale republicii au fost modificate. Astfel, jumătatea de sud a fostului județ Hotin, și porțiuni mai mici din fostele județe românești Ismail și Cetatea
Republica Sovietică Socialistă Moldovenească () [Corola-website/Science/300191_a_301520]
-
Armatei aeriene”) a fost însă întreruptă în două perioade (1918-1935 și 1945-1955), ca urmare a înfrângerii țării în cele două războaie mondiale. În 1939-1940 "Luftwaffe" a ajutat Germania să obțină considerabile succese pe fronturile din Europa Occidentală și din Europa Răsăriteană, dar nu a reușit să câștige supremația aeriană în luptele cu RAF (Royal Air Force) de deasupra insulelor britanice. Mai târziu, în ciuda eforturilor germane uriașe pe care le-au făcut piloții și constructorii, "Luftwaffe" nu a reușit să împiedice înfrângerea Germaniei
Luftwaffe () [Corola-website/Science/300227_a_301556]
-
Hr.) și subliniază necesitatea unei cercetări critice a scrierilor biblice. Tradiția augustiniană în epoca premodernă a fost continuă în Vest, marcată fiind de reprezentanți mai mici, precum Petru Abelard de exemplu, sau mai mari precum Toma de Aquino. În Biserica răsăriteană, învățatul Teodor din Mopsuestia face deosebirea între "spiritul profetic", adică iluminația divină care stă la baza celei mai mari părți din Biblie, și "spiritul înțelepciunii", prezent la diverși autori, aparținând însă propriilor lor idei și considerații omenești, fără a avea
Exegeză () [Corola-website/Science/300258_a_301587]
-
un ultim rămas bun de la acela care s-a întors după mulți ani să-și revadă locurile dragi și chipurile scumpe ale celor iubiți.”" Primii ani după încheierea păcii au fost marcați de instaurarea comunismului. Ca peste tot în Europa răsăriteană presiunile Armatei Roșii au impus guverne comuniste; primul guvern comunist din România a fost guvernul marionetă al Dr. Petru Groza, ce și-a preluat mandatul la 6 martie 1945. Începând cu 1948, toate instituțiile importante au fost controlate de comuniști
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
limba greacă (în sursele bizantine) erau cunoscuți ca "πατσινáκοι" = "Patzinaki", în limba turcă se numeau "beçenekler", "pecenekler", "pacanak", în limbile arabă și persană "Bjnak/Bjamak/Bajanak", în tibetană "Be-co-nag", în limba georgiană (gruzină) "Pacanak-i", în armeană "Badzinaghi", în limbile slavilor răsăriteni "Peceneghi/Pecenezi", în limba poloneză "Pieczyngowie/Piecinigi" și în textele redactate în latina medievală "Bisseni, Bessi, Pizenaci". Numelui pecenegilor i s-a dat semnificația etimologică de „clanuri/triburi înrudite", ca argument aducându-se sensul „înrudit", pe care termenul "bajanaq/bajinaq
Pecenegi () [Corola-website/Science/301528_a_302857]
-
Niprului spre est și spre nord cu fața la "Uzia", "Hazaria", "Alania", Cherson și alte regiuni. Celelalte patru clanuri erau situate pe malul drept al Niprului, spre vest și nord, învecinându-se cu Bulgaria, „Turcia” (Ungaria) și teritoriile tributare, locuite de slavii răsăriteni. „Patzinakia” se afla la cinci zile distanță de Uzia și Hazaria, șase zile de Alania, zece zile de Mordovia, o zi de Rusia, patru zile de „Turcia” (Ungaria), o jumătate de zi distanță de Bulgaria, aproape de Cherson... În dreapta Nistrului, partea
Pecenegi () [Corola-website/Science/301528_a_302857]
-
începutul mileniul 3 î.Hr. în întreaga stepă din nordul Mării Negre, din jurul Mării Caspice și în Europa de est. Contribuția Marijei Gimbutas la stabilirea originii indo-europeenilor, propusă pentru prima dată în 1956 în lucrarea "The Prehistory of Eastern Europe, part 1" ("Preistoria Europei răsăritene"), a reprezentat o sinteză interdisciplinară de pionierat în arheologie și lingvistică. Teoria gorganelor propune ca patrie primordială (Urheimat) a vorbitorilor de limbi indo-europene stepele nord-pontice și de la Marea Caspică și pleacă de la premisa că în această zonă erau vorbite câteva
Ipoteza kurgană () [Corola-website/Science/301531_a_302860]